vineri, 31 octombrie 2014

Buna dimineata

      Bine v-am regasit in aceasta zi minunata de inceput de week-end.

Va doresc o zi linistita si plina de bucurii. (Multumesc celui care mi-a trimis acest videoclip.)
cu drag,
^.^ Anca M

marți, 28 octombrie 2014

Cadou - cutie lucrata manual

      De cata vreme nu am mai postat ceva legat de cutii pictate sau lucrate manual, nici nu mai stiu. Am rasfoit folderele si pozele si am descoperit ca inca sunt modele pe care nu le-ati vazut sau le-ati vazut in alta forma de prezentare pentru ca anumite persoane mi-au cerut exclusiv reproducerea pe cat e posibil a unui model deja existent.
      Partea de tehnica deja o stiti. Daca nu, reamintesc postari mai vechi pentru a nu relua inca o data ceea ce deja am prezentat.
            Tehnica decupajului : asa mai in gluma sau mai in serios
            Materialele folosite de obicei sunt aceleasi.
      ***
Pe vremea cand inca norii se pictau cu mana si copacii rasareau dimineata fara ca nimeni sa ii fi plantat, traia un tanar plin de sine si dornic de aventuri. Dimineata aceea era a lui, lumea ii era la picioare si natura era slujnica lui. Dimineata aceea era ca oricare alta pentru el. Dar oare cine stie in care din dimineti ti se va schimba destinul? Vieti de oameni, umbre nepasatoare lui se perindau prin fata lui, orele treceau si totul parea ca in fiecare zi. Numai ca odata cu rasaritul soarelui, o teama necunoscuta il cuprinse. Nimeni nu il cunostea, nimeni nu stia cat de extraordinar este el...iar soarele, acel nimic care apare in fiecare zi la orizont, e cunoscut si stimat de toti. Imposibil; ceva trebuia facut. Si-a luat sulita si a iesit la vanatoare. S-a catarat pe coline - rotocoale mai inalte de pamant incercand sa ajunga macar o raza a soarelui si sa o doboare. A strabatut pustiuri de nisip, a inceput sa vaneze aerul, soarele nu putea sa il ajunga ori cat de mult ar fi incercat. A venit seara acasa istovit si dezamagit...Ce avea sa se intample cu el - cum va putea el sa ajunga la fel de cunoscut ca soarele? A facut a doua zi la fel, si asa pana ce a ajuns la batranete... In toamna vietii, intr-o seara, istovit de cautari ajunse la final. Era cunoscut de toti...pentru nebunia lui, pentru cautarile lui, pentru ratacirea lui. Acel "plin de sine" s-a risipit ca nisipul in fata vantului furios si a ramas doar aventura traita si dezamagirea. Avea oare sa mai traiasca ziua de maine? Si-a luat sulita si a iesit pentru ultima data sa rapuna soarele pe care nicioadata  nu a putut sa il atinga. Soarele isi rasfira razele in caldura serii, asteptand sa ii vina randul sa se odihneasca; obosise sa vada omul alergand in zadar in loc sa isi traiasca viata si sa vaneze cele necesare gurii. Uitandu-se la soare, o raza il lovise ca o sageata in clarul ochilor si omul orbi pentru cateva clipe. In intunericul sau, el incepu sa vada cat de efemer era totul in jurul sau, cat de frumoasa era viata, cat de mult iubea de fapt sa fie printre oameni, cat de mult ura slaba lui statornicie. Era intuneric si vroia sa vada iar lumina, sa vada soarele, sa se bucure de tot ce il inconjoara. Nu mai dorea nimic decat sa traiasca...Soarele isi retrase si ultima raza si lumina ii reveni. Era el, un batran plin de aminitiri si dornic sa mai aiba zile sa se bucure de viata. Vieti de oameni, siluete cunoscute lui se perindau prin fata lui, orele treceau si totul parea ca in fiecare zi, doar ca acum intelese. El era parte a lumii, parte a naturii, nu invers.
      Din poveste in poveste a iesit o lucrare daruita cu mult drag unei prietene pe care o apreciez enorm. Iar aceasta lucrare e o cutie lucrata in tehnica servetelului.
Va doresc inspiratie si timp - sa il folositi cu incredere si discernamant ca inapoi nu se mai intoarce.
cu drag,
^. ^ Anca M

luni, 27 octombrie 2014

Toamna si dumitritele

      Nu stiu cata lume stie de denumirea de dumitrite, dar personal mi se pare extraordinara. Pentru cei care inca nu cunosc acest termen este traducerea in mod obisnuit pentru crizantema. Sau cum ar spune dictionarul : (BOT.; Chrysanthemum indicum) dumitriță, tufănică, (reg.) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăișă, flori-de-iarnă (pl.), ... si lista continua.
      E o perioada foarte frumoasa a anului cand aceste flori le gasesti pe toate drumurile - la propriu. Pietele sunt pline de ele, la intrarea la metrou le gasesti, in aranjamente, in vitrine, in bratele unei persoane care se grabeste sa prinda autobuzul, peste tot.
      Ce imi place este ca, rasfoind paginile de internet, gasesti o sumedenie de tablouri pe aceeasi tema. Aceasta postare este pentru a-mi reaminti de aceste flori ori de cate ori vreau, indiferent ce zi a anului ar fi. 








       Sa aveti o sapatamana plina de pace, bucurie si culoare. 
PS: marea majoritate a tablourilor apartin unei persoane extraordinare; pentru mai multe detalii intrati pe site la Anca Bulgaru.
cu drag,
^.^ Anca M 

duminică, 26 octombrie 2014

Sticla mata pictata (13)

      Bine v-am gasit in prag de iarna...cel putin la noi in Bucuresti de ieri e iarna :) oarecum. Ce a fost cel mai frumos ieri este ca a venit iarna peste mine fara sa realizez. Eram atat de concentrata cu desenul ca nu vedeam ca afara fulg cu fulg se astern straturi, straturi albe de zapada care mai apoi aveau sa ma faca sa visez deja la serile cu luna plina si totul alb. Ei, nu am ajuns chiar acolo, dar deja sunt cu gandul departe. Deci ieri pictam, desenam si altele asemenea...e ceva ce face parte din perioada asta minunata cand nu imi pare rau ca stau in casa si nu scot nici macar nasul pe geam. Am ajuns la al doilea atelier de creatie si cum patesc de fiecare data, dupa ce termin de lucru (prima parte), urmeaza ceva foarte frumos...trebuie sa vad ce fac cu restul de acrilice imprastiate pe palete de care nu ma indur sa le arunc. Asa ca a doua parte de ieri a fost sa imi pun mintea la contributie si sa fac ceva cu acrilicele ramase. Ce mi-a trebuit a fost un pahar de sticla (mata, gata facut) si ceva imaginatie. Ce a iesit este un pahar de toata frumusetea (mai ales ca e pentru mine facut, deci clar e frumos) pe care abia astept sa il "ornez" cu o luminita sa vad ce efect va da.
      Pana atunci insa va arat doar paharul, ramanand pe o alta data sa fac si testele cu luminite.
Va doresc o duminica linistita alaturi de cei dragi voua.
cu drag,
^.^ Anca M

duminică, 19 octombrie 2014

Joaca cu tusul (2)

      A venit vremea sa va mai arat din ceea ce am mai mestesugit sau mai bine spus din ceea ce am mai desenat. Ce va voi arata e ceva ce nu era in program pentru o comanda mai mare pe care am realizat-o anul acesta (pentru asta trebuie sa fac o postare speciala). A face o comanda frumoasa si a nu ii face si o carte de vizita pare incomplet. Asa ca fara a mai sta pe ganduri am luat pensula, cateva foi de hartie si tus si am inceput sa lucrez.
      Era o zi frumoasa de vara, eram in curte la umbra unui copac batran si am inceput sa intind pe masa toate cele necesare lucrului. In minutele de pauza, profitam de leganul din curte ca sa ma adun in liniste si sa-mi gasesc inspiratia pentu ceea ce faceam. Si cum a face copii e un lucru pe care nu l-am apreciat nicicand, am inceput sa astern pe hartie, ganduri, linii, curbe si culori care toate impreuna au alcaluit aceste minunatii pe care vreau sa le impartasesc cu voi.
      Fara alte palavrageli, va las sa admirati:


      Dupa ce am terminat de lucru mi-am zis ca trebuie sa fac ceva care sa ramana si pentru mine, asa ca am zabovit inca o bucata de vreme si am mai facut asta:
      In caz ca va intrebati de diversitatea de tematica, raspunsul e simplu: fiecare comanda avea o tematica anume, deci fiecare carte de vizita (asa cum am numit eu aceste mici felicitari) are un motiv anume.
      Pana cand voi reusi sa realizez si postarea cu acele comenzi care sa insoteasca pozele de mai sus, va doresc o saptamana minunata si plina de bucurii. PS: Nu uitati sa va jucati...:))))
cu drag,
^. ^ Anca M

luni, 13 octombrie 2014

What if...(3)

      Cum spuneam si in alta postare, acest titlu va ramane pe acest blog pentru un subiect cu totul si cu totul aparte: "What if..."
      Ce-ar fi daca in fiecare zi a vietii noastre am putea aduce macar un pic de bucurie in sufletele celor din jurul nostru? "Buna dimineata, arati foarte bine astazi!", "Zambeste!", "Priveste cerul", "Deschide ochii si uitat-te in jurul tau." Cei care stati in Bucuresti vedeti aceste mesaje scrise pe ziduri in graffiti, cei care nu sunteti din Bucuresti, sigur le vedeti in alte forme care mai de care mai frumoase. Ce-ar fi daca azi am face un compliment celui/celei cu care lucram? Sau persoanei care ne schimba maruntul? Sau ce-ar fi daca azi am multumi unei persoane pe care o intalnim in calea noastra pentru amabilitatea de a ne lasa sa intram primii pe o usa? Ce-ar fi daca am fi sinceri cu cel de langa noi si i-am arata un semn de bunavointa printr-un zambet - simplu, neprefacut, nefatarnic si plin de sinceritate?
Ce-ar fi daca... azi am face cuiva ziua mai frumoasa? Zambiti, va rog :) Sunteti o bucurie.
cu drag,
^.^ Anca M