Franturi de bucurie

      Am facut atat de multe felicitari in luna decembrie ca nici nu mai stiu la care am facut poze si la care nu, care au ramas in Bucuresti si care au plecat prin alte zone din tara. Cert este ca nu a fost o singura persoana care sa fi primit aceasta felicitare si sa nu fi fost incantata de asa un cadou. Si imi dau seama ca nu o hartie in sine a facut marea diferenta sau ca acesta a fost "marele" cadou ci mai mult cred ca timpul petrecut sa le lucrez, sa le scriu si gestul in sine este acest ceva care a smuls atatea zambete si vorbe frumoase. Mi-e drag sa lucrez si sa daruiesc. Si ma gandesc ca nu iti trebuie bani sau cine stie ce timp sa poti face o bucurie cuiva oferindu-i printr-un mic gest un moment de bucurie.

      Nu imi vine sa cred ca intre momentul in care am lucrat si daruit aceste felicitari si ziua de azi a trecut mai bine de o luna. Cu fiecare zi trecuta, o zi se mai adauga vietii pe care am trait-o aici pe pamant. Bine ar fi ca incepand de azi, de acum chiar, sa adaug zilei fapte bune facute cu bucurie si cu implinire. Cum voi reusi asta inca nu stiu, dar multumesc celor din jurul meu care ma invata cu fiecare zi trecuta ca pe lumea asta inca sunt oameni frumosi care fac binele neconditionat si cu dragoste.

      Cu respect pentru toti cei care fac diferenta in micile detalii ale vietii si fac totul sa fie mai frumos si mai delicat. Va doresc o duminica plina de pace si bucurie.

cu drag,

^.^ Anca M

Viata in imagini (13)

      Am promis sa revin asupra unei calatorii de curand incheiate prin tinuturi de poveste.

      Este iarna in toata regula (desi se pare ca parca vrea iar sa vina primavara), dar eu inca nu am reusit sa scot pozele de zilele trecute cu zapezile care sunt acum in Bucuresti. Voi reveni la ele cu mare drag, in alt articol dedicat tot iernii - acestui anotimp incantator de facut fotografii.

      Fara alte menajamente, din aceeasi categorie minunata a calatoriei prin Moldova, va prezint restul de poze pe care le-am facut in drum spre Bucuresti.

      E atat de placut sa stii si sa traiesti o poveste, desi pentru o perioada mica de timp. Pana la urma ce este o poveste daca nu o amintire pusa intr-un sertar al memoriei pe care putem sa il deschidem ori de cate ori dorim si sa retraim o stare, o emotie si o clipa de eternitate? E minunat sa stii ca avem puterea retrairii clipelor care ne implinesc si ne mentin bucuria vietii.

      O poza poate intr-o mica masura sa rapeasca un zambet si dincolo de un zambet sa redeschida o portita spre ceva frumos.

      Acestea sunt pozele pe care vroiam sa vi le arat si voua.

      Sper din suflet ca si voi sa adunati multe amintiri frumoase pe care sa le pastrati in visteria inimii pentru multa vreme de acum incolo.

cu drag,

^.^Anca M

Dor de-al nostru... (6)

      Am preluat dintr-o postare mai veche o poza pentru a o regasi in dosarele puse bine la pastrare in dulapul cu amintiri. Mi-e drag modelul si am revenit asupra lui in mai multe ipostaze, mai ales cand am desenat pahare.

      Acesta este modelul complet, mai putin bentita de ingeri desenata intr-un moment de joaca cu niste resturi de vopsele din alte lucrari. Bentita este foarte mica, nu are o latime mai mare de un cm asa ca va arat cateva detalii sa puteti sa ii vedeti mai bine:

      Restul de modele nu sunt nici ele foarte mari, doar totul este desenat pe o foaie A4.

      Cert este ca nimic nu se compara cu o pata de culoare intr-o zi in care nu ai chef sa faci alte lucruri.

      Si pentru ca astazi este o zi asa de frumoasa de sarbatoare, eu mi-am facut din doua modele wallpaper-e pentru destop-ul meu:

 

      Daca vreti, le puteti folosi si voi dand un simplu click pt download direct pe poza.

      Va doresc o zi minunata si tihnita. Calde salutari din Romania. La multi ani Romanie :)

      Nota: Wallpaper-ele sunt pentru voi  pentru uz personal, nu pentru a fi vandute. 

cu drag,

^.^ Anca M

Viata in imagini (12)

Mi-e drag sa calatoresc prin Romania si s-o descopar cu fiecare pas asa cum este ea: minunata si frumoasa.

  Mi-e drag de tinuturile de poveste, incarcate de nameti, cu zapada aia faina de scartaie sub picioare.

Nu am avut parte de nameti prea mult in concediul acesta, desi de cateva zile s-ar zice ca iarna chiar vrea sa isi intre in drepturi.

De fiecare data cand calatoresc ma gandesc ca parte din mine ramane in acele locuri si parte din locurile pe care le strabat devin parte din mine.

In ultima mea calatorie, mergand prin tinuturi moldave am prins (chiar si din masina) cateva peisaje care mi-au mers la suflet.

Mi-a fost greu sa ma decid care fotografii sa le incarc pe blog si care sa le scot asa ca vi le voi arata pe toate care mi-au placut (desi le voi aseza in doua articole deosebite sa va bucurati si sa ma bucur si eu de doua ori cand le voi vedea).

Macar asa, ori de cate ori voi reveni la acest articol imi voi aminti de un concediu care mi-a tihnit din plin si care s-a incheiat ca si cum as fi incheiat o poveste - una cat se poate de adevarata si tihnita.

Va doresc timp sa va bucurati de viata si de multe iesiri alaturi de cei dragi.

cu drag,

^.^ Anca M