miercuri, 15 februarie 2017

Povestea unui opait

Bine v-am gasit oameni buni,
      Sper ca acest articol, scris dupa o perioada de liniste si de activitati intense, sa va gaseasca bine, sanatosi si plini de viata. Doar vine primavara...Nu inca, dar acusi.
Am descoperit de curand o minunatie de cuvant. Yeap, o sa ziceti ca poate nu cititi bine, dar credeti-ma ca cititi cat se poate de bine. Am gasit un cuvant. Un cuvant plin de poveste. De ce? Pai nu se poate sa nu fi vazut vreodata un opait (caci asta e cuvantul) si sa nu va fi starnit imaginatia cu fel de fel de povesti.

Mi-am zis ca e pacat sa las asa cuvant sa umble asa ba ici, ba dincolo, asa ca i-am facut si eu un culcus pictat in lemn
sa se odihnesca ori de cate ori vrea, pe o ramura de brad sau pe o masa atunci cand eu sau tu, cititorule, vom aprinde o candeluta :)




Dragul meu cititor, tu care ai asa culcus de pret in casa, aprinde o luminita sa vezi opaitul de altadata povestindu-ti cate in luna si in stele si tesandu-ti visele cu ochii. Si desi forma nu mai e aceeasi, efectul e pe masura dragostei pe care o imparti cu ceilalti.


    cu drag,
Anca M ^.^