luni, 26 ianuarie 2026

Un inger, un calendar si o foarfeca

      Bine v-am gasit, oameni buni,

      Fiecare zi este cea mai minunata zi cand vine vorba de a trai prezentul fix asa cum este: uneori mai creativ, uneori mai putin creativ. Important este sa avem deschiderea spre aceasta inclinatie si anume sa gasim mereu o oportunitate de a face ceva frumos cu ceea ce avem in jurul nostru.

 

      Din capitolul "Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca lucrand" cum spunea Picasso, m-am regasit acum cateva zile ca odata dat jos calendarul de pe perete trebuia sa fac ceva cu hartia.

      De obicei, ca sa fiu sincera, doar salvam iconita din mijloc si restul ajungea la reciclat, dar de data asta ceva m-a imboldit sa fac ceva mai mult. Ce a iesit puteti vedea si voi.

      Am inceput cu ceva simplu - un ingeras, ce altceva? Dupa, am zis ca nu se poate sa il las asa in aer, asa ca am adaugat ceva casute si cativa copaci, apoi au inceput sa apara detaliile. 

    

      Odata toate terminate, am zis sa le lipesc. Intre "am zis" si "am facut" au trecut inca vreo cateva zile. De ce ni se intampla uneori sa taraganam asa lucrurile nu stiu si nici nu vreau sa intru in detalii. Cert este ca la capatul celor cateva zile am luat gandul cel bun si am facut ceva fundaluri rapide pe hartie cu speranta ca a doua zi sa lipesc totul. Acuarela lichida pe hartie, amestecul de culori, si pana la urma haosul ce s-a ivit (caci ceva nu a fost exact ce as fi vrut sa fie) m-au facut sa pun in stand by proiectul pentru inca cateva ore. Mi-am revenit totusi repede cand am pus un timer si am spus ca "asta e, azi, acum e timpul sa termin acest proiect". 

    

      Poate parea amuzanta intamplarea, dar a duce la bun sfarsit un lucru si a-l duce bine (nu perfect) este mare lucru. Nu degeaba exista vorba aia "Inceputul Raiului este satisfactia lucrului bine facut!"

      Am vrut sa fac acest articol ca sa imi amintesc ca uneori cel mai important nu este sa tintesc doar spre lucruri perfect facute caci riscul este sa nu mai fac nimic sau sa fac lucrurile doar pe jumatate.

      Daca este un proiect de nota 10? Pai ce pot spune? Pentru mine DA, cu siguranta, pentru ca:

- spune o poveste cu totul minunata pe care nu o pot scrie aici dar are valoare deosebita pentru cativa oameni foarte dragi sufletului meu;

- m-a ajutat sa petrec un timp de calitate in familie :))));

- este dovada vie a faptului ca din orice poti face ceva frumos, netrebuind sa ai materiale scumpe;

- imi dovedeste inca o data ca acel poate ultra enervant slogan de "trust the process" chiar asa si este;

- ma indeamna sa gasesc solutii cand nu am chef , acel "in the mood to do stuff" pe care sa fim sinceri nu putem mereu sa il avem;

-  imi da increderea sa vad ca simplele actiuni pot avea consecinte foarte benefice atat pentru starea mea de spirit cat si pentru a celor din jur;

- ma ajuta sa pot privi in urma si sa spun ca oricat de greu ( aka oricat de lene mi-e sa inchei ceva) este ceva se poate cu putinta vointa.

      Pentru cei care aveti cont de Instagram, puteti sa vedeti si video pe anca_pacesibucurie, daca nu, raman marturie cele cateva poze puse in acest articol.

      Va doresc, ca intotdeauna, sa aveti timp pentru a face ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur, sau invers, depinde de voi ce alegeti.

cu drag, 

Anca M

joi, 8 ianuarie 2026

La mulți ani ! 14 ani !

      Bine v-am găsit oameni buni,

      Există o frumusețe rară în clipele în care viața se așează, lin și deplin, într-o "matcă de lumină". Sau altfel spus, simt că momentele de claritate apar doar atunci când drumul parcurs se întâlnește cu liniștea inimii. Pentru mine, acest punct de echilibru nu este o destinație finală, ci un mod de a mă așeza cu drag în propria viață. Am învățat că valoarea a ceea ce clădesc nu stă doar în cifre sau în etape bifate, ci mai ales în spațiul de tăcere primitoare din care îmi extrag curajul de a fi, pur și simplu, prezentă.

 
​      

      Mi-am dat seama că a-mi găsi propriul glas nu e o chestiune de tehnică, ci de onestitate caldă. Într-o lume care strigă mereu mai tare, am înțeles că rostirea mea are putere doar atunci când izvorăște din ceea ce sunt cu adevărat, fără "zorzoane". Nu simt nevoia să ridic tonul pentru a fi auzită; forța mesajului vine din limpezimea cu care îl ofer și din dorința de a atinge, nu de a impresiona.

      Creativă am fost mereu, dar conștientă, mai greu. Atunci când am realizat că ideile lăsate să curgă în ritmul lor firesc înseamnă de fapt să mă exprim liber mi s-a luat o piatră de pe inimă, ca să spun așa! Darul este al Domnului, munca este a mea!

      Iar atunci când aleg să lucrez cu această tihnă și cu gândurile așezate, totul în jur capătă o altă greutate, una ușoară ca atingerea unui puf de înger.

      Am învățat să prețuiesc drumul la fel de mult ca reușita finală, găsind o tihnă binecuvântată în fiecare linie trasată și o bucurie discretă în fiecare gând pe care îl scot la lumină pentru a-l împărți, cu blândețe, cu ceilalți.

 

      Și uite așa, din gând în gând, am ajuns să număr 14 ani de când scriam pentru prima dată pe acest blog. O viață  de om! 

      Vă mulțumesc din suflet că sunteți alături de mine în această călătorie. Și vă mai mulțumesc pentru dragostea voastră sinceră față de frumos și de creativitate.  
      Să aveți un An plin de pace și bucurie, iar momentele de tihnă să vă umple viața cu dragoste și cu oameni dragi!

cu drag,
Anca M