The project is a mess, I am not a mess

      Bine v-am gasit, oameni buni!

      Vi s-a intamplat vreodata sa va cuprinda entuziasmul si sa vreti sa faceti "lucruri marete" si pana la urma sa iasa totul un dezastru? La propriu! Adica fara doar si poate, ca "stai sa vezi ca mai salvez vreo ceva" ci, pur si simplu, dezastru! Cam ceva de genul asta am patit de curand. 

      Este adevarat ca nu doream sa reinventez roata, vroiam doar un proiect simplu plin de culoare care sa ma ajute sa fac un pic ordine in ganduri. Sau mai bine spus sa pun pauza la ganduri. Incep cu entuziasm, ma concentrez pe culoare si fac o miscare plina de anvergura pe masa de lucru, moment in care o sticluta de acuarela lichida rosie se varsa in toata splendorea. Pe masa (pe fata de masa), pe blocul de desen, pe setul de acuarele, pe cele cateva pensule din jur, pe tot ce era in jur! Va imaginati ca am vazut rosu si la propriu si la figurat. 

 

 

      In fix acel moment cand totul s-a varsat, primul gand a fost sa strang totul sa nu curga si pe covor, ca pe fata de masa deja totul rosu. Ok si a trecut momentul, am facut curat, dar culoarea trebuia repede folosita pentru a nu irosi chiar tot ce mi-a mai ramas. Am luat toate caietele care erau la indemana si le-am umplut cu urme si pete de culoare. Un dezastru! Cel putin primul gand! Si au urmat altele. Si ganduri peste ganduri cand vrei sa faci ceva si iese cu totul altceva.

      Si vine partea ce mai frumoasa, aia in care iti vine un gand totaaaaaaaaaaal nesanatos ca si tu esti un dezastru. Da, mi se intampla! Si gandul ala daca e hranit face ravagii. Concluzia? M-am adunat repede si mi-am spus ca “Asta e, praful s-a ales de toate, dar desi proiectul meu e un dezastru, eu nu sunt un dezastru.” Si atat. “My project is a mess, I am not a mess.” Si am mers mai departe. In momentul in care s-a facut liniste in ganduri, am inceput sa vad in haosul creeat o multime de posibilitati. Am recurs la un proiect mixed art media, am trecut de la acuarele la acrilice.

      Din amestecul de acuarela (primele straturi) si amestecul de acrilic (straturile care au reimprospatat totul) a luat nastere un inger foarte dragut, tinand o lumina in mana sa. Fundalul nu era inca ceea ce visam, asa ca am lasat totul sa se odihneasca.

      Ceva ma impiedica sa continui si asa au trecat cateva zile bune. Moment in care mi-am propus ca orice ar fi azi e ziua in care voi duce la bun sfarsit acest proiect.

      “Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca lucrand.” Deci, desi nu aveam chef, am deschis iar blocul de desen, am pun un cronometru si am privit iar la ingerul conturat. Am decis sa il las fix asa cum este si sa lucrez la fundal.

      Incheierea trebuia sa aibe un pic din acel “je ne sais quoi“ care sa uneasca totul , caz in care am apelat la un pic de acuarela Kuratake aurie.

 

 

      Ce a iesit, vedeti si voi! Combinatia intre haosul de la inceput, ingerul purtator de lumina, si fundalul devenit o explozie de culoare datorita colajului de diferite materiale si benzi de scotch face ca acest proiect sa fie extraordinar de frumos.

 

      Din haos a iesit ceva frumos si din gandurile care pot pune stapanire pe mine am invatat cat se poate de repede ceva foarte important. Si anume ca nu e cazul sa dramatizez prea mult si ca desi uneori anumite lucruri pot fi in dezordine (un dezastru) asta nu inseamna ca si eu sunt la fel. Si ca odata constientizat asta am mai pus o piatra la temelie, temelia fiintei mele.

      Las acest articol marturie mie si celor care poate au nevoie de un gand bun si frumos ca sa lupte cu cele ale zilei, incepand de la ganduri, mai ales de la ganduri.

Ca de obicei, a voastra,

cu drag,

Anca M

Un inger, un calendar si o foarfeca

      Bine v-am gasit, oameni buni,

      Fiecare zi este cea mai minunata zi cand vine vorba de a trai prezentul fix asa cum este: uneori mai creativ, uneori mai putin creativ. Important este sa avem deschiderea spre aceasta inclinatie si anume sa gasim mereu o oportunitate de a face ceva frumos cu ceea ce avem in jurul nostru.

 

      Din capitolul "Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca lucrand" cum spunea Picasso, m-am regasit acum cateva zile ca odata dat jos calendarul de pe perete trebuia sa fac ceva cu hartia.

      De obicei, ca sa fiu sincera, doar salvam iconita din mijloc si restul ajungea la reciclat, dar de data asta ceva m-a imboldit sa fac ceva mai mult. Ce a iesit puteti vedea si voi.

      Am inceput cu ceva simplu - un ingeras, ce altceva? Dupa, am zis ca nu se poate sa il las asa in aer, asa ca am adaugat ceva casute si cativa copaci, apoi au inceput sa apara detaliile. 

    

      Odata toate terminate, am zis sa le lipesc. Intre "am zis" si "am facut" au trecut inca vreo cateva zile. De ce ni se intampla uneori sa taraganam asa lucrurile nu stiu si nici nu vreau sa intru in detalii. Cert este ca la capatul celor cateva zile am luat gandul cel bun si am facut ceva fundaluri rapide pe hartie cu speranta ca a doua zi sa lipesc totul. Acuarela lichida pe hartie, amestecul de culori, si pana la urma haosul ce s-a ivit (caci ceva nu a fost exact ce as fi vrut sa fie) m-au facut sa pun in stand by proiectul pentru inca cateva ore. Mi-am revenit totusi repede cand am pus un timer si am spus ca "asta e, azi, acum e timpul sa termin acest proiect". 

    

      Poate parea amuzanta intamplarea, dar a duce la bun sfarsit un lucru si a-l duce bine (nu perfect) este mare lucru. Nu degeaba exista vorba aia "Inceputul Raiului este satisfactia lucrului bine facut!"

      Am vrut sa fac acest articol ca sa imi amintesc ca uneori cel mai important nu este sa tintesc doar spre lucruri perfect facute caci riscul este sa nu mai fac nimic sau sa fac lucrurile doar pe jumatate.

      Daca este un proiect de nota 10? Pai ce pot spune? Pentru mine DA, cu siguranta, pentru ca:

- spune o poveste cu totul minunata pe care nu o pot scrie aici dar are valoare deosebita pentru cativa oameni foarte dragi sufletului meu;

- m-a ajutat sa petrec un timp de calitate in familie :))));

- este dovada vie a faptului ca din orice poti face ceva frumos, netrebuind sa ai materiale scumpe;

- imi dovedeste inca o data ca acel poate ultra enervant slogan de  "trust the process" chiar asa si este;

- ma indeamna sa gasesc solutii cand nu am chef , acel "in the mood to do stuff" pe care sa fim sinceri nu putem mereu sa il avem;

-  imi da increderea sa vad ca simplele actiuni pot avea consecinte foarte benefice atat pentru starea mea de spirit cat si pentru a celor din jur;

- ma ajuta sa pot privi in urma si sa spun ca oricat de greu ( aka oricat de lene mi-e sa inchei ceva) este ceva se poate cu putinta vointa.

      Pentru cei care aveti cont de Instagram sau Youtube, puteti sa vedeti si video pe anca_pacesibucurie  sau pace si bucurie , daca nu, raman marturie cele cateva poze puse in acest articol.

      Va doresc, ca intotdeauna, sa aveti timp pentru a face ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur, sau invers, depinde de voi ce alegeti.

cu drag, 

Anca M

#summercreativeretreat2024 / #clipedecreatie2024 (8)

Bine v-am gasit oameni buni,

Astazi este o zi cu totul si cu totul deosebita. Tinand cont de fusul orar, tabara s-a terminat pe 6 August, dar aici pe meleagurile noastre este deja 7 August asa ca la cald vin sa va impartasesc o bucurie. Si nu doar voua ci si mie imi las o amintire pentru eu cea din viitor care va reciti cu drag ceea ce scriu acum. 

Povestea incepe asa:

Eram pe 31 Iulie acasa, cu nasul in telefon si citeam un mesaj de pe o comunitate tare draga sufletului meu a lui Terry Runyan. Era despre un curs pe care il va tine pe data de 2 August (la noi deja 3) in cadrul unui program intitulat simplu #summercreativeretreat. Oooooook, mi-am zis, Terry nu s-ar duce la asa ceva decat daca ar sti ca e ceva cu totul deosebit. Zis si facut, am cautat site-ul, am citit, am recitit toate si cu cateva minute inainte de miezul noptii m-am inscris in tabara. Am zis ca nu e adevarat! O tabara de 6 zile, 10 ore pe zi cu subiecte DOOOOOOAR de arta? Mhhhh, suna prea bine ca sa fie adevarat, dar am zis ca e musai sa incerc ca nu are ce sa fie rau in asta. Eiiiiiiii, pot spune cu bucurie maxima ca am lucrat pana dincolo de 2 noaptea si chiar si in weekend am tras tare sa mai recuperez un pic ca 10 ore pe zi e cam greu (sa nu uitam de serviciu, asta e clar).

Ce am invatat in astea 6 zile? Paiiiiii, pe langa faptul general stiut "Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor." (Matei 18:20) am invatat (mi-am reamintit) despre comuniune si comunitate. 

Am invatat sa fiu si mai prezenta in aici si acum. Sa fiu si mai constienta de ceea ce fac. Sa experimentez si sa testez orice mediu si configuratie cu putinta. Sa combin lucrurile intr-un mod cu totul nou si mai ales sa imi aleg medii de lucru din cele mai indraznete (cum ar fi sa includ cusutul intr-o ilustratie, sau cum ar fi sa brodez o poza, cum ar fi sa imi fac propriile ustensile de pictura, cum ar fi sa combin culorile intr-un mod cu totul si cu totul altfel?) 

Ziua 1, joi, 1 August, la sfasitul orelor (totul se intampla muuuuuuuuuuuuuult dupa miezul noptii) eram deja cu capul plin de idei. Clar nu am Procreate sa fac si cursurile digitale, dar le-am urmarit, mi-am luat notite si am facut desene si schite pe caiet. Cel mai deosebit proiect a fost cel de a folosi orice am in jur ca sa imi fac propriile pensule si obiecte de lucru. Asta mi-a reamintit de faptul ca deja aveam destule "ustensile" deja facute, dar ca nu profitasem din plin de tot ce puteam face cu ele. Din cele digitale am apreciat maxim sa imi reamintesc proportiile pentru a face schita unei fete :)))

Ziua 2, vineri, 2 August, mi-am amintit de paginile de jurnal si lipici si joaca multa cu foarfece si hartie. Dupa am trecut la lucruri geometrice si dupa la partea digitala unde iar am stat sa desenez pe caiet si sa imi iau notite. Am retinut ceva fain si anume ca diferenta intre o poza buna si una extraordinara este lumina "You want the LIGHT to have a STORY" cam asa trebuie sa fii setat cand vrei sa faci poze, sa te gandesti pur si simplu ca lumina trebuie sa aiba o poveste. Am trecut prin caligrafie, teoria culorilor si am incheiat cu un proiect de am lucrat undeva la el vreo 7 pagini.

Ziua 3, sambata, 3 August, iar digital, teoria culorilor, mixed art media si tehnici de lucru. Am fost foarte placut impresionata de cursuri si pe masura ce profesorii prezentau mintea mea devenea un foc de artificii! Am retrait momente frumoase de la #scketchbookrevival caci azi am avut doua cursuri cu doua profesoare cu care am mai lucrat. Genial!

Ziua 4, duminica, 4 August, am inceput in forta si am recuperat ce mi-a mai ramas de facut din urma si am intrat in lumea acuarelelor mai bine si dupa, iar caligrafie, digital si altele asemenea. Mi-am reamintit cat de mult imi placea sa lucrez in tus (oare de ce nu am mai facut asta in ultimul timp, nu stiu). Mi-a placut maxim sa fac buzunare de hartie pentru jurnale, genial proiect!

Ziua 5, luni, 5 August a fost ziua acuarelelor. Oooooh, si caaaaaaaaaaaat mi-a placuuuuuuut! Maxim! Iar ora de provocare, eiiii, asta clar chiar ca nu aveam de unde sa fi facut vreodata asta. A fost o experienta interesanta si cu rezultate mult mai bune decat ma asteptam!

Ziua 6, marti, 6 August, zi de culoare, modele de toate felurile si ilustratie. Si iar provocari! Ohhhh si cat de frumos a putut fi, si cat am putut discuta pe comunitate, absolut deosebit! Ahhh, si tot azi am invatat sa lucrez modele mici si dragute in acurela (taxonomy), super fain proiect! (Ideea o stiam, dar nu explicata astfel).

Concluzionand, as spune ca cel mai important lucru pe care l-am invatat si mi l-am reamintit este ca este musai sa faci ceea ce simti ca este ce trebuie, dincolo de cum fac altii si de cum este litera legii (adicalea cum ar trebui sa fie conform cu regula/tehnica de lucru).

Am invatat ca bucuria este si mai minunata daca este impartasita si daca suntem mereu multumitori de unde suntem acum. Cineva a spus ca daca nu ne bucuram de cine suntem acum si unde suntem acum in calatoria noastra, niciodata nu vom fi multumiti de ce facem si unde suntem. Nu as fi putut spune mai bine de atat!

Recomand cu caldura sa va faceti timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat in viata voastra, indiferent de pasiune si de mediul in care sunteti. Pasiunea este o scanteie care poate schimba vieti.

cu drag,

Anca M

Crampeie de viata - despre oameni si flori

      Una din marile bucurii ale mele este sa ma joc cu florile. Oricum!!! Ca de obicei ma vedeti ca le pictez/desenez pe diverse medii de lucru (hartie, sticla, etc) asta nu e o noutate. Dar ceea ce poate fi o noutate care de fapt e ceva pentru care am fost acreditata acum un secol este si faptul ca as putea profesa ca florist si de ce nu, sa am o florarie a mea. Asta e la capitolul vis, deci prefer sa revin repede cu picioarele pe pamant fara a uita totusi ca aceasta parte a vietii mele cumva isi gaseste loc intre toate celelalte momente importante din viata mea. Cum folosesc acest talent? Simplu, in casa mea sau atunci cand cere un prieten ajutorul! Asa a fost si cazul de luna care tocmai s-a incheiat cand un om tare drag mie a cerut o mana de ajutor (de fapt ambele maini cu tot cu propria persoana)! 

      Si uite asa dintr-o simpla vorba am ajuns sa fim trei oameni frumosi si sa lucram cu drag la o comanda serioasa sau, mai bine sus, serios de migaloasa caci in doar cateva ore a trebuit sa facem nu mai mult, nici mai putin, de 24 de coronite si ceva bonus : un buchet de trandafiri. 

      Visam de mult la asa o zi mai altfel, dar asa cum a iesit si cat am putut sa lucram si cate sute de flori ne-au trecut pe maini in cele cateva ore cat am fost impreuna, asta chiar nu credeam ca poate fi adevarat. E fix ca atunci cand ai un vis frumos si iti e teama sa te trezesti ca sa nu il uiti. Sau daca tot te-ai trezit vrei sa il spui cuiva ca sa fii sigura ca ramane cat mai mult timp acolo, undeva in adancul memoriei. In cazul de fata, nu vorbim de vise, ci de o realitate. O realitate cu inca doua fete frumoase, doamne minunate si dragi sufletului meu. Amandoua sunt acreditate si amandoua fac lucruri de o frumusete si delicatete extraordinare. Cum organizarea este totul, am ales sa facem fiecare ce ne era mai rapid. Ca eram la pregatit material sau la impletit, totul a fost ca o poveste la o sezatoare, in miros de trandafiri de tot felul de soiuri si de gypsophila. Materialul de umplere (un soi frumos de asparagus) a fost si el o bucurie, iar eucaliptul baby blue a fost un deliciu olfactiv cand ii rupeai frunzulitele si il puneai in buchet alaturi de trandafiri si alstroemeria.

      Pentru cine nu a incercat o astfel de experienta, ce pot spune? Decat ca va doresc din tot sufletul sa aveti parte de ele. Sa aveti parte de flori, sa fiti intre flori, sa lucrati cu ele este balsam pentru suflet. Mereu am crezut ca florile sunt o extensie a iubirii Celui de Sus asupra oamenilor. E imposibil sa fiti inconjurat de ele si sa nu simtiti ca lumea este ceva mai mult decat o simpla intamplare! Viata este frumoasa, oricat de grea ar fi ea, iar florile fac uneori poate singurul motiv pentru care sa te dai jos din pat – dar chiar si asa sunt un motiv demn de luat in calcul.

       Multumesc fetelor minunate cu care am putut lucra, Silvia si Elena! Cautati-le lucrarile caci fac lucruri minunate. Pe Silvia o mai gasiti pe Facebook si pe Instagram cu numele de Aramis Flowers, si v-am mai povestit de ea acum ceva vreme cand facusem mai multe postari legate de un desen dupa un buchet facut de ea. Iar pe Elena, o gasiti pe Facebook, si asa puteti intra in legatura cu ea. 

      Inchei prin a va dori timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur, sau, de ce nu si invers: ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur!

Cu drag,

Anca M

Crampeie de viata

      De cate ori oare nu am fost intrebata daca mereu am o fire vesela si binevoitoare! Sau daca mereu imi ies lucrurile asa cum vreau (oare cum o fi asta?)

      Articolul de astazi este despre zile proaste, despre ploi si despre nereusite. Important este sa nu uitam ca suntem oameni, sa ne lasam permisiunea sa gresim si sa iertam. Si sa ne iertam si pe noi si pe cei din jurul noastru. (Si voi credeati ca este despre indragosteala, nu?)

      In societate trebuie sa fim persoane placute si binevoitoare. Asta nu inseamna ca putem mereu fi asa. Toti avem si zile proaste. Cu toate astea sunt de parere ca nu e rau sa avem si astfel de momente. Nu am mai invata nimic daca mereu ar fi totul roz si frumos. Unele zile sunt asa de dimineata si parca orice am face, totul merge prost. Curaj, vor trece.

      Toti avem si zile cu ploi. Si ce? Fara ploaie nu ar fi viata, adica e bun Soarele, dar e buna si ploaia. Uite asa invatam sa fim mai atenti cu noi si cu cei din jur.

      Toti avem proiecte care nu doar ca nu ne reusesc, dar si faptul ca ne gandim ca trebuie sa le facem ne frustreaza. Cum ar fi sa nu ai astfel de momente? Cred ca naspa! Cineva imi spunea de curand ca tot ce vede ca lucrez este foarte frumos si ca niciodata nu ar face ce fac eu. Dar, dragul meu cititor, daca ai sti cate ore de nereusite sunt in spatele unor proiecte reusite nu ti-ai mai face atatea griji si nu te-ai mai compara cu mine sau cu oricine altcineva din jurul tau.

      Din acelasi capitol cineva mi-a cerut sa ii arat proiecte nereusite :) Oooohhh vaaaaiiiii, dar cate nu am si din capitolul asta. Stiti totusi care este partea frumoasa cu astfel de proiecte? Sunt cele mai bune profesoare. Da, daaaa, proiectele alea care orice ai face nu vor frate sa iasa cum ai visat.

      Tin minte ca atunci cand am facut proiectul pe care il vedeti in acest articol eram maxim frustrata. Nu ca nu as fi cunoscut tehnica, dar daca starea mea nu era cea mai buna, pur si simplu nimic nu se lega. De cateva ori am vrut sa il arunc. Slava Domnului ca totusi nu am facut-o. Am continuat exact pe principiul "trust the process" si am zis ca in cel mai rau caz va fi clasat la "asa nu" - eram fix in momentul in care desenul meu arata asa:

      Ce am invatat din acest exercitiu? Sa am rabdare cu mine si sa accept ca nu mereu lucrurile ies cum as vrea chit ca totul este facut ca la carte. Si sa nu ma enervez ci sa ma detasez de faptul ca rezultatul nu va fi cel scontat ci va fi doar un exercitiu de invatare. Renuntarea asta este tare sanatoasa. Tinem cu dintii sa fim mereu in control ca uitam pur si simplu sa fim ancorati in prezent si in a trai clipa asa cum este.

      Finalitatea unui astfel de proiect a fost sa decupez parti care am considerat ca au iesit cat de cat interesante si sa fac semne de carte. Bucatile si mai mici le-am perforat in forma de inimoara ca mi s-a parut interasant. Uite asa am realizat ca timpul petrecut nu a fost irosit deloc, ci de fapt o lectie de care imi voi aduce aminte cu drag in viitor.

      Cu totii am auzit ca important este sa incerci chit ca nu reusesti mereu, dar uite ca adulti fiind cam uitam de asta. Si uitam sa fim blanzi cu noi (nu mai zic cu cei din jur) si ingaduitori. Si uitam ca singura persoana cu care ar trebui sa ne comparam este propria persoana. 

      Oare de ce uitam asa de usor ca si momentele proaste isi au si ele farmecul lor? Fara ele nu am mai sti sa apreciem cu adevarat ca suntem vii! Da, vii ( adicalea plini de suflu, nu doar umbre de viata).

      Am invatat ca nu trebuie sa fiu ca ceilalti ca sa ma bucur de ceea ce am. Si de avut aveeeeeem cu totii cate ceva de care sa fim multumitori, oricat de grea si neagra ar fi o zi sau de nereusita o incercare.

      Curaj, azi este prima zi din restul vietii noastre! Si poate ca nu e rau sa ne indragostim iar de frumos si de dor de viata!

cu drag,

Anca M

#creativebookchallenge2023 (17/2024)

 Acum un an de zile cand am inceput aceasta provocare era o zi de luni 13 Februarie. Doar cateva ore ne mai despart de ziua de 13, deci momentul este perfect. Perfect in sensul ca nu credeam ca o astfel de provocare imi va aduce atata bucurie de-a lungul anului.

      Am invatat multe odata cu acest proiect, am citit muuulte, clar muuuuuuuuult mai multe decat cele pe care le-am selectat pentru cele puse si scrise in acest proiect.

Sunt atat de multe lucruri frumoase pe care le-am impartasit cu voi si inca atatea pe care nu am apucat sa vi le povestesc! Povestea a crescut frumos, aproape ca s-a scris singura. Am gasit o vorba frumoasa acum cateva zile incat as dori sa o las si aici: de indata ce pui un pas in fata celuilalt ca sa mergi, cararea ti se descopera! Ce e drept in engleza suna mult mai poetic (the path will reveal itself as it’s travelled) dar ideea o intelegeti voi: de indata ce incepi sa faci ceva, incep sa se intample tot felul de lucruri in jurul tau. Asa si cu mine, imediat ce am inceput sa lucrez la acest proiect am aprofundat si am descoperit tot felul de lucruri.

      Dintre lucrurile cele mai notabile, amintesc urmatoarele:

* am avut bucuria si onoarea sa o cunosc fata catre fata pe Brandusa Vranceanu - este o doamna si un om minunat (cine nu a citit Iconarul, Dragostea naste Dragoste si multe din cartile ei scrise, sa stiti ca merita orice cuvintel cu varf si indesat);

* am descoperit un om minunat in persoana ilustratoarei Elena Ciolacu - va invit cu drag sa ii descoperiti lucrarile pe Instagram, Facebook - ahhh si by the way sa stiti ca ea nu doar ilustreaza ci face si animatie asta in contextul in care la noi in tara animatia este niiiitel lasata de izbeliste. Sau mai degraba trebuia prezentata invers: animatoarea Elena Ciolacu care face si ilustratii; :)

* mi-am aprofundat cunostintele in arta ilustratiei admirand lucrarile Printesei CamCam (le Concours des Cabannes) si ale lui Freya Hartas (De mergi astazi prin padure) si ale lui Becky Cameron (Pisica lui Monet);

* am avut o experienta minunata la muzeul Astra din Sibiu la atelierele de anul trecut si la calatoria extraordinara strabatand "Cararea ocolita" intr-o zi cu mult Soare si cu nitica ploaie pe ici pe colo (cu ocazia asta am aflat ca pe Youtube exista cartea in format audio);

* am descoperit o sursa imensa de inspiratie pentru sufletul meu in cartea Marea carte a naturii ilustrata de Christine Henkel;

*am cunoscut un om minunat, tot la Sibiu, care a facut icoana deosebita a Bunei-Vestiri pe care eu o am sus pe polita, chiar in mijloc, om fata de care am toata stima si admiratia;

* am realizat ilustratii datorita cartilor citite si despre care v-am vorbit de-a lungul anului;

* am aflat ce inseamna sa povestesti o carte prin ochii unui copil deosebit - Sarah;

* am descoperit (si clar pus in practica) retete de pe blog-ul unui om minuat pe care nu l-as fi descoperit daca nu impartaseam ideile mele creative cu altii : Pasiunile Mihaelei;

* ideile pentru copertile de carti pe care si anul asta le-am continuat si cred ca vor continua ori de cate ori voi avea nevoie de ceva deosebit la o carte care are o coperta simpla;

* si looooooogic multele proiecte pe care le-am auzit/vazut de la oameni frumosi - mai tineri sau adulti si minunatele lor povesti.

      Lista e luuuunga, dar ma opresc aici. Proiectul pentru anul acesta, il imaginez altfel. Yeap, rafturile goale din partea dreapta merita si ele sa fie umplute si am eu niste idei, dar luam proiect cu proiect la rand. Va voi mai povesti eu despre el, nu va ingrijorati! 

      La voi cum este cand va uitati in urma la anul care a trecut?

cu drag,

Anca M

De la lume adunate (16) - YouTube-ri de poveste

Bine v-am gasit oameni buni, 

      Stau asa si ma gandesc cat de mult imi plac postarile acestea si cat de variate au fost de-a lungul timpului. Pentru cei care sunteti aici pentru prima data, sau nu chiar pentru prima data, dar astfel de articole nu v-au sarit in ochi va incurajez sa dati un simplu click pe motorul de cautare din pagina de pornire si sa puneti doar cuvantul "adunate" de exemplu si veti vedea ce veti gasi! Sau ca sa fac si mai simplu voi lasa mai jos linkuri-le catre postarile anterioare mentionand faptul ca aceste mici comori mi-au incantat si inca imi incanta sufletul chiar si dupa ani si ani de zile.

      Azi as dori sa va vorbesc despre un om minunat, un om pe care il urmaresc cu drag pe YouTube si care m-a incurajat sa vad lucrurile un pic altfel prin felul ei extraordinar de a vedea lucrurile. In atelierele ei si in tutorialele pe care le prezinta Sarah Cray, caci acesta este numele ei, totul incepe cu un fel de juramant asa jucaus, dar care este cat se poate de serios daca aprofundezi un pic ce spune.

       Vorba asta a ei de care va vorbeam este urmatoarea: "Promit sa fiu blanda cu mine, promit sa nu imi compar lucrarea mea de arta cu a altora si promit sa ma distrez." Am auzit-o de atatea ori incat in una din zile am inceput sa o scriu si nu singura ci impreuna cu un om drag mie. Intr-un moment de relaxare am continuat sa o scriu iar si iar pana am am umplut toata pagina. Si daca tot am umplut-o las aici si doua poze, din doua locuri diferite de unde ieri am fotografiat-o - asta pentru amintirea unei iesiri deosebite in oras si pentru promisiunea facuta altui om deosebit, Bianca, care a gasit filmarea cu inceputul paginii si mi-a lasat un comentariu frumos pe pagina de Instagram - @anca_pacesibucurie.

      Revin iar la Sarah, recomand cu drag tutorialele ei plus ca este un om cald, pasionat de ceea ce face si extraordinar din muuuulte puncte de vedere. Veti vedea si voi cand veti cauta pe YouTube canalul de Let's make art sau pe contul ei de Instagram, Sarah Cray.

      Sarah, iti multumesc ca existi, lumea este plina de oameni frumosi si tu esti unul dintre ei. Modul tau de-a fi ajuta mai mult decat ti-ai imagina si iti multumesc pentru asta!

      Acesta fiind spuse, in continuare las acele link-uri pe care vi le-am promis la inceput de articol:

• De la lume adunate (1) - despre scrapbooking
• De la lume adunate (2) - despre minunatiile gasite pe site la Melly
• De la lume adunate (3) - despre ilustratii facute de Madalina
• De la lume adunate (4) - despre o ilustratoare super talentata, Cristiana
• De la lume adunate (5) - despre lansarea blogului unui om frumos, Ioana
• De la lume adunate (6) - despre lucrarile minunate ale ilustratoarei Joojoo
• De la lume adunate (7) - despre o actiune cartibila super faina - shoebox
• De la lume adunate (8) - despre Comana si Oana
• De la lume adunate (9) - despre blogul unei scriitoare - Irina
• De la lume adunate (10) - despre un om minunat si botoseii veseli
• De la lume adunate (11) - despre copilarie si o fata extrem de talentata, Aurelia
• De la lume adunate (12) - despre Comana, Satul Mestesugarilor si Moara de Hartie
• De la lume adunate (13) - despreo formatie extraodinara, Aud Band, despre care scrisesem si aici
• De la lume adunate (14) - despre copilaria in arta si unei artiste extraordinare, Nino
• De la lume adunate (15) - despre lucrurile deosebite facute de  Papusezia Tach
• De la lume adunate (-) - despre Sarah si articolul de pe #creativebookchallenge aici 
• De la lume adunate (-) - despre Sarah si articolul de pe #creativebookchallenge aici
• De la lume adunate (-) - despre o carte a lui Victor

      Va doresc din suflet sa fiti blanzi cu voi si sa nu va mai comparati cu altii. Singura persoana cu care ar trebui cu adevarat sa va comparati este propria persoana de ieri, de acum un an, de acum, un deceniu, etc.

     Si pe bune daca nu e o idee extraordinara sa va bucurati de viata indiferent ce fel de hobby ati practica!

cu drag,

Anca M

La mulți ani ! 12 ani !

       Bine v-am gasit oameni buni,

      De doua ori in luna ianuarie fac articole de "La multi ani" si de data asta la fel de justificat ca acum o saptamana. Acum 12 ani, (imi aduc aminte momentul), eram intr-o camera si ma bucuram de nitica zapada si postam pentru prima data un articol pe acest blog. Daca cineva mi-ar fi spus atunci ca voi ajunge deja 12 ani de activitate as fi zis ca e o gluma. Dar nu este! Multi ani au trecut, unii mai bogati in postari aici pe blog si altii mai putini bogati ( anul 2022 a fost pliiiiin de activitate pe Instagram caci facusem peste 100 de postari in acel an si pe Facebook nu mai spun), dar daca este un lucru de care am tinut mereu cont pe blog si nu numai acela este calitatea articolelor scrise si continutul lor in detrimentul cantitatii si a umplerii inutile a paginilor.

      A trecut si anul 2023 si din toate cele demne de luat in calcul imi aduc aminte de urmatoarele:

* #creativebookchallenge2023 - de departe o provocare care mi-a adus muuuuuuuuuulte daaaar muuuuuuuulte ore de lucru si de activitati diverse si care mi-au sporit increderea, rabdarea si construirea unui proiect pas cu pas. Aici includ si toate ilustratiile legate de cartile citite sau din cartile citite, pe langa toate articolele si cartile si si necitite:

*proiectul deosebit pentru copertile de carti care mi-au deschis o noua perspectiva asupra anumitor detalii artistice:

* ingerasii realizati de-a lungul anului, unul dintre ei fiind inspiratie dupa @Papușezia Tachi :

* atelierul de pictura pe sticla - cel din luna mai - unde am avut 25 de participanti activi si un munte de entuziasm caci sa stai aproape 3 ore la un atelier constituie o angajare activa si din partea mea dar mai ales din partea celor care au fost prezenti (si carora si acum le multumesc pentru implicare, rabdare si incredere):

 

* plansele realizate special pentru atelierul de pictura de sticla - absolut superbe:

* atelierul de pictura pe hartie - acrilice - cel din octombrie - unde am avut 12 participanti si unde ne-am distrat de minune cu plansele cu modele de toamna:

 

* tot din cadrul aceluiasi atelier au mai fost doua activitati conexe si anume cele 25 de planse facute si pentru activitati cu echipa si ca material de lucru siiii tabloul facut in acrilic pentru team building (1x1m - cel mai mare tablou facut pana acum):

* colectiile de pahare lucrate cu drag pentru prieteni si nu numai (nu toate sunt publice):

* tabloul pentru prieteni dragi pentru Craciun

* atelierele proprii de pictura luate din cadrul diverselor cursuri de pe Youtube -  care apropo, sunt o sursa de inspiratie fantastica

* proiectele personale cu povesti care mai de care:

* cei cativa ilustratori pe care i-am descoperit si mi-au schimbat viata intr-un mod cat de placut se poate

* proiectele de arta abstracta lucrate odata : cele de cate 16 lucrari fiecare (mai multe seturi si muuulte alte ilustratii) si altele asemenea din acelasi areal:

 

* reproducerea unei ilustratii dupa o lucrare in ceramica (@Andrei Pandea):

* reinterpretarea unei ilustratii dupa un buchet de flori al unui om frumos (Aramis Flower's):

* reinterpretarea unui tablou dupa o ilustratie (@lizrogersart) gasita de un om drag sufletului meu:

* globurile de Craciun si sticlele de toate felurile si formele pictate de Craciun:

* ingerasii de Craciun si bucuriile care au venit odata cu ei:

* sketchbookrevival 2023 - desi nu am facut toate cursurile, dar tot am lucrat un pic si anul care a trecut;

* si lista este luuuuuuuuuuuunga. Cert este ca anul care a trecut a fost muuuult mai bogat decat mi-as fi imaginat si slava Domnului pentru toate.

      Adevarat este ca din toate cele pe care vi le povestesc, in detaliu am postat fff putin, sa zic vreo 30%... desi e posibil ca si cifra asta sa fie nitel cam mult. Arta a devenit parte din viata mea de zi cu zi si o zi fara o forma de arta a devenit aproape imposibila. 

      Va doresc un pic de timp sa va uitati in urma cu drag la anul care a trecut si sa va faceti o retrospectiva sa vedeti ca au existat multe lucruri bune demne de amintit.

      La multi ani 12 ani! Va astept cu drag in acest coltisor tihnit sa povestim si sa petrecem timp frumos impreuna si va multumesc de timpul, increderea si curajul pe care mi-l dati sa fiu creativa. Si unde te gandesti ca acest blog l-am inceput gandindu-ma sa fac ceea ce aduce pace sufletului meu si bucurie celor din jur. 

cu drag, 

Anca M