Cerneala de nuc

      Imi savuram cafeaua de dimineata si mi-am dat seama ca de curand am facut un proiect despre care nu am documentat nimic. Asa ca o fila de jurnal sa ramana aici pentru cei care poate vor sa incerce in viitor asa proiect.

      Povestea incepe de fapt undeva in alta parte, nu la mine. Eram pe Instagram si una din persoanele tare dragi mie, @mami.ilustreaza , a scris despre “Pigmenti, plante si poveste”. Subiectul era legat de cerneala de nuc. Zis si facut! Stiti cum e cu puterea exemplului, nu?

 

      Timpul a trecut, si samanta plantata a dat rod. Asa ca intr-o dimineata friguroasa de iarna, acu vreo luna si ceva, m-am apucat de cules frunze de nuc in curte la prietenii nostri! Muuuuulte. Cam o plasa din aia mare de rafie. Frunzele culese le-am pus la spalat ceea ce s-a dovedit rapid o greseala, asa ca m-am potolit. Am preferat sa iau frunzele si sa le imprastii pe masa si sa le caut de oua, ganganii, buburuze si alte chestii vii. Cu regret a trebuit sa trimit in frig vreo cateva buburuze, un gandacel si o frunza pe care se odihneau niste oua de… ceva insecta necunoscuta mie.

 

      Am pus totul la fiert intr-un ceaun mare cu apa cat sa le acopere. A fiert undeva la 4 ore la foc mic. Totul a ramas fix asa cum era (apa si frunze) peste noapte, la macerat. A doua zi , am strecurat totul printr-un tifon curat (nu era musai sa fie steril) pus peste o sita. Toata cantitatea, care acum era cam la 200g, am pus-o la fiert. Iar! Foc mic si rabdare! Eram cu pensula si blocul de desen dupa mine sa vad ce iese.

      Am documentat ce era mai important:

-cum arata apa cu frunze de nuc in ea dupa ce a stat o noapte la macarat

 -cum arata licoarea dupa ce a scazut la jumatate, la 60%, dupa la 80%, dupa la 90%

- cum a s-a decantat pigmentul de culoare pe peretii ibricului in care am fiert totul

      Din tot experimentul, la final au ramas 2,5 sticlute minuscule, nu mai mari decat o unghie in diametru.

      Am facut primul desen, si singurul pana in acest moment, din aceasta cerneala de nuc. Ce a iesit vedeti si voi.

 

      Si acum vine concluzia: s-a meritat sa petrec atata timp si sa pun atata migala pentru acest proiect? Raspuns: cu siguranta ca DA. Nu doar ca te invata sa ai rabdare si sa fii meticulos, dar este o satisfactie absolut geniala la final cand vezi ce a iesit. As mai face acest proiect? poate ma inrebati. Raspunsul e acelasi: cu siguranta ca DA!

 

      Ce a fost si mai important decat proiectul in sine a fost atmosfera creeata, bucuria copiilor si bucuria adultilor, pana la urma, pentru asa moment deosebit.

 

      Ce mi-a ramas ca amintire din acest experiment? Totul!

      Sa va dea bunul Dumnezeu timp si sa gasiti si voi timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur. Sau invers. Sau ambele.

Cu drag,

Anca M

Crampeie de viata - parcul Sticlariei

      Hristos s-a inaltat, bine v-am gasit oameni buni,

      Luna Iunie este o luna extraordinara din toate punctele de vedere. Este cald (prea cald poate, dar asta este o alta discutie), totul este in plina floare, poate si mai mult decat in luna Mai, clar ciresele s-au copt si serile miros imbietor a tei si a ploaie, dupa zilele in care avem si cate o ploaie asa mai de vara, sa iti fie drag sa o asculti.

      Pe aici pe la noi, timpul este petrecut cat de mult se poate pe afara. Nu conteaza ca este un parc, prin cartier sau ceva mai departe, important este sa iesim din casa si sa descoperim lumea din jur.

      Si lumea din jur am descoperit-o si atunci cand am iesit nu mai departe de parcul de langa noi (v-am mai povestit de parcul Sticlariei), unde in cele cateva ore de plimbare am avut parte de foarte multe descoperiri. 

      Cu ce sa incep? Pe langa toate soiurile de plante vazute in jurul baltii ne-au atras atentia ratele si ratoii dimpreuna cu alaiul de boboci care isi faceau de treaba dupa musculite, lisitele si bobocii lor mici si zgribuliti care aveau de impartit plocoane intre ei, gainusele de balta care ai zice ca sunt lisite dar dupa ciocul lor galben si creasta rosie clar isi fac distincta prezenta pe lac si zecile de libelule si tantarei – mici si gri, cu dungi alb cu gri sau ceva mai maricei care merg pe balta.

      E imposibil sa te plimbi fara sa te miri de frumusetea locului si de tot ce misuna in jur. Bondarii sunt grabiti nevoie mare si plini de zumzet, libelulele mici si albastre (posibil libelule de smarald), sau mai mari si rosii – ceva de prin familia Sympetrum, acuma ca or fi libelule vagabond sau din cele calutas sangeriu, nu stiu sa spun, cert este ca luciul apei este plin de ele. Noi am avut parte de o zi plina de Soare (si tantari in parte, ca era si normal sa fie asa) si o seara plina de culorile superbe ale apusului cu tot ce presupune ora de aur absolut geniala care poate tine piept comentariilor oricarui ochi critic asupra acestui aspect.

      O broscuta testoasa nu mai mare decat vreo trei mingi de tenis la un loc isi cauta de zor de mancare intr-un musuroi de furnici (sau poate o fi vrut sa fuga de ele – ca daca e sa o zic pe aia dreapta nu prea parea interesata sa scape din acel loc 😊). 

      (Bonus content ca sa zic asa: am gasit o cicada care face galagia aia muuuulta mai peste tot prin parcurile din Bucuresti, de cativa ani incoa.)

 

      Ceva mai incolo cateva mierle (masculi) isi faceau concertul de seara in deplin respect al teritoriului fiecaruia dintre ei. Ceva mai sfios, cate un sticlete isi spunea si el oful ca doar era seara si trebuia sa isi manifeste interesul. Vrabiile ca la ele acasa, poate unele ceva mai triste ca isi pierdusera cuibul de la ploaia de cu o seara mai devreme. 

      Curios intre toate astea, ciorile grive isi certau o surata ca nu ii este zborul lin si planarea inca mai trebuie exersata – am presupus ca una era tanara si inca nestiutoare in ale aerodinamicii 😊. Ciocanitorile, pe de alta parte, ascultau cu interes, dar nu la galceava lor, ci la scoarta copacilor. Cum li se parea ceva deosebit, cum ciocaneau scoarta, dupa ce disparea interesul, treceau la urmatorul copac, si asa mai departe. Insa important la ele am observat ca este munca in echipa. Este fascinant sa le vezi. 

      Si ca totul sa fie perfect, in locurile unde exista casute cu mancare pentru pasari, din cand in cand dadeau tarcoale ceva perusi frumosi si verzi de ti-era mai mare dragul sa ii asculti. E ceva in cantecul si felul lor de a vorbi ca parca undeva in departare auzeai valurile marii sau macar simteai o briza nitel sarata asta cu speranta ca in curand vei ajunge la malul marii si degetele tale se vor afunda in cel mai placut mod cu putinta  nisipul fin si cald si apa rece si spumoasa a marii!

      Cam asa sunt iesirile noastre cu aventuri in “lumea celor care nu cuvanta” si gust de vacanta.

      Ca de fiecare data inchei prin a va dori sa aveti ochi sa vedeti lumea din jurul vostru, nu cea pe care o visati o data pe an in nu stiu ce locuri exotice (nu ca nu ar fi si aia absolut minunata si muuuuult dorita), ci lumea care e mereu alaturi de voi, oriunde ati merge.

cu drag,

Anca M

Viata in imagini (20)

      Hristos a inviat, 

      Viata este mereu mai frumoasa cand ai si ceva ragaz ca sa faci lucruri dragi sufletului tau. Si aici nu ma refer doar la perioada Sarbatorilor Pascale care au fost foarte tihnite, ci si in viata de zi cu zi. 

      Cand nu suntem plecati din oras, suntem in Bucuresti si ne bucuram de aer liber si de activitati placute explorand orasul in care traim.

      Acest articol este despre flori, locuri, culori si momente de tihna din acest week-end prin Bucuresti. Incep cu Expo-flora din Herastrau de la sere

 

continui cu Muzeul Satului (saptamana aceasta sunt zilele muzeului si merita o iesire de nota 100)

 

 

ajung in centru (ma bucur de gulgutele de la Cercetasi de pe Calea Victoriei - sincere felicitari pentru eveniment caci a fost foarte frumos si extrem de multa munca depusa de Cercetasii Romaniei)

apoi ma bucur de un magazin cochet undeva pe la Romana, My romanian store. Aici am descoperit o lucrare a unei ilustratoare extrem de talentate (asta printre multe altele) si numele ei e Alexandra Ciocan.

 

      Partea frumoasa a plimbarilor in aer liber este ca poti vedea muuuulte lucruri frumoase, mici si mari, care mai de care mai interesante. Intre toate acestea, doua vietati mi-au atras atentia : o buburuza in 20 de puncte si o molie vultur de plop (laothoe populi asa dupa denumirea stiintifica). Sunt foarte multe vietati in jurul nostru, chiar in mijlocul Bucuresti-ului si daca ai un pic urechile ciulite si esti nitel atent le poti vedea/auzi.

      Peripetiile spre casa le-am incheiat cu sunete de privhigetoare (undeva la o gura de metrou), cu fosnet de arici prin gradina de la bloc si cu zgomote de "sonar" de la cius dragut care si-a inceput cantecul de noapte.

      Va doresc timp si mai ales ochi ageri si urechi bine ciulite ca sa puteti vedea si auzi lucruri extraordinare in jurul vostru dincolo de cele evidente!

cu drag,

Anca M

Crampeie de viata - parcul Sticlariei

      Desi a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris despre iesiri prin parc, realizez ca ma intorc iar la parcul Sticlariei despre care am mai scris acum ceva vreme (va mai amintiti?).

      Parcul este o mica rezervatie si o oaza de liniste intre blocurile din Sectorul 3 si este o incantare sa te plimbi prin el dupa-amiaza cand este o activitate intensa prin jur, mai ales ca acum exista si o "mini-colonie" de papagali in zona - trei de un verde smarald si unul albastru turcoaz!

 

      Nu voi insista prea mult cu vorbele, dar va las cateva poze spre deliciul ochilor vostri! Pe la voi cum a fost week-end-ul acesta?

cu drag, 

Anca M

 

Un gand frumos

      De curand am primit un mesaj extraordinar de la un om tare drag sufletului meu. E parte din bucuriile primaverii! Primesti multe mesaje fumoase de peste tot si parca ai vrea ca perioada asta sa nu se mai termine niciodata.

      Mesajul era parte al unui semn de carte cu o ramura de copac inflorita si in partea de jos avea scrise urmatoarele:

"Adu, Doamne, primavara

Si ramai si Tu cu noi!

C-am avut atat iarna,

Si inghet, si vant, si ploi.

Adu, Doamne primavara

Dupa care toti tanjim!

Da-ne dor de cele sfinte

Si putere sa iubim..."

      Oare cum o fi asta? "Dor de cele sfinte si putere sa iubim"? Mi se pare extraordinar.

      Si mai deosebit mi se pare mesajul in contextul in care inflorirea exterioara a naturii se contopeste in mod tainic cu cele ale inimii si in cele mai fine strafunduri ale inimii usor usor simtim ca si noi inflorim odata cu primvara care bate la usa.

      Nu stiu cum este pe la voi, dar la noi in Bucuresti deja sunt copacii in floare. Primul l-am zarit acum o saptamana (chiar mai bine de o saptamana) si este o incantare. Este un zarzar frumos, ascuns printre blocuri si care te saluta ori de cate ori treci pe langa el prin adieri marunte de flori albe, diafane.

      Va doresc sa aveti ochi sa vedeti toate minunatiile naturii si bucuriile pe care le traim zi de zi prin sute si sute de clipe pline de incantare! Iar celor carora le este greu, putere sa poate duce totul cu rabdare si sa poata renaste odata cu toata natura asta incantatoare!

cu drag,

Anca M

De la lume adunate (16) - YouTube-ri de poveste

Bine v-am gasit oameni buni, 

      Stau asa si ma gandesc cat de mult imi plac postarile acestea si cat de variate au fost de-a lungul timpului. Pentru cei care sunteti aici pentru prima data, sau nu chiar pentru prima data, dar astfel de articole nu v-au sarit in ochi va incurajez sa dati un simplu click pe motorul de cautare din pagina de pornire si sa puneti doar cuvantul "adunate" de exemplu si veti vedea ce veti gasi! Sau ca sa fac si mai simplu voi lasa mai jos linkuri-le catre postarile anterioare mentionand faptul ca aceste mici comori mi-au incantat si inca imi incanta sufletul chiar si dupa ani si ani de zile.

      Azi as dori sa va vorbesc despre un om minunat, un om pe care il urmaresc cu drag pe YouTube si care m-a incurajat sa vad lucrurile un pic altfel prin felul ei extraordinar de a vedea lucrurile. In atelierele ei si in tutorialele pe care le prezinta Sarah Cray, caci acesta este numele ei, totul incepe cu un fel de juramant asa jucaus, dar care este cat se poate de serios daca aprofundezi un pic ce spune.

       Vorba asta a ei de care va vorbeam este urmatoarea: "Promit sa fiu blanda cu mine, promit sa nu imi compar lucrarea mea de arta cu a altora si promit sa ma distrez." Am auzit-o de atatea ori incat in una din zile am inceput sa o scriu si nu singura ci impreuna cu un om drag mie. Intr-un moment de relaxare am continuat sa o scriu iar si iar pana am am umplut toata pagina. Si daca tot am umplut-o las aici si doua poze, din doua locuri diferite de unde ieri am fotografiat-o - asta pentru amintirea unei iesiri deosebite in oras si pentru promisiunea facuta altui om deosebit, Bianca, care a gasit filmarea cu inceputul paginii si mi-a lasat un comentariu frumos pe pagina de Instagram - @anca_pacesibucurie.

      Revin iar la Sarah, recomand cu drag tutorialele ei plus ca este un om cald, pasionat de ceea ce face si extraordinar din muuuulte puncte de vedere. Veti vedea si voi cand veti cauta pe YouTube canalul de Let's make art sau pe contul ei de Instagram, Sarah Cray.

      Sarah, iti multumesc ca existi, lumea este plina de oameni frumosi si tu esti unul dintre ei. Modul tau de-a fi ajuta mai mult decat ti-ai imagina si iti multumesc pentru asta!

      Acesta fiind spuse, in continuare las acele link-uri pe care vi le-am promis la inceput de articol:

• De la lume adunate (1) - despre scrapbooking
• De la lume adunate (2) - despre minunatiile gasite pe site la Melly
• De la lume adunate (3) - despre ilustratii facute de Madalina
• De la lume adunate (4) - despre o ilustratoare super talentata, Cristiana
• De la lume adunate (5) - despre lansarea blogului unui om frumos, Ioana
• De la lume adunate (6) - despre lucrarile minunate ale ilustratoarei Joojoo
• De la lume adunate (7) - despre o actiune cartibila super faina - shoebox
• De la lume adunate (8) - despre Comana si Oana
• De la lume adunate (9) - despre blogul unei scriitoare - Irina
• De la lume adunate (10) - despre un om minunat si botoseii veseli
• De la lume adunate (11) - despre copilarie si o fata extrem de talentata, Aurelia
• De la lume adunate (12) - despre Comana, Satul Mestesugarilor si Moara de Hartie
• De la lume adunate (13) - despreo formatie extraodinara, Aud Band, despre care scrisesem si aici
• De la lume adunate (14) - despre copilaria in arta si unei artiste extraordinare, Nino
• De la lume adunate (15) - despre lucrurile deosebite facute de  Papusezia Tach
• De la lume adunate (-) - despre Sarah si articolul de pe #creativebookchallenge aici 
• De la lume adunate (-) - despre Sarah si articolul de pe #creativebookchallenge aici
• De la lume adunate (-) - despre o carte a lui Victor

      Va doresc din suflet sa fiti blanzi cu voi si sa nu va mai comparati cu altii. Singura persoana cu care ar trebui cu adevarat sa va comparati este propria persoana de ieri, de acum un an, de acum, un deceniu, etc.

     Si pe bune daca nu e o idee extraordinara sa va bucurati de viata indiferent ce fel de hobby ati practica!

cu drag,

Anca M

Tips & Tricks - starter kit - tehnica acuarela (1)

      "Am o suta de lei si vreau sa incep sa pictez in acuarela, ce imi recomanzi?". Fix asta m-a intrebat de curand cineva si mi-am amintit ca nu e prima persoana care ma intreaba acest lucru, asa ca voi face un capitol specific acestui subiect de pictura in acuarele.

      Micule tesator de vise care ai venit azi catre mine (si stiu ca nu esti singurul), sa incep cu inceputul. Din moment ce m-ai intrebat de acuarela si mi-ai dat un buget de o suta de lei, uite ce iti propun si tie si celor care citesc acest articol:

      Varianta simpla este asa:

• bloc de desen
  
• acuarele
• pensule
• creion si radiera
• Simplu, nu?

      Varianta mai putin simpla este asa (respirati adanc :)))):

      Blocul de desen - greu de ales, daca intr-o suta de lei vreti sa aveti de toate. Ce as alege eu este una din variantele de mai jos (voi puteti alege orice altceva):

* A4, Canson acuarela - 30 file, 300 g/m2 - pentru a explora tot felul de emotii (nu, nu e greseala in ceea ce am scris, detaliez in alt articol asta daca vreti - ca deja am umplut 2 blocuri A4 Canson 300g/m2 cu desene si ilustratii si acesta e abia inceputul). Se poate cumpara de la profiart sau orice alt magazin de specialitate si nu numai, voi lasa diferite link-uri sa va ajute intr-un articol special dedicat site-urilor de specialitate si nu numai. (azi costa 68 lei la Profiart)

Daca pe langa acuarele poate mai aveti prin casa si alte materiale de pictura (carioci, carbune, grafit, acrilic) ati putea incerca:

* A5, Canson mixed art media - 15 file, 300 g/m2 - pentru a picta repede ceva, fara prea mare teama ca e suprafata mare si nu stiu de unde sa incep (azi costa 45.5 lei la Profiart)

Alte materiale pe care eu le folosesc si pentru acuarela sunt acestea:

* A6, Canson mix-media - 20 file, 200 g/m2 - pentru a-l lua cu mine in poseta sa fie mereu la indemana (azi costa 16 lei la Profiart)

 * A6, Drasco sketchbook - pentru schite mai mult decat pentru pictat (dar care poate fi bun de primele teste in acuarela, asa, childish-like testing - in acest moment acest carnet e 3/4 gata pentru ca il folosesc fooooarte des) (azi costa 27.2 lei la Profiart)

*15x15cm, Libra caiet de schite, 30 file, 200 g/m2 - la fel ca mai sus, este usor de purtat in poseta (11 lei la Libraart)

      Pe timpuri foloseam caiete de schite de la Fabriano, dar mi-am dat seama foarte repede ca daca scrie pe un bloc ca e de schite apoi clar e de preferat pentru schite si nu pentru acuarela. Asta nu inseamna ca nu puteti incerca... dar sa nu va asteptati la ceva deosebit. Insa daca vreti doar sa schitati, e perfect! Privind in urma ar fi trebuit sa incep macar de la un A4, Fabriano acuarela, 30 file (coli), 300 g/m2 ( azi costa 41 lei la Pictorshop).

      Din aceeasi categorie, am fost deseori intrebata ce au blocurile de desen de la Auchan, Kaufland, Carrefour, Jumbo sau... alte magazine de genul. De ce nu pot desena in acuarela pe ele? Sau pot, daaaar de ce nu imi iese ca in x tutorial vazut pe net? Sau de ce dupa doua ture de dat cu apa am gaura in foaie ca doar scrie bloc de desen pe el? Aici intervine partea de asteptari! 

      Copiii de exemplu vor sa puna acuarela pe hartia aia pe care mami si tati o folosesc sa fotocopieze hartii de serviciu si observa instant ca e "ploasta" si nu e buna decat de aruncat. Ce urmeaza, stiti prea bine! 

      Adulti fiind, cumparam caiete de desen sau blocuri de desen (eu intru fix in aceeasi categorie) uitandu-ne de zece ori la pret si zicem ca nu ne trebuie nu stiu ce hartie fancy pe care sa punem o acuarela. Un bloc simplu e ok-ish. Nimic mai gresit. Daca vreti sa aveti frustrari maxime, senzatia ca tot ce faceti nu are niciun fel de noima, ca va vine sa aruncati totul si oricum "eu nu o sa fac niciodata ce face cutare artist ca asa am vazut eu pe Facebook/Instagram/etc..." incercati hartie proasta! Veti avea sigur sanse sa renuntati la acest hobby inca din primele incercari! Am trecut prin asta si din pacate pe vremea cand faceam eu primele teste, nu era nimeni langa mine ca sa ma invete astfel de lucruri si nici nu stiam pe cine sa intreb! Va scutesc de o suferinta inutila, desi interesanta in felul ei, daca sunteti consecventi si nu va dati batuti la primul esec pe hartie!

      In acelasi articol as aduce aminte si de starea pe care o aveti cand lucrati pe blocuri mai ... simple. Voi detalia totul intr-un articol separat, dar pe scurt: am testat acurele pe un bloc simplu A4, Diamond line, 16 file, 250 g/m2 (azi e 11 lei la Archidesign dar eu l-am luat de la un Auchan/Carrefour sau ceva de genul). Stiind ce stiu acum si incercand sa fac un desen simplu, pe hartia normala am rezistat 6 minute si dupa am trecut la hartia acuarela de la Canson. De ce? Pai, blocurile simple sunt bune, daaaar trebuie 

• sa nu faceti lucruri complicate, 

• sa nu faceti suprapuneri (multiple straturi de apa pe hartie), 

• sa nu va suparati ca reactioneaza ca o sugativa, ca nu sta apa mult pe ele sa puteti lucra diferite efecte si ca, daca nu sunteti atenti, desenul poate capata multe pete care raman si dupa uscare.

      /!\ Un articol detaliat despre hartia acuarela puteti gasi aici. Acest articol scris profesional explica cu lux de amanunte fiecare caracteristica si merita atentia voastra, daca va intereseaza acest subiect. 

      Ma opresc aici, voi continua in alta postare cu urmatorul subiect: acuarelele!

      PS1: acest articol este dedicata incepatorilor, daca cineva doreste sa vorbesc/ scriu despre acelasi subiect dar la nivel profesional: brandurile, costurile si explicatiile sunt altele. 

      PS2: nu sunt afiliata si nu fac reclama niciunei companii/firme/brand. Ceea ce prezint/ voi mai prezenta sunt preferintele mele. Sper sa va fie de folos si sa va scuteasca de multe batai de cap pentru mai tarziu.

cu drag,

Anca M