luni, 9 martie 2026

Un proiect deosebit marca Davincified

"Daca iubesti natura cu adevarat, o gasesti pretutindeni frumoasa."

"Dar eu cred intotdeauna ca cel mai bun mod de a-L cunoaste pe Dumnezeu este sa iubesti multe lucruri."

"Dacă simţi nevoia unui lucru măreţ, infinit, un lucru care să te facă să-l simţi pe Dumnezeu, nu trebuie să mergi departe pentru a găsi acel lucru. Cred că mai profund, mai infinit şi mai etern decât oceanul este privirea unui copilaş când se trezeşte dimineaţa şi gângureşte sau râde pentru că vede soarele strălucind deasupra leagănului."

 

      De ce fac referire la aceste citate de Van Gogh v-ati putea intreba. Pentru simplul motiv ca de curand am avut o experienta Van Gogh intr-un mod in care nu as fi crezut niciodata. Sa va povestesc.

      Intr-o buna dimineata vad in casuta postala electronica un mesaj necunoscut de la o persoana cu un nume de primavara. Verific mesajul de mai multe ori, verific site-ul de pe care imi spune ca ma contacteaza, realizez ca e de incredere si pornim o conversatie placuta care se termina absolut genial.

      Este vorba despre site-ul Davincified si propunerea lor de a le face un review sincer asupra produselor lor de pictura pe numere. Zis si facut, mi-am ales modelul si am asteptat sa primesc coletul. Cei de la Davincified au fost extrem de draguti sa imi trimita tot ce am dorit gratuit in schimbul unei munci serioase si profesionale.

 

      Coletul a sosit destul de repede, dar nu acasa, unde am dat adresa ci la un easy-box din apropiere. Continutul coletului avea:

  • panza de lucru cu un model schitat cu numere – pusa intr-un tub de plastic pentru protectie
  • o “harta” pentru ca sa am mereu o urmarire clara a ceea ce fac
  • culori acrilice in 24 goblete (recipiente) mici, unele repetandu-se de doua sau chiar de trei ori
  • stickere pe care sa le lipesc pe goblete pentru a fi mai usor de identificat
  • o imagine mica cu tabloul finalizat si diferite coduri
  • pensule – trei la numar: una dreapta si doua ascutite
  • rama si pioneze pentru a finaliza totul.

      Nu credeam ca voi picta vreodata pe numere, dar odata ce am inceput sa lucrez nu m-am mai putut opri. Adevarat este ca e munca migaloasa, dar merita tooooooooooooooooot efortul. Si timpul. Si rabdarea.

  

      Daca as recomanda o astfel de experienta? Cu singuranta ca DA. Este genul de proiect artistic care iti da o incredere fantastica. Sa zicem ca nu ai pictat niciodata in viata ta si ai vrea sa incerci ceva, dar nu stii absolut nimic concret. In acest caz, pictura pe numere rezolva un numar infinit de probleme : subiectul de pictat, materialele de ales, compozitia, cromatica, dimensiunile, totul. Tot ce trebuie sa faci este sa stii sa citesti si sa ai rabdare. Dexteritate nu e musai nevoie sa ai caci daca lucrezi incet, te obisnuiesti cu stilul de pictat pe numere.

       

       

      Au fost totusi doua lucruri mai putin placute si anume:

- unele sectiuni nu au fost bine definite si mai mult intuiam ce culoare este in anumite zone

- culoarea galbena pentru fundal pur si simplu nu acopera. Cred ca am dat patru straturi si tot se cunoaste cifra de dedesubt. E un acrilic galben transparent si greu si de aici problemele de detaliu.

       

      In afara de aceste doua aspecte totul a fost perfect. Si DA, recomand sa faceti astfel de proiecte daca va e drag sa pictati si nu stiti de unde sa incepeti.

  

      Pentru mai multe detalii voi lasa cat de curand un link pentru a fi accesat. Partea frumoasa in toata aceasta poveste este ca daca veti cumpara ceva de la Davincified prin acest link este posibil ca o mica parte sa imi revina mie. Ar fi primul proiect de acest gen si as fi foarte incantata daca asta s-ar intampla.

      La incheiere va doresc, ca de obicei, timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur.

Cu drag,

Anca M 

sâmbătă, 21 februarie 2026

Cerneala de nuc

      Imi savuram cafeaua de dimineata si mi-am dat seama ca de curand am facut un proiect despre care nu am documentat nimic. Asa ca o fila de jurnal sa ramana aici pentru cei care poate vor sa incerce in viitor asa proiect.

      Povestea incepe de fapt undeva in alta parte, nu la mine. Eram pe Instagram si una din persoanele tare dragi mie, @mami.ilustreaza , a scris despre “Pigmenti, plante si poveste”. Subiectul era legat de cerneala de nuc. Zis si facut! Stiti cum e cu puterea exemplului, nu?

 

      Timpul a trecut, si samanta plantata a dat rod. Asa ca intr-o dimineata friguroasa de iarna, acu vreo luna si ceva, m-am apucat de cules frunze de nuc in curte la prietenii nostri! Muuuuulte. Cam o plasa din aia mare de rafie. Frunzele culese le-am pus la spalat ceea ce s-a dovedit rapid o greseala, asa ca m-am potolit. Am preferat sa iau frunzele si sa le imprastii pe masa si sa le caut de oua, ganganii, buburuze si alte chestii vii. Cu regret a trebuit sa trimit in frig vreo cateva buburuze, un gandacel si o frunza pe care se odihneau niste oua de… ceva insecta necunoscuta mie.

 

      Am pus totul la fiert intr-un ceaun mare cu apa cat sa le acopere. A fiert undeva la 4 ore la foc mic. Totul a ramas fix asa cum era (apa si frunze) peste noapte, la macerat. A doua zi , am strecurat totul printr-un tifon curat (nu era musai sa fie steril) pus peste o sita. Toata cantitatea, care acum era cam la 200g, am pus-o la fiert. Iar! Foc mic si rabdare! Eram cu pensula si blocul de desen dupa mine sa vad ce iese.

      Am documentat ce era mai important:

-cum arata apa cu frunze de nuc in ea dupa ce a stat o noapte la macarat

 -cum arata licoarea dupa ce a scazut la jumatate, la 60%, dupa la 80%, dupa la 90%

- cum a s-a decantat pigmentul de culoare pe peretii ibricului in care am fiert totul

      Din tot experimentul, la final au ramas 2,5 sticlute minuscule, nu mai mari decat o unghie in diametru.

      Am facut primul desen, si singurul pana in acest moment, din aceasta cerneala de nuc. Ce a iesit vedeti si voi.

 

      Si acum vine concluzia: s-a meritat sa petrec atata timp si sa pun atata migala pentru acest proiect? Raspuns: cu siguranta ca DA. Nu doar ca te invata sa ai rabdare si sa fii meticulos, dar este o satisfactie absolut geniala la final cand vezi ce a iesit. As mai face acest proiect? poate ma inrebati. Raspunsul e acelasi: cu siguranta ca DA!

 

      Ce a fost si mai important decat proiectul in sine a fost atmosfera creeata, bucuria copiilor si bucuria adultilor, pana la urma, pentru asa moment deosebit.

 

      Ce mi-a ramas ca amintire din acest experiment? Totul!

      Sa va dea bunul Dumnezeu timp si sa gasiti si voi timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur. Sau invers. Sau ambele.

Cu drag,

Anca M