Un gand frumos

       Bine v-am gasit oameni buni,

      Cam toata ziua a fost ceva mai speciala caci fiecare dintre noi ori am primit mesaje ori am trimis mesaje. Una peste alta astazi este o zi speciala pentru toata lumea. Si desi in mod normal este Ziua Mamelor, aceasta zi s-a extins un pic mai mult catre Ziua Femeii, in general.

      As vrea sa am timp sa pot scrie fiecaruia si fiecareia in parte, pe de o parte sa multumesc tuturor celor care mi-au facut urari care mai de care mai deosebite si in parte pentru trimite un mesaj minunat catre toate fetele si femeile minunate mamici sau nu, cu ocazia acestei zile deosebite.
       Ce stiu sa fac cel mai bine e sa pun o pata de culoare pe oriunde trec si sa las un zambet sincer si cald catre toate persoanele cu care vorbesc, asa ca va multumesc pentru toate gesturile mici, de zi cu zi, nu doar astazi, un telefon, un sms, un mesaj pe whataspp, ca existati si ca sunteti asa cum sunteti! Sa aveti in continuare o zi deosebita, sa va simtiti cu toatele mereu iubite si apreciate, iar domnii din jurul nostru si al vostru sa fie mereu cei care pot vedea si aprecia frumosul in toate formele lui 😊.

      Ca incheiere as dori sa va trimit un buchet de flori desenate cu ultimele culori pastelate acuarabile primite cadou, asa ca inceput de primavara, si sa va fac partasi unui text pe care l-am primit si eu la randul meu si care apartine Helenei Bonham Carter :

      „Cred că totul în viață este artă. Ceea ce faci. Cum te îmbraci. Felul în care iubești pe cineva și cum vorbești. Zâmbetul tău și personalitatea ta. În ce crezi și toate visele tale. Felul în care bei ceaiul. Cum îți decorezi casa. Sau cum petreci. Lista ta de cumpărături. Mâncarea pe care o faci. Cum arată scrisul tău. Și felul în care te simți. Viața este artă.”

cu drag,
Anca M

Viața în imagini (18) - Muzeu-Atelier Școala de la Piscu

      Bine v-am găsit oameni buni,

      Nu îmi vine să cred că între toate micile și marile bucurii avute de-a lungul timpului, cele legate de "Viața în imagini" au rămas undeva așa mai mult în amintirea mea decât în postările scrise, ceea ce de altfel este oarecum și normal.  

      Cu toate acestea, unele lucruri se merită a fi spuse cu glas tare spre bucuria altora și spre îmbierea văzului în a descoperi ceva cu totul deosebit. Acum vreo 3 ani de zile vă povesteam de un loc deosebit pe care l-am văzut și la care am participat activ încă de la slujba de sfințire a locului și punerea pietrei de temelie - se întâmpla în 2017 de ziua Sf Ioan Botezatorul (pe 24 iunie). Este un loc plin de poveste, într-un sat nu departe de București, Piscu după al său nume, din comuna Ciolpani. Să zicem că din București nu faci mai mult de o oră, dacă este să luăm în calcul faptul că drumul național DN1 trece aproape de inima satului, dar v-am mai povestit despre aceste detalii.

      Ce nu v-am povestit și aș dori să împărtășesc cu voi este ca astăzi acest loc este de nerecunoscut. Un muzeu minunat se ridică pe locul pe care l-am descoperit cu ani în urmă, frumos ca o zi de sărbătoare într-un mai plin de floare și culoare. Locul este luminos, alcătuit din sticlă și lemn, lucrat cu lut și cu chirpici, văruit si îmbrăcat prin toate cotloanele cu ceramică pictată, oale, ulcele, căni, străchini, blide,  jucarii și chiar un pristolnic își are locul sus la etaj între multe alte obiecte frumos aranjate în vitrine. În mijlocul muzeului tronează liniștit o jumătate de trunchi de copac vechi cred de pe vremea străbunicilor noștri. O ascultam pe Adriana Scripcariu povestind despre cum l-au scos din apele de mai jos de sat, din codrii Vlăsiei, de lângă mănăstirea Țigănești. Cealaltă jumătate șade liniștită ca postament pentru multe obiecte de ceramică lucrate cu migală de olarii din satul de la Piscu.

      La parter veți avea posibilitatea să vedeți o colecție impresionantă de ceramică din spațiul românesc în timp ce la etaj veți găsi memorii ale muzeului, memorii scrise și așezate frumos pe pereți, în vitrine și pe polițe sus de tot, să trebuiască să ridici capul pentru a le vedea mai bine : și ceramica și spătarele de la stranele de la biserica din sat.

      Locul din jurul jumătății de trunchi așezat vertical are o prispă acoperită cu levicere care înconjoară acest "pom al vieții" ca și cum oamenii s-ar aduna așa la sfat bătrânesc, sau poate, de ce nu, la o șezătoare a femeilor seara la tors sau cusut de ie. Până și ideea de a coborâ o treaptă ca să te așezi, să te odihnești, să stai locului având de jur împrejurul tău oameni și în mijloc un pom duce cu gândul la un moment deosebit de sfătuire si de tainiță.

      Odată ajunsi aici e timp de toate : de vizitat, de descoperit, de olărit, de citit, de făcut linogravură și de petrecut timpul chiar și în camera media unde poți descoperi lecții de patrimoniu românesc.

      Una peste alta, se merită o ieșire așa frumoasă și atât de aproape de București și o recomand cu toată căldura. Noi am facut acest experiment chiar de ziua Intrării in biserică a Maicii Domnului și ne-a umplut sufletul de bucurie. Nu se putea să nu plecăm acasă cu ceva de la magazin (poti alege între ceramică, cărți de patrimoniu românesc - da,da ați citit bine, există așa ceva - jucării de lut și multe alte lucruri lucrate la muzeu și nu numai). 

      Sper ca cele câteva imagini lăsate aici pe blog să vă încânte privirile și să fie un bun început să vă stârnească curiozitatea să vizitați acest loc deosebit. Sincer chiar m-aș bucura să aud impresii din partea voastră.

cu drag,

Anca M

La mulți ani

       Bine v-am găsit în zi de sărbătoare, 

      La mulți ani sărbătoriților zilei, căci cu adevărat astăzi este o zi deosebită.  Cum a fost ziua voastră? Sper că între cele pe care le-ați făcut astăzi ați inclus și multe clipe de tihnă,  de adunare a gândurilor, de stat cu cei dragi dar și cu voi înșivă. Să vă aduceți aminte de așa o zi frumoasă. Cred că fiecare zi este un nou început și că depinde în mare parte de noi să alegem să gândim frumos, să punem început bun în viețile noastre. 

      Azi este o zi binecuvântată, a dragului și sfântului nostru Nicolae și cred ca deja sezonul sărbătorilor de Crăciun deja este în linie dreaptă spre Nașterea Domnului. Vă doresc ca această perioadă să vă fie spre luminare, spre găsirea pacii interioare, a bucuriei și a Adevărului, căci, să fim serioși, fără a avea inimile îndreptate spre bunul Dumnezeu, cred ca e cam greu să le ducem singuri pe toate. Voi ce credeți?

      Si dacă tot este 6 decembrie, declarăm deschis și sezonul de colinde, nu? 

      Săptămâna care începe să vă fie cu spor și cu sănătate. Vă doresc timp să fiți cu cei dragi vouă și să faceți cele ce vă aduc pace sufletului vostru și bucurie celor din jurul vostru. 

cu drag,

Anca M ^.^

Dor de-al nostru...(4)

      Cat mai este vreme frumoasa (cand mai este vreme frumoasa)  ies din casa. In curand zilele triste si friguroase vor veni si atunci doar in casa voi sta. Mi-a fost dat acum o saptamana sa ies din casa intr-o frumoasa zi de duminica cu scopul precis de a merge la MTR. Cum socoteala de acasa si cea din targ nu se potrivesc mereu am ajuns pe langa MTR (ar fi fost culmea sa ratez asa o frumusete de targ cu mestesugari si mestesuguri populare) la Rural fest...daca cineva imi spunea de asta inainte sa merg la targ as fi zis: "mhhhh, ce mai e si asta?". Dar fiind deja acolo chiar la intrare am spus de ce nu, hai sa vedem despre ce e vorba. Ei, mare imi fu mirarea sa vad in adevaratul sens al cuvantului alti mestesugari, bine croiti si pregatiti cu obiecte care mai de care mai incantatoare. Nu am reusit sa scot toate pozele, e posibil sa mai fac o postare legat de acest festival, dar din cele cateva deja scoase va arat si voua ce minunatii fac romanii nostri, mesterii nostri , oameni de o pregatire si o rabdare extraordinara. Cine lucreaza stie ca nu e usor sa tesi un covor sau sa cosi o ie sau sa cioplesti piatra, sau, sau, sau...
      Fara alte vorbe va las sa va incanti privirile cu obiecte traditional romanesti, apreciate cu mult drag de subsemnata.

      Va doresc ochi (larg deschisi) sa vedeti frumusetile noastre si valorile noastre, asa cum le stim din mosi stramosi. Si va mai doresc ca in tot ce e al nostru sa regasiti bucurie si dor, dor de-al nostru...

PS : multumiri organizatorilor si mestesugarilor care mi-au pemis sa le fotografiez articolele.

cu drag,

^.^ Anca M

Dor de-al nostru...(4)

      De curand cineva m-a intrebat ce fel de covoare imi plac. Am incercat sa ii explic, dand tot felul de detalii (unde se gasesc, in ce localitati, la ce mestesugari si ce tip de modele sunt), dar am ajuns la concluzia ca nu avea nici un rost. Exista o asa mare varietate de obiecte traditional romanesti ca ti-e si greu sa le exemplifici. Asa ca am avut rabdare si am cautat cu mare dibacie printre pozele de acum cativa ani pe unde am mai gasit eu cate un covor si am adunat toate pozele intr-un dosar frumos pe care vreau sa il postez si pe internet pentru a fi usor de gasit.
      Pun pariu ca mai am poze ratacite, ca mi-e greu sa cred ca acestea imi sunt toate; cand le voi gasi voi completa acest capitol. Pana atunci vreau sa va arat ce modele frumoase am gasit prin perindarile mele prin tara, mai aproape de unde stau (adica aici mai in sudul tarii), cat si in nord , inspre Bucovina si Moldova.
      Primul model care vreau sa vi-l arat mi se pare absolut extraordinar - zona Moldovitei:

       Urmatoarele pe lista sunt cateva covoare pe care le-am vazut la Humor in sat (sa fi fost la vreun targ, sau de obicei erau artizanii acolo, nu pot spune):

        Un alt model frumos l-am zarit in sat la Agapia:

      Cele doua modele pe care vi le voi arata le-ati mai vazut in alte combinatii de culori chiar in primul articol facut pe  aceasta tema:

      Invitatia de a lasa in pagina de comentarii linkuri spre alte poze asemanatoare sau de ce nu a prelua la voi pe blog ideea de a vorbi despre lucrurile facute de parintii, bunicii, strabunicii nostri sau de mestesugarii care mai stiu inca a toarce firul, a face urzeala, a-l intinde la razboi, a-l trece prin ite si a-l tese cu suveica in culori cre mai de care mai frumoase ramane deschisa.
      PS: nu aruncati lucrurile traditionale facute cu sudoarea fruntii de ai nostri. Sunt valoroase si sunt marturie vie a traditiilor noastre. Daca in ultima instanta vreti sa le aruncati, mai ganditi-va o data. Si daca iar va vine gandul sa aruncati, scrieti-mi. Eu nu ma supar sa fiu pastratoare a obiectelor taranesti.

cu drag,

^.^ Anca M

Dor de-al nostru...(2)

      Pana sa mai pun eu poze de mine facute prefer sa va arat o minunatie de casa lucrata in stil traditional romanesc cu amprente specifice celor care au gandit-o de o frumusete de mi-a luat respiratia. Sincer, as trai intr-o asemenea casa la cat de frumos este lucrata. Cinste celor care au gandit-o si celor care au decorat-o si celei care a pus aceste poze sa fim si noi partasi la asa viata.
Va las sa va clatiti ochii cu draga inima.

Cu multumiri aduse pentru Visuell, va doresc tuturor o seara placuta si o saptamana minunata.

cu drag,

^.^ Anca M

Dor de-al nostru...(1)

Dor de-al nostru drag obicei romanesc si cultura fara seaman. Cine a spus ca vesnicia s-a nascut la sat sigur a stiut despre ce vorbeste. Ori de cate ori am ocazia sa descopar locuri noi am cautat farame de ce e pur traditional (nu sunt muzeograf si nici etnolog sa stiu autenticitatea obiectelor, tesaturilor, uneltelor, samd, dar ce simt ca e aproape sufletului meu de romancuta aia caut si aia doresc sa vad cat mai des in cat mai multe locuri). Voi incepe o serie de postari legate de tesaturi si obiecte traditionale. Daca si voi cunosteti sau aveti poze cu tot ce tine de cusaturile romanesti, sau modele de ii, sau de covoare romanesti, as fi incantata sa lasati un link catre site-ul vostru la comentarii.
      Oare nu e pacat sa nu ne cunoastem frumusetile pe care ai nostri parinti, bunici, strabunici le apreciau si le considerau o minunatie de zestre de pastrat peste veacuri?
      Voi incepe acest mic proiect cu cateva poze luate de prin casa ...cu ce-am gasit lucrat de-ai mei.Ca ar fi pacat sa incep cu ce au facut altii fara sa las si o farama din minunatiile cu care eu am crescut. Pozele nu sunt complete pentru ca la data la care au fost facute nu stiam ca le voi folosi ca material pentru acest blog.

      Imi plac mult florile lucrate cu atata rabdare si cu atat de multe variatiuni de culori.

 

      Aceste 2 covoare sunt mari - cam 3x2m, desi nu pot spune ca acestea sunt dimensiunile exacte. Ele sunt lucrate cu motive oltenesti - specific zonei oltenesti fiind si acele "coprine" facute brau de jur imprejurul modelelor principale.

       Eeeei, oameni buni, cam atat am avut sa va arat pentru moment. Astept pareri, poze sau link-uri catre alte astfel de materiale frumoase. Va doresc un sfarsit de saptamana minunat si plin de culorile toamnei.

cu drag,

^.^ Anca M