#clipedecreatie2024 (4)

       Suntem in Aprilie si am stat mult pe ganduri care din proiecte sa fie castigatorul lunii Martie. Dupa dezbatari indelungate am ales cel pe care l-am intitulat simplu 17in1 (intregul video este pe anca_pacesibucurie). 

      De ce 17, pai e simplu: pentru ca 17 este numarul de mini-cartonase pe care am avut ocazia sa le tai dintr-o foaie maaaare A2 pe care am cumparat-o intreaga de la un magazin de specialitate - foaia este hartie de acuarela 300 g/m2.

      Despre ce a fost vorba in proiect? Ca sa intelegeti ceea ce vedeti trebuie sa aveti cateva linii de ghidare si anume ce am dorit de la acest proiect au fost urmatoarele:

• sa experimentez cu diferite medii de lucru pe care le am in casa (acrilic, carbune, creion, guase, cerneala);
• sa descopar modul de interactionare unele cu altele;
• sa lucrez repede fara a face planuri si fara a sta pe ganduri in momentul in care pun primul mediu de lucru pe hartie - care am vrut sa fie acuarelele lichide de la Ecoline (liquid water colour);
• sa revin asupra contururilor lasate de culori si sa imaginez forme, idei sau desene;
• sa trec de acea teama pe care o poti avea cand lucrezi cu un mediu nou de lucru si spui ca e posibil sa strici hartia asa ca mai bine nu incerci sau amani pana la sfantu' asteapta ... (prietenii stiu ce zic);
• sa gasesc idei noi pentru proiecte viitoare.

 

      Ca sa imi fie totul usor am facut cartonase mici pentru a putea lucra multe idei in acelasi timp. Odata taiate le-am fixat pe o plansa mare ca sa imi fie usor de pus pe masa de lucru si luate in caz ca nu le termin intr-o zi, ceea ce s-a si intamplat. Una peste alta am lucrat in etape, asteptand de fiecare data ca straturile de culoare sa se usuce. Uneori totusi nu am avut atata rabdare si am combinat doua medii de lucru in acelasi timp lucrand in tehnica de ud pe ud.

 

      Pana la finalul acestui proiect am invatat mult mai multe decat as fi sperat si il recomand cu drag. 

 

      Pe langa faptul ca m-am distrat maxim, am invatat experimentand. Exact, invarea prin joaca este extraordinara. Si arta asa ar trebui sa fie, iar daca uitam din cand in cand asta ar trebui sa ne aducem aminte intorcandu-ne la ceea ce ne place sa facem cu adevarat.

 

      Pozele pe care le vedeti inserate printre randuri sunt cateva exemple de ce a fost la inceput doar o pata de culoare si rezultatul final. Sper din suflet ca veti incerca si voi proiecte mici, in orice domeniu, cu impact urias pentru parcursul vostru artistic si nu numai. Nimic sa va nu opreasca din a face ceea ce va aduce bucurie sufletelor voastre si pace, daca se poate :)))

 

      PS : sunt doua desene mi-au placut ataaaaaat de mult cum arata chiar din prima incercare ca nu am vrut sa le mai fac nimic, cine stie, poate pe viitor voi interveni asupra lor, dar in acest moment le consider incheiate.

cu drag,

Anca M

Muzichie

Bine v-am gasit oameni buni,

      In orice  moment al zilei am fi, o muzica buna poate sa ne schimbe starea de spirit. Siiiii mi-am amintit ca uneori este bine sa las si aici cate un link caci ce poate fi mai frumos decat o muzica asa mai deosebita?

      Mi-a placut mult mesajul acestei melodii: "Not good enough, YET!", adica "Nu indeajuns de buna, INCA". Un fel de a spune ca sunt pe cale, invat, cad, ma ridic, gresesc, repar si una peste alta merg inainte. Iar vocile alea din capul meu (sau vocile celorlalti despre ceea ce fac eu) ar fi bine sa se mai opreasca. Frumoasa si ideea ca singura persoana cu care e bine sa te compari esti tu cel din trecut si nu altii.

      Auditie placuta: 

Cu drag,

Anca M

Despre frumos

      Suntem intr-o luna a bucuriei. Fie ca vorbim de luna femeii, de luna primaverii ca tocmai ce am avut Echinoctiul de primavara, ori ca e luna unui nou inceput ca doar ce am sarbatorit Buna-Vestire, cert este ca luna aceasta este plina de frumos. Si despre frumos as dori sa vorbesc si eu astazi. Pe 1 Martie toata lumea trimite mesaje minunate legate de venirea primaverii, saaaaauuuuu prin unele zone, cum bine stim, dam martisoare barbatilor (da, daaaa, ati citit bine, este un obicei tare frumos prin unele zone ale tarii). Dupa, vine ziua de 8 Martie, dedicate mamelor – zi plina de martisoare, de flori si de cadouri.Aici as mai mentiona un lucru: copil fiind si acum imi amintesc cum odata cu inceputul lunii la scoala faceam felicitari pentru mama. Clasicele felicitari erau cam asa : desenam o inimioara pe o felicitare si inimioara o decupam cu o foarfeca. Marginea o decoram frumos cu un glob spart maruntit (glob de "sticla", caci pe vremuri globurile erau dintr-o sticla fina si colorata frumos, astfel ca atunci cand il spargeai iti era mai mare dragul sa folosesti acea publere pe post de sclipici – azi stiu, avem sclipici din ala fain de la Pepco, si nu numai, si costa undeva la vreo 5-10 lei, depinde in ce cantitati iei, dar asta e alta poveste).

      Ma intorc iar la felicitarea aia frumoasa, cu un scris de mana dedesubtul inimioarei cu mesajul de 8 Martie si “ La multi ani, mamico!” scris frumos pe interior…. Si alte cuvinte dragute, sau o strofa din vreo poezie. Oare va mai amintiti, sau la voi cum era?

      Urmand firul povestii, vine Echinoctiul in care bucuria crescanda capata noi valente caci din ziua urmatoare orele petrecute pe lumina sunt din ce in ce mai multe. Ahhhh, si dupa vine ziua asta minunata de Buna-Vestire, urmata (logic, ca orice praznic imparatesc) de aniversarea celei mai importante persoane din cadrul sarbatorii praznicului si anume Soborul Sf Arh Gavriil.

      Si uite asa, din bucurie in bucurie, calatorim si ajungem pana la sfarsit de luna care daca e insotita de Soare si de vreme buna inseamna ca e insotita si de multe iesiri in aer liber si flori frumoase presarate in calea noastra.

      Asa, ca incheiere, va las un gand delicat despre mama, asa cum o vad eu.

      Mama este mama sau, cine are bafta, mama “sunt” mama dimpreuna cu bunica/bunicile. Mama cuprinde in ea ochii albastri ai cerului senin si cenusii ai zilelor pline de grija. Mama cuprinde in ea mainile care plamadesc aluatul si iti mangaie crestetul, care te iau in brate si iti impletesc parul. Mama cuprinde in ea  inima care iti vorbeste cand tace si iti sterge lacrimile cand iti gateste cea mai buna mancare din lume sau cel putin asa o crezi tu ca e. Mama isi are o mama si ea isi are o mama si tot asa pana la marea Mama care ne ocroteste pe toti cu bune si cu rele, cu suisuri si cu povarnisuri. Mama ne sparge gheata inimii cand ne e impietrita si ne rasadeste semintele bunatatii in suflet. Din rasadurile mamei rodeste dorul de frumos, de bunatate si de curaj sa ne depasim propriile frici.

      Mama este radacina, si seva, si pamant roditor. Si noi la randul nostru suntem aripile ei catre Cer. Ea sadeste flacara iubirii si a iertarii in noi, iar noi… noi ne intindem aripile catre lume, cu bunatate. Si drept e ca uneori ni-s aripile frante si penele murdare, dar dragostea ei ne ridica iarasi catre rostul nostru pe Pamant. Mama este lumina constiintei in momentele de nesiguranta sau de indoiala si bucuria momentelor de reusita.

      Mama este ocrotire, liman intins de tihna, de un verde crud primavaratic, din ale carei maini rasar vlastarele imaginatiei si ale zborului spre Infinit. Din Mama si prin Mama – Maica si Maicuta – ne nastem si renastem in gand de pasare maiastra si plecam in zbor cu radacinile in inima si dragostea in fiecare bataie de aripa. Mama este mama si asta spune totul!

      La voi cum este luna asta a bucuriei? Si mama voastra (mamele voastre) cum este (cum sunt)? Haideti la povesti si lasati un gand aici daca timpul va permite!

cu drag,

Anca M

#clipedecreatie2024 (3)

 M-am gandit destul de mult la ce anume sa public pentru acest articol pentru luna care tocmai s-a incheiat.

      De lucrat am lucrat multe: am pictat multe, am intrat in niste provocari de pe Instagram (nu ma puteam abtine ca erau prea faine... chit ca nu le-oi termina ca nu tin cu dintii de ele, ma bucura faptul ca mereu gasesc noi metode sa mai invat ceva), am facut niste proiecte deosebite si una peste alta am avut o luna pliiiiiiiiiiiiina.

      Am ales pentru acest articol un proiect care mi-a luat cateva zile si nu regret nicio clipa faptul ca l-am realizat. Acest proiect a inceput ca o joaca, cam ca multe din proiectele pe care le fac, fara a pune nici presiune, nici termen limita si nici nimic altceva. 

      Daca va vine sa credeti intial fusese o schita simpla pe o foaie simpla pe care eram sigura c-o voi face in 10 minute si asta e. Dupa schita preliminara, am zis sa ii mai dau o sansa, macar un contur sa ii adaug si asta am si facut.

 

      Conturul fiind gata, am zis ca nu ii strica niste culoare, dar fara sa insist prea mult caci nu eram pe un bloc de desen profesional cu o hartie de maxima calitate (sau macar de calitate buna).

      A venit partea a doua in care coloratul era frumos, dar parca ii mai trebuia ceva. Siiiii uite asa au aparut florile din lateral intr-o vaza. 

 

      Sa ne fie clar, modul de realizare e cat se poate de simplu: am trasat ceva flori (sau hai sa le zicem forme, ca sa fie si mai simplu, pe o hartie colorata tot de mine si ramasa de la un alt proiect. Separat am trasat tije si frunze. Dupa, am decupat totul, iar la final le-am lipit pe toate si le-am pus in vaza. Ele pot fi usor manevrate caci vaza e ca un "portofel" in care tot pui si scoti si rearanjezi florile fix dupa pofta inimii.

     Cum s-ar spune, era mai mult decat de ajuns. Cu toate acestea am zis ca un personaj fara ceva in mana parca nu seamana cu ce fac eu de obicei. Erau niste flori desenate, dar parca ... tot era o lipsa undeva. Adica, nu se poate sa fie lasata asa domnita aceasta frumoasa chiar asa cu mainile goale.

  

      Zis si facut, am reluat procesul si am adaugat un buchet plin de culoare in doua fante realizate cu un cutter direct in hartie: o fanta deasupra mainilor si una sub. Astfel am reusit sa pun un buchet fix cu m-am dorit siiiiii sa pot face ajustari ori de cate ori doresc.

      Trei faze la un proiect care am zis ca va fi de 10 minute, trei faze in trei zile diferite si o bucurie inimiit mai mare decat mi-as fi imaginat!

      Ce as putea sa va mai povestesc? Ca a fost suuuuper mega relaxant? Ca recomand cu toata inima sa faceti si voi proiecte care sa va aduca bucurie? Ca e deosebit sa poti sa te deconectezi de toate si sa fii prezent(a) aici si acum si pur si simplu SA FII? Voi ce mai faceti frumos pentru sufletelul vostru?

cu drag, 

Anca M

Crampeie de viata - parcul Sticlariei

      Desi a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris despre iesiri prin parc, realizez ca ma intorc iar la parcul Sticlariei despre care am mai scris acum ceva vreme (va mai amintiti?).

      Parcul este o mica rezervatie si o oaza de liniste intre blocurile din Sectorul 3 si este o incantare sa te plimbi prin el dupa-amiaza cand este o activitate intensa prin jur, mai ales ca acum exista si o "mini-colonie" de papagali in zona - trei de un verde smarald si unul albastru turcoaz!

 

      Nu voi insistat prea mult cu vorbele, dar va las cateva poze spre deliciul ochilor vostri! Pe la voi cum a fost week-end-ul acesta?

cu drag, 

Anca M

 

Un gand frumos

      De curand am primit un mesaj extraordinar de la un om tare drag sufletului meu. E parte din bucuriile primaverii! Primesti multe mesaje fumoase de peste tot si parca ai vrea ca perioada asta sa nu se mai termine niciodata.

      Mesajul era parte al unui semn de carte cu o ramura de copac inflorita si in partea de jos avea scrise urmatoarele:

"Adu, Doamne, primavara

Si ramai si Tu cu noi!

C-am avut atat iarna,

Si inghet, si vant, si ploi.

Adu, Doamne primavara

Dupa care toti tanjim!

Da-ne dor de cele sfinte

Si putere sa iubim..."

      Oare cum o fi asta? "Dor de cele sfinte si putere sa iubim"? Mi se pare extraordinar.

      Si mai deosebit mi se pare mesajul in contextul in care inflorirea exterioara a naturii se contopeste in mod tainic cu cele ale inimii si in cele mai fine strafunduri ale inimii usor usor simtim ca si noi inflorim odata cu primvara care bate la usa.

      Nu stiu cum este pe la voi, dar la noi in Bucuresti deja sunt copacii in floare. Primul l-am zarit acum o saptamana (chiar mai bine de o saptamana) si este o incantare. Este un zarzar frumos, ascuns printre blocuri si care te saluta ori de cate ori treci pe langa el prin adieri marunte de flori albe, diafane.

      Va doresc sa aveti ochi sa vedeti toate minunatiile naturii si bucuriile pe care le traim zi de zi prin sute si sute de clipe pline de incantare! Iar celor carora le este greu, putere sa poate duce totul cu rabdare si sa poata renaste odata cu toata natura asta incantatoare!

cu drag,

Anca M

Crampeie de viata

      De cate ori oare nu am fost intrebata daca mereu am o fire vesela si binevoitoare! Sau daca mereu imi ies lucrurile asa cum vreau (oare cum o fi asta?)

      Articolul de astazi este despre zile proaste, despre ploi si despre nereusite. Important este sa nu uitam ca suntem oameni, sa ne lasam permisiunea sa gresim si sa iertam. Si sa ne iertam si pe noi si pe cei din jurul noastru. (Si voi credeati ca este despre indragosteala, nu?)

      In societate trebuie sa fim persoane placute si binevoitoare. Asta nu inseamna ca putem mereu fi asa. Toti avem si zile proaste. Cu toate astea sunt de parere ca nu e rau sa avem si astfel de momente. Nu am mai invata nimic daca mereu ar fi totul roz si frumos. Unele zile sunt asa de dimineata si parca orice am face, totul merge prost. Curaj, vor trece.

      Toti avem si zile cu ploi. Si ce? Fara ploaie nu ar fi viata, adica e bun Soarele, dar e buna si ploaia. Uite asa invatam sa fim mai atenti cu noi si cu cei din jur.

      Toti avem proiecte care nu doar ca nu ne reusesc, dar si faptul ca ne gandim ca trebuie sa le facem ne frustreaza. Cum ar fi sa nu ai astfel de momente? Cred ca naspa! Cineva imi spunea de curand ca tot ce vede ca lucrez este foarte frumos si ca niciodata nu ar face ce fac eu. Dar, dragul meu cititor, daca ai sti cate ore de nereusite sunt in spatele unor proiecte reusite nu ti-ai mai face atatea griji si nu te-ai mai compara cu mine sau cu oricine altcineva din jurul tau.

      Din acelasi capitol cineva mi-a cerut sa ii arat proiecte nereusite :) Oooohhh vaaaaiiiii, dar cate nu am si din capitolul asta. Stiti totusi care este partea frumoasa cu astfel de proiecte? Sunt cele mai bune profesoare. Da, daaaa, proiectele alea care orice ai face nu vor frate sa iasa cum ai visat.

      Tin minte ca atunci cand am facut proiectul pe care il vedeti in acest articol eram maxim frustrata. Nu ca nu as fi cunoscut tehnica, dar daca starea mea nu era cea mai buna, pur si simplu nimic nu se lega. De cateva ori am vrut sa il arunc. Slava Domnului ca totusi nu am facut-o. Am continuat exact pe principiul "trust the process" si am zis ca in cel mai rau caz va fi clasat la "asa nu" - eram fix in momentul in care desenul meu arata asa:

      Ce am invatat din acest exercitiu? Sa am rabdare cu mine si sa accept ca nu mereu lucrurile ies cum as vrea chit ca totul este facut ca la carte. Si sa nu ma enervez ci sa ma detasez de faptul ca rezultatul nu va fi cel scontat ci va fi doar un exercitiu de invatare. Renuntarea asta este tare sanatoasa. Tinem cu dintii sa fim mereu in control ca uitam pur si simplu sa fim ancorati in prezent si in a trai clipa asa cum este.

      Finalitatea unui astfel de proiect a fost sa decupez parti care am considerat ca au iesit cat de cat interesante si sa fac semne de carte. Bucatile si mai mici le-am perforat in forma de inimoara ca mi s-a parut interasant. Uite asa am realizat ca timpul petrecut nu a fost irosit deloc, ci de fapt o lectie de care imi voi aduce aminte cu drag in viitor.

      Cu totii am auzit ca important este sa incerci chit ca nu reusesti mereu, dar uite ca adulti fiind cam uitam de asta. Si uitam sa fim blanzi cu noi (nu mai zic cu cei din jur) si ingaduitori. Si uitam ca singura persoana cu care ar trebui sa ne comparam este propria persoana. 

      Oare de ce uitam asa de usor ca si momentele proaste isi au si ele farmecul lor? Fara ele nu am mai sti sa apreciem cu adevarat ca suntem vii! Da, vii ( adicalea plini de suflu, nu doar umbre de viata).

      Am invatat ca nu trebuie sa fiu ca ceilalti ca sa ma bucur de ceea ce am. Si de avut aveeeeeem cu totii cate ceva de care sa fim multumitori, oricat de grea si neagra ar fi o zi sau de nereusita o incercare.

      Curaj, azi este prima zi din restul vietii noastre! Si poate ca nu e rau sa ne indragostim iar de frumos si de dor de viata!

cu drag,

Anca M

#clipedecreatie2024 (2)

       Bine v-am gasit oameni buni,

      In fiecare luna voi posta ce am descoperit cu o luna in urma, in felul acesta voi putea sa va trec prin toate intamplarile pe care le-am experimentat si care poate si voua va vor aduce o idee de cum sa vedeti lumea din jur un pic altfel.

      Un moment de creatie si o descoperire extraordinara este sa iesi afara si sa simti natura lucrurilor din jur. Si una peste alta sa simti natura. Natura cu miile ei de forme si de texturi. Natura care este mereu o sursa de inspiratie si de bucurie.

      Am petrecut cateva ore bune intr-o dupa-amiaza afara "cartografiind" texturile din jurul meu si as dori sa pot descrie in cuvinte ce am simtit facand asta. A fost o experienta care a meritat fiecare clipa. Sa fii afara, in aerul rece si totusi cu Soare, sa fii prezent in ceea ce faci, sa experimentezi si sa analizezi in detaliu orice textura, este absolut extraordinar. Am "mancat" zeci de foi si un creion de carbune intreg si ore bune de lucru si nu regret nicio clipa. Recomand cu drag sa deschideti ochii si sa vedeti lumea din jurul vostru cu ochi de copil. 

      Nu stiu care a fost cea mai frumoasa parte a unei astfel de experiente: sa fiu afara in natura si sa ma bucur de Soarele superb de Ianuarie saaaaau faptul ca am redescoperit aceleasi locuri cu alti ochi, ca un copil care iese pentru prima data din casa si incepe sa se mire de tot ce este in jurul lui.

      As dori sa va pot transpune in lumea cu adevarat extraordinara a naturii vii si pline de mirare in care am pasit eu in momentul in care am atins cu adevarat un alt nivel de intelegere a lucrurilor.

      Mi-am dorit sa fac pentru anul acesta lucruri pe care nu le-am mai facut si sa scriu despre ele. Descopar totusi cu surprindere ca imi este mult mai greu sa va povestesc cu adevarat despre experienta in sine. Cu toate astea va doresc ca sa aveti ocazia (si sa o faceti cu intentie) sa descoperiti iarasi lumea din jur senzorial. Acum ca aceasta presupune descoperirea prin vaz, auz, miros, gust … asta este o alta poveste. Eu am vrut sa incerc descoperirea prin atingere si prin vaz. 

      Am ajuns la concluzia ca pe masura ce esti mai atent la cele din jurul tau, noi intelesuri ti se pot descoperi si ca sa largesc un pic spectrul cunoasterii, asta se poate transpune in orice domeniu.

      Deci din lumea exterioara, din "cartografierea" unor scoarte de copaci, am constatat ca poti ajunge la o aprofundare a lucrurilor intr-un mod cu totul deosebit. Toate le-a facut Domnul minunate si bine ar fi ca pana nu este prea tarziu sa putem sa fim constienti de frumusetile din jur! Ce zic eu! Pun pariu ca voi deja ati descoperit asta pana acum si ca intelegeti perfect ceea ce vreau sa va spun.

      Va doresc timp si curiozitate sa vreti sa vedeti cele din jurul vostru un pic altfel decat sunt. Maine, cand deschideti ochii cautati sa vedeti cele din jurul vostru cu un suflu proaspat, ca si cum ar fi pentru prima data totul. Ce vedeti?

cu drag, 

Anca M