Se afișează postările cu eticheta cutie pictata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cutie pictata. Afișați toate postările

joi, 31 martie 2016

Decoupage - sau cum sa faci o bucurie

      A fost odata ca-n povesti o preafrumoasa fata... Ahh, cat de mult imi place cum incep povestile noastre romanesti si cat de mult imi place sa le mai citesc, dar in cazul de fata mai bine s-ar potrivi:
undeva in Bucuresti se afla o preafrumoasa fata :))) (asa e povestea , nu ma intrerupeti) si  inca mai traieste, nu rupta din povesti ci aievea si la fel de  reala ca orice alt suflet frumos pe care il cunoasteti. In una din zile i s-a cerut sa mestesugeasca o cutie simpla, ca pentru o printesa mica si rasfata (dar nu prea mult ci cat sa fie capabila de multa iubire si delicatete). Si uite asa, cu dorul in gand, cu primavara in suflet si cu drag de frumos  a inceput sa lucreze in culori simple cu tehnica decupajului o cutie cu o zana finuta inspirata din lucrarile Milei M.
      Verdele e dorul primaverii si al frumosului, florile sunt delicatetea sufletului copilei care s-a bucurat de cadou, iar zana este imaginatia si claritatea tineretii care zboara fara prejudecati peste iluziile vietii si vede dincolo de suprafata chipului  in profunzimea trairilor viata de zi cu zi.
      Si cum orice poveste e si mai frumoasa cand o traiesti aievea, va invit sa traiti propriile voastre vise si dorinte si sa mestesugiti in cuvinte, lucruri sau note muzicale intamplarile vietii de zi cu zi.
cu drag,
^.^ Anca M

duminică, 27 septembrie 2015

Decoupage - despre fluturi

      Bine v-am gasit in aceasta zi minunata de toamna. Culorile imbracate de copaci sunt absolut fantastice, iar eu visez la ziua in care voi mai avea timpul necesar si mai ales starea necesara sa mai lucrez o cutie. Sa va spun cum realizez o cutie, nu prea cred ca isi are rostul acum. Mai bine v-as invita sa descoperiti placerea de a face una. Simpla, cocheta si frumoasa. Nu va trebuie mult talent si mai ales nu va trebuie multe materiale. Va trebuie un dram de rabdare si un dram de curaj sa incercati sa faceti ceva nou. Se aproprie sarbatorile si e vremea perfecta sa invatati sa faceti lucruri care pot aduce bucurie celor din jurul vostru. Iar pentru mine e vremea perfecta sa reiau o activitate care imi aduce multa liniste si pace. Si ma gandesc ca starea care imi lipseste in momentul in care scriu acest articol sa dispara prin simplul fapt ca vreau sa fac ceva frumos si ca e vremea sa mai invat si pe altii sa faca lucruri frumoase.

      Cutia de astazi reprezinta un model simplu pentru o cutie de chei sau de cercei...voi judecati utilitatea ei. Cutia e alba pentru ca alb este orice inceput - curat, neamestecat si nealterat de alte "culori". Motivele principale sunt fluturii si o dantela de flori. Florile inseamna bucurie, delicatete si statornicie in frumos. Iar fluturii...pai fluturii sunt colorati si plini de viata.

Si fluturii mai sunt si un simbol al ciclului de viata al unui omului. Omul in copilarie este o omida mica, iar la maturitate o omida mare. Devine o crisalida abia la batranete, iar mormantul lui este coconul de unde iese sufletul sau sub forma unui fluture. Acum nu tot ce zboara se mananca, dar un miez de adevar exista in acest mit. 
      Gata cu povestile, sa revenim iar la realitate :) cautati timp sa faceti ceva cu talentul pe care il aveti. Oricare ar fi acela. Va doresc o zi plina de viata.
cu drag,
^ .^ Anca M 

luni, 30 martie 2015

Amintire din epoca decoupage-ului

      Imi e dor de stat in casa, de lucrat, de pictat sau pur si simplu de lipit si vopsit ce  gasesc la indemana. Cam nu am mai facut acest lucru de ceva vreme si cred ca se cere o reluare a unei activitati asa de placute. Imi amintesc o zi destul de indepartata cand nu prea aveam altceva de facut decat sa ma leg de una bucata sticla gasita la indemana pe care nu mi-am putut rabda inima sa o las asa simpla cum e ea. Si din una alta am lucrat-o si mi-a iesti asa de frumoasa ca nu imi venea sa o mai dau. Si dupa m-am gandit ca poate nu ar stica sa-mi mai incerc talentul si pe alt tip de suport. Asa am trecut la lemn si m-am apucat iar de infrumusetat. De tehnica nu mai spun nimic, e simpla ca o poezie si usoara ca o joaca. ( bine, sa va aduc aminte macar pe unde sa mai gasiti postari legate de tehnica :), de exemplu, uitati-va la acest cadou).
      Puteti sa faceti si voi acasa aceasta activitate. Iar daca nu aveti talent, fiti fara grija, trebuie doar sa va distrati. In felul acesta manutele voastre vor fi cele care vor fi facut niste minunatii de lucrusoare de care nici nu ati fi crezut ca sunteti in stare. Si ce cadou poate fi mai frumos decat unul care e facut cu propriile maini si cu dragoste multa.
      Ce va arat e o poza mai veche, obiecte lucrate acum de curand nu am, caci mai mult mi-am concentrat atentia catre pictatul paharelor.
      Curaj si haideti la lucru. Cui veti face oare o bucurie?
Va doresc timp cu bucurie, sa va fie totul lin si in suflet doar lumina.Si curaj si mesteriti.
cu drag,
^.^Anca M

marți, 20 ianuarie 2015

Copilarie - cutie lucrata manual

      Bine v-am gasit in miez de ianuarie, intr-o zi care se termina ca intr-o adiere de primavara desi iarna inca mai are destul de spus si stie sa se faca in felul ei subtil auzita. Imi place aerul rece patrunzator care iti rascoleste pana si cele mai mici cotloane si te revigoreaza vrei nu vrei. Si imi place acel miros de proaspat, mai tineti minte, ca atunci cand e iarna rau de tot si mama aduce hainele de afara de pe sarma si totul e scortos si miroase a ... iarna. Ei, asa am plecat eu azi de la servici cu un dor de casa :) si de copilarie mai ales. Copilaria aia nevinovata cand inca nu stiam ce este raul, nu stiam ce inseamna sa ai prieteni falsi, nu vedeai defectele in ceilalti si mai ales totul se ierta printr-un simplu zambet. Acum a ramas doar aerul rece de iarna, care te rascoleste si care te imbie iar la visare, la copilarie. Si parca pe copilul care e in mine il aud zicand: "Hei, aici sunt, uite-ma-s, nu trebuie sa tanjesti prea mult dupa copilarie...ea poate fi aici, continuu, mereu inauntrul tau." "Asa este", ii raspund, si zambesc fara sa imi dau seama  ca de fiecare data cand ceva imi aduce aminte de copilarie de fapt imi aduce aminte de mine, cea care sunt zi de zi. Si zi de zi cresc, cad, rad, plang, ma ridic si traiesc. Si traiesc pentru ca a mea copilarie si copilul din mine e mereu acolo. Acolo si trebuie sa fie, caci daca unui om matur ii moare copilul e vai si amar de sufletul lui. Copilarie, frumoasa esti. Si frumos este cum zice si proverbul "pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea tasneste viata". Cred ca adanc in inima fiecaruia este un copil, copilul acela bland si dragastos caruia toate ii sunt pe plac si care nu are nimic de ce se plange si care pe toate le vede frumoase si nevinovate. Ei si uite asa, ori de cate ori, acel copil cuminte isi face aparitia, imi vine dor de lucru :) Caci ce e dorul de a lucra daca nu bucuria de a face ceva care sa aduca un zambet pe chipul cuiva? In cazul de fata un zambet laaarg a ajuns pe chipul unei persoane care a primit cadou aceasta cutie facuta cu tehnica decupajului.
      Din dor in dor, cu gandul la copilarie si cu zambetul pe buze va doresc timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur. Si bucurati-va de copilarie, cea care a fost si cea care este in sufletul vostru, in copilul cel dinlauntrul vostru.
cu drag,
^. ^ Anca M

marți, 28 octombrie 2014

Cadou - cutie lucrata manual

      De cata vreme nu am mai postat ceva legat de cutii pictate sau lucrate manual, nici nu mai stiu. Am rasfoit folderele si pozele si am descoperit ca inca sunt modele pe care nu le-ati vazut sau le-ati vazut in alta forma de prezentare pentru ca anumite persoane mi-au cerut exclusiv reproducerea pe cat e posibil a unui model deja existent.
      Partea de tehnica deja o stiti. Daca nu, reamintesc postari mai vechi pentru a nu relua inca o data ceea ce deja am prezentat.
            Tehnica decupajului : asa mai in gluma sau mai in serios
            Materialele folosite de obicei sunt aceleasi.
      ***
Pe vremea cand inca norii se pictau cu mana si copacii rasareau dimineata fara ca nimeni sa ii fi plantat, traia un tanar plin de sine si dornic de aventuri. Dimineata aceea era a lui, lumea ii era la picioare si natura era slujnica lui. Dimineata aceea era ca oricare alta pentru el. Dar oare cine stie in care din dimineti ti se va schimba destinul? Vieti de oameni, umbre nepasatoare lui se perindau prin fata lui, orele treceau si totul parea ca in fiecare zi. Numai ca odata cu rasaritul soarelui, o teama necunoscuta il cuprinse. Nimeni nu il cunostea, nimeni nu stia cat de extraordinar este el...iar soarele, acel nimic care apare in fiecare zi la orizont, e cunoscut si stimat de toti. Imposibil; ceva trebuia facut. Si-a luat sulita si a iesit la vanatoare. S-a catarat pe coline - rotocoale mai inalte de pamant incercand sa ajunga macar o raza a soarelui si sa o doboare. A strabatut pustiuri de nisip, a inceput sa vaneze aerul, soarele nu putea sa il ajunga ori cat de mult ar fi incercat. A venit seara acasa istovit si dezamagit...Ce avea sa se intample cu el - cum va putea el sa ajunga la fel de cunoscut ca soarele? A facut a doua zi la fel, si asa pana ce a ajuns la batranete... In toamna vietii, intr-o seara, istovit de cautari ajunse la final. Era cunoscut de toti...pentru nebunia lui, pentru cautarile lui, pentru ratacirea lui. Acel "plin de sine" s-a risipit ca nisipul in fata vantului furios si a ramas doar aventura traita si dezamagirea. Avea oare sa mai traiasca ziua de maine? Si-a luat sulita si a iesit pentru ultima data sa rapuna soarele pe care nicioadata  nu a putut sa il atinga. Soarele isi rasfira razele in caldura serii, asteptand sa ii vina randul sa se odihneasca; obosise sa vada omul alergand in zadar in loc sa isi traiasca viata si sa vaneze cele necesare gurii. Uitandu-se la soare, o raza il lovise ca o sageata in clarul ochilor si omul orbi pentru cateva clipe. In intunericul sau, el incepu sa vada cat de efemer era totul in jurul sau, cat de frumoasa era viata, cat de mult iubea de fapt sa fie printre oameni, cat de mult ura slaba lui statornicie. Era intuneric si vroia sa vada iar lumina, sa vada soarele, sa se bucure de tot ce il inconjoara. Nu mai dorea nimic decat sa traiasca...Soarele isi retrase si ultima raza si lumina ii reveni. Era el, un batran plin de aminitiri si dornic sa mai aiba zile sa se bucure de viata. Vieti de oameni, siluete cunoscute lui se perindau prin fata lui, orele treceau si totul parea ca in fiecare zi, doar ca acum intelese. El era parte a lumii, parte a naturii, nu invers.
      Din poveste in poveste a iesit o lucrare daruita cu mult drag unei prietene pe care o apreciez enorm. Iar aceasta lucrare e o cutie lucrata in tehnica servetelului.
Va doresc inspiratie si timp - sa il folositi cu incredere si discernamant ca inapoi nu se mai intoarce.
cu drag,
^. ^ Anca M

joi, 26 iunie 2014

Cufar cu amintiri

      Niciodata nu e prea tarziu sa mai lucrezi ceva. Niciodata nu e prea tarziu sa mai adaugi un strop de culoare celor deja existente. In cazul de fata am avut de-a face cu o comanda foarte simpla si totusi nu chiar atat de simpla. A alege suportul pentru acest minicufar a fost cel mai simplu aspect (avand in vedere ca cine imi cerea comanda stia foarte bine ce vrea).
      Mi-a facut mare placere sa lucrez acest model si mare mi-a fost bucuria sa stiu pentru cine este cadoul. Ar fi multe de spus, incepand de la cat de simplu e modelul pana la cate zile fripte mi-a facut pana ce mi-a iesit modelul asa cum am vrut, de la ce culoare frumoasa de fundal am folosit pana la cate culori a trebuit sa amestec ca sa obtin exact nuanta de verde pe care o doream (si parca tot mai mergea schimbat cate ceva)...si asa mai departe, dar ce rost mai are acum cand totul e gata, cand am facut pe cineva fericit si cand am vazut ce minunatie aveam in fata ochilor ca mai mai nu imi venea sa o mai dau.
      Va doresc si voua timp si inspiratie sa faceti ce va aduce pace sufletului si bucurie celor din jur.
      Si va mai doresc sa aveti curaj (sa nu va fie teama) sa va ocupati timpul cu ceea ce va place.
      Cu multumiri celui care mi-a dat modelul de baza pentru inspiratie, va doresc tuturor o zi minunata si plina de peripetii frumoase.
cu drag,
^.^AncaM

marți, 15 aprilie 2014

Cu maci si despre maci

      De cele mai multe ori imi place sa lucrez si mai putin sa postez. De cele mai multe ori trece vreme buna intre timpul in care am realizat o comanda si momentul in care impartasesc cu voi ce am lucrat. Daca e sa ma intrebati 'de ce',  nu stiu sa raspund. Poate ca simtind materialul in mainile mele uit de ceilalti. Sau poate pentru ca jucandu-ma uit de ce e in jur. Sau poate pentru ca lucrand uit si de mine si nu mai ma desprind din universul meu. Nu va suparati pe mine ca sunt o prezenta neconstanta si care nu prezinta lucrurile in timp real. Cu toate acestea vine ceasul in care nu mai pot tainui si atunci iese la iveala cate o lucrare sau cate o farama din ceea ce mai mestesugesc.
      As dori sa va arat o cutie de lemn pictata manual care are ca motiv principal macii, da ati citit bine macii...aceeasi maci pe care i-am mai avut ca tema principala in mai multe lucrari de-a lungul timpului. Se pare ca nu sunt singura care ii apreciaza ca model ci si alte persoane din jurul meu au aceeasi parere. Ideea de baza a pornit de la un model de pe o cutie vazuta undeva pe net, iar tehnica trebuia sa fie cea a decupajului. In cele din urma am optat pentru varianta pictata. Si uite asa, fara alte menajamente va arat cutia asa cum a aratat ea chiar inainte de a fi data. 


      Interiorul am preferat sa il las simplu si sa ii pictez doar o floare, cam asa:
 Detalii tehnice:
baza : cutie de lemn, dimensiuni: LxlxH 20x15x
materiale de lucru: acrilic, lac mat, lac lucios, pensule
a liiiitle something extra: imaginatie si voie buna
+++
Ceea mai frumoasa parte a zilei e cea in care simt ca am facut ceva din care  sa ramana macar o amintire frumoasa. Cand lucrez stiu ca undeva, cuiva ii aduc o bucurie. Asa e firea mea. Voi cum va petreceti timpul?
cu drag,
^.^ Anca M

luni, 28 octombrie 2013

Scufita rosie

      Bine v-am gasit. Rascolind pozele si fisierele mai mult sau mai putin ordonate si catalogate, am gasit o cutie foarte frumoasa pe care vreau sa v-o arat si voua. Vorbind astazi cu cineva si vrute si nevrute am ajuns la talente. Toata lumea se asteapta ca sa fii un geniu, un talent in domeniul artei. Dorinta de a face ceva frumos trebuie musai sa aiba in spate experienta multa bazata pe o caruta de talent. Dar, stau eu asa si ma gandesc...oare toti ne-am nascut talentati? Oare suntem toti genii si talente? Ma indoiesc, sincer ma indoiesc. Viata e frumoasa prin varietatea ei de oameni si nu prin alinierea tuturor pe aceleasi standarde si principii. Iar ca unii poate sunt nascuti cu un talent extraordinar, asta nu inseamna ca si fac ceva cu el. (Tot respectul insa pentru cei care au talent si il si folosesc). Iar altii care nu au talent, dar vor sa faca ceva diferit cu viata lor lucreaza si lucreaza si iar lucreaza si se bucura de ceea ce fac fara sa se mai gandesca la ce zic unii si altii.
      Ei, dragi cititori pentru voi e acest articol, pentru cei cativa care vreti sa faceti ceva diferit cu viata voastra si nu sunteti talente inascute. Nu exista lucru pe care sa vrei sa il faci si sa nu poti. Asa cred eu. Si cred ca a vrea sa faci ceva frumos in viata ta si cu viata ta depinde doar de tine. Mie imi place sa fac viata altora frumoasa facandu-le mici bucurii si punand suflet in ceea ce lucrez. Cat se vede sau nu, asta nu stiu. Ramane ca timpul sa decida.
Spor, inspiratie si curaj...sa faceti ceea ce visati. 
Cu drag,
Anca M

duminică, 29 septembrie 2013

Ganduri de seara - seaside friends

      Cand vine toamna cel mai placut este sa te plimbi prin parcuri si pe alei si serile sa le petreci la o ceasca de ceai bun sau la o cafeluta (mai am obiceiul asta). Iar cand nu faci asta e bine de stat in casa si mestesugit. Iar cand nu faci nici asta e bine macar de odihnit mintea citind o carte buna...sau de ce nu, scriind pe blog. Este o vorba care spune ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Din pacate am experimentat acest sentiment pe propria piele si nu e deloc placut...gandesc prea mult si actionez prea putin. Gandesc des sa fac un articol si ma pierd atatde mult in detalii ca nu mai ma apuc de nimic. Asa ca e cazul sa pun capat acestei stari deloc sanatoase si mai bine sa aleg ceva de facut. In cazul de fata am ales sa va prezint o mica minune de cutie care mi-a cucerit inima inca de cand am lucrat-o . Nu e ceva maret, dar e atat de simpatica incat nu mi-am putut lua ochii multa vreme de la ea. Deja se stie ( sau mai bine spus, cine lucreaza si lasa lucrul mainilor sa plece stie despre ce vorbesc) ca o mica particica din mine pleaca de fiecare data cand dau ceva - facut pe comanda sau pur si simplu cadou.
      Fare alte palavrageli  va prezint o cutie de lemn, lucrata in acrilic si tehnica tervetelului.
Dimensiunile ei sunt :  lxLxh : 9.4x13.8x9.3mm

Aceata cutie e parte a unei trilogii :
-castle story
-inceput de poveste

      Un detaliu important al acestei trilogii sunt dimensiunile tuturor cutiilor, aspect pe care l-am ratat in postarile mele anterioare. Astfel:
-castle story are : 15.6x20x14mm
-inceput de poveste are : 12.4x16.8x11mm
 +++
Ei, cam atat pentru seara aceasta. Spor in tot ce ganditi sa faceti si curaj...daca v-ati gandit la ceva puneti in practica cat mai curand. 

     O saptamana minunata va doresc si o toamna plina de culoare.
cu mult drag,
^.^ Anca M

duminică, 14 iulie 2013

Handmade box - cutie in miniatura

      Bine v-am regasit. Am adaugat la colectia de cutii realizate manual o minunatie de cutie in miniatura. Se spune ca toate au un inceput. Ei bine, trebuia sa existe si unul pentru obiectele foarte foarte mici. Prea multe nu sunt de spus pentru ca e facuta la fel ca celelalte, doar ca la scara mai mica. Ce imi place la aceasta cutie este delicatetea cu care se lucreaza.
Deci ca sa poti sa faci o astfel de lucrare iti trebuie asa:
*sa lasi toate grijile deoparte
*sa pui un capucino delicios cu vanilie pe masuta unde ai atelierul de lucru
*sa iei o doza maaaare de rabdare cu tine
*sa insiri toate cele necesare executarii acestui mini proiect
*sa iti lasi imaginiatia sa te ajute
*sa te bucuri din plin de timpul petrecut


Detalii tehnice:
mini cutie de lemn - capac din sticla
dimensiuni: LxlxH:10x6,5x5,5

Va doresc spor in tot ce aveti de gand sa faceti si sa nu uitati sa va bucurati de viata si de vara.
cu drag,
^.^ Anca M

miercuri, 8 mai 2013

Vedetele zilei (rose handmade box and frame)

      Cata vreme a trecut de cand nu am mai "avut" o vedeta a zilei. De fapt sunt doua...una este o cutie de bijuterii cu capac din sticla (ideal pentru a-ti pune o fotografie - daca vrei) si una e rama foto. In spiritul pur frantuzesc...care "nu imi place deloc"... am ales niste trandafiri frumosi pentru a face un cadou de nunta. E drept, cadoul e cadou, dar de fiecare data cand termin ceva de lucru ma gandesc ca as putea sa pastrez acel lucru pentru mine din simplul motiv ca imi plac fff mult.
Las vorba la o parte sa va arat ce am lucrat :


Pentru iubitorii de detalii tehnice, dimensiunile sunt :
cutie lemn :  17x12,5x7cm
rama foto : 10x15cm
iar pentru doritorii de idei creative,detallile sunt :
*suport de lemn
*servetele decorative
*acrilic alb si roz sidef
*pensule
*lipici de decoupaj (mat si lucios)
*patina cerata 
*spor de lucru :)

Multa lume m-a intrebat daca scot la vanzare ceea ce lucrez; acest lucru s-a intamplat doar de doua ori (a se vedea cele targuri handmade de 1 iunie si 7 iunie); restul lucrarilor sunt cadouri...sau comenzi la cerere.
Pot lucra la comanda doar daca am o cerere speciala- am creeat pentru voi o sectiune comenzi unde puteti sa imi lasati un comentariu.

cu drag,
^.^ Anca M

duminică, 7 aprilie 2013

Decoupage - castle story

Pentru cei care nu cunosc tehnica, decoupage-ul poate parea ceva ori prea simplu ori prea complicat, orisicum nu pentru ei. Experienta imi spune ca nu e chiar asa. Nu e nici usor, nici greu. E exact asa cum trebuie sa fie. Decoupage-ul se combina foarte usor cu pictura si desenul asa ca la un moment dat nici nu mai stii care e mai usor de realizat.
A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost odata o fata careia ii placea frumosul si care a realizat ca de cate ori il vedea el pleca...asa ca a plecat si ea intr-o calatorie. Si calatoria ei a inceput pe un drum prafuit de primavara, in bataia soarelui si in adierea vantului. Stii ca vantul primavaratic aduce soapte si povesti si vorbe nespuse de om. Si in soaptele vantului erau flori de primavara si povesti cu feti frumosi si cu turnuri inalte si cu ziduri de cristal care adaposteau castele marete cu lumi dincolo de imaginatia noastra. Intr-una din zile am gasit-o pe acea fata tragand cu ochiul prin cheita unei usi catre o lume de poveste...si m-am uitat si eu cu ochii ei la lumea plina de culoare, zane si unicorni.
Asa a luat nastere aceasta cutie, daruita unui copil nu mai mare de 7 ani si fratiorului ei.
Materiale de lucru :
* cutie de lemn
* acrilic - alb, galben, ocru, maro
* pensule
* linere pentru contur - cerne relief - negru si auriu
* servetel pentru decoupage
* lac mat pentru lipit servetelele
* lac pentru finisat - gloss vernis
***
Acest proiect poate fi o activitate extraordinara pentru un atelier de creatie. Enjoy yourself :)
 ***
later edit : a se vedea detalii pentru dimensiuni in postarea seaside friends
cu drag,
^.^ Anca M

duminică, 17 martie 2013

Inceput de poveste

Orice poveste are un inceput : iar aceasta poveste pe care vreau sa v-o spun a inceput ieri: am primit o invitatie de-a unei prietene de-a mele la ea acasa. Cu inima stransa si cu un cadou pigulit in cele mai mici detalii am ajuns la ea. Acolo am intalnit multe persoane, toate straine, dar toate impartasind un simt al frumosului si al delicatetii extraordinare. Ma bucur enorm ca am avut ocazia sa incep asa o poveste frumoasa cu oameni extraordinari. (Va multumesc din suflet, tuturor, pentru primirea pe care ne-ati acordat-o. Prietenii stiu despre cine vorbesc.)
Plecand de aici as vrea sa va prezint o lucrare intitulata "inceput de poveste".


Aceasta lucrare e o cutie lucrata manual si daruita acum ceva vreme domnite frumoase si fetitei sale.
Desenul de pe cutie l-am gasit pe net si apartine unei artiste care are maini minunate si de care v-am mai vorbit acum ceva vreme.

Si cutia are o poveste frumoasa ...ea fiind facuta in mai multe etape si in mai multe locuri...mai mereu fiind prin preajma copiilor. Finalitatea a fost ca a ajuns pe mainile unui fetite care a decretat dupa primele 5 minute de utilizare ca trebuie sa fie musai cutie de pastrat...clemetine. Dupa, a ajuns cutie de bijuterii, sau de conuri de brad, nu imi mai amintesc prea bine. Dar pentru cei mici diferenta nu cred ca diferenta e prea mare, nu? 
Va las in compania povestilor vechi si noi alaturi de doua filme care mie imi plac muuuult:


 

O duminica minunata va doresc tuturor.
 ***
later edit : a se vedea detalii pentru dimensiuni in postarea seaside friends
cu drag,
^.^ Anca M

marți, 5 februarie 2013

Coffee time - cutie lucrata manual

Bine v-am regasit!
Am deschis iar subiectul de coffee time, dar de data aceasta vreau sa va arat ceva nu facut pe sticla, ci pe lemn.
Cutia poate fi destinata pastrarii bijuteriilor, briz-briz-urilor, articolelor de croitorie, ceaiului sau cafelei. Eu am ales ca tematica ultima utilitate din cele folosite mai sus.
 


Detalii tehnice :
dimensiuni: compartimente: 2 de 7*7 cm si 2 de 7*14 cm. Baza 15*23 cm, inaltime 9 cm.
tehnici : decoupage / pictura in acrilic (+ cerne relief si lac lucios pentru anumite zone)
+++
Imi e atat de draga aceasta cutie ca nu am dat-o nici acum, desi a participat si la un targ si a intrat si pe mana mai multor persoane pe care au ravnit-o. Se mai intampla cateodata,nu?
+++
Viata e frumoasa asa ca bucurati-va de ea cum stiti voi mai bine. Va doresc o zi plina de bucurii.
cu drag,
Anca M

duminică, 25 noiembrie 2012

O poveste cu maci

Nu am mai scris de mult despre ce am mai lucrat.Asa ca am rascolit printre poze si am gasit un model pe care l-am lucrat cu mult drag si care a plecat la un sufletel frumos. Modelul il stiti deja, v-am povestit de ceva vreme ca lucram la un proiect mai mare si ca pentru a-l putea realiza am facut proiecte mai mici.
Uite asa a luat nastere aceasta cutie, facuta cu multa rabdare si nu fara peripetii...ca orice alt lucrusor pe care l-am facut.
Sa fi fost vreo 3 luni de cand l-am terminat.Totul a inceput de la dorinta unui om frumos de a avea o cutie alba, alba ca un cuibusor al dragostei, cu totul imaculat si care sa nu cuprinda decat un singur motiv si 3 culori - rosu,verde si negru.

"Se spune că aceste minunate flori roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri şi pe câmpie, nu ar fi existat de la început pe lume ci ar fi răsarit mai târziu, din durerea unui suflet de mamă. (...)"

 Ei acum, cum o fi cum n-o fi eu m-am apucat de treaba.
Ce-a iesit, vedeti mai jos.



 Partea dinspre exterior este extrem de lucioasa, motiv pentru care nici macar nu am putut sa ii fac o poza ca lumea. Fie, una a iesit un relativ inteligibila, daca pot sa ii spun asa.
M-am gandit putin, pentru ca modelul era in capul celei care a facut comanda, eu trebuia doar sa dau frau liber imaginatiei. Lucru care nu a pregetat sa apara. Si intr-un final, am ajuns ca prin cateva linii simple, cu un iz de primavara, sa las ceva care sa bucure ochiul indiferent de anotimp, care sa intampine pe cea/cel care intra in casa si pune zavor lumii din afara si ascunde cheia bine, in lumea macilor - aceste flori mici si gingase, care incanta privirea si ascund multe povesti.
Deci, nimic mai simplu, arunci cheia inauntru si nu iti mai ramane decat sa visezi...la tot ce nu ai avut timp sa visezi cat alergai prin lume.


 Aceasta este povestea cu maci pe care o las marturie a unei munci frumoase pentru o persoana vesela si plina de viata - Catalina.
Va doresc o saptamana frumoasa si plina de bucurii.
cu stima,
Anca M

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Cutie africana

De data aceasta, nu va voi prezenta o cutie africana ca cele pe care deja le stiti ci una un pic mai aparte.In primul rand e neagra...neagra ca noaptea fara vise...si totusi, e plina de vise, de visele care pot fi puse inauntru, de acele mici farami de viata, materiale, care fac amintirea mai palpabila. Si-n toata  noaptea asta sunt doi porumbei, dovada a bucuriei, a pacii si a dragostei. Intri in intuneric si ii gasesti pe ei. Si vrei sa cauti povestea si sa mai traiesti o data amintirea zilei care a fost 8 septembrie...o zi de nunta perfecta si unica din toate punctele de vedere. Si inchizi toate amintirile in cutie si gasesti in noapte un strajer...o luna superba si galbena ca lumina candelei care arde si un om...paznicul viselor si amintirilor :)




 Tehnic vorbind e o cutie de dimensiuni ceva mai mici decat cea africana (cu 1,5cm in lumgime si 1cm latime). Altceva, nu mai e nimic de spus. Sper ca acest cadou sa aduca bucurie macar cat mi-a adus mie lucrand la ea.

Un week-end placut si plin de culoare va doresc.
Anca M

sâmbătă, 15 septembrie 2012

O poveste (cutia scufitei rosii)



A fost odata ca niciodata o domnita frumoasa care s-a indragostit de un model extraordinar de poveste si mi-a cerut o cutie lucrata cu acest model.

Modelul o reprezinta pe scufita rosie si pe lupul cel rau care in aceasta poveste s-a preschimbat in lupul bun si ii aduce scufitei o floare in forma de inima.  Poate vazand rautatea lumii in care traim s-a saturat si el si a preferat o alta cale de a trai...aceea a dragostei. Ideea e geniala si lupul cel rau devenit  bun este chiar  un final extraordinar pentru o poveste.
Cert  este ca tehnica servetelului in acest caz a mers de minune. Cutia e la fel de mare ca si cea  de la frumoasele egiptene sau frumoasele africane. Ce este diferit  este tehnica de a lucra interiorul. Am gasit un model care l-am folosit pe post de tapet si l-am impodobit cu cateva ornamente pictate.



Un week-end placut cu pace si bucurie va doresc.
Anca M

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Suport de agatat...chei?

Da, eu asa as numi ce am lucrat la modelul acesta desi mi s-a spus ca mai bine nuuuu, suport de agatat...bijuterii. Fiecare crede ce vrea, agata ce vrea, cert este ca rezultatul este pe cat de simplu, pe atat de incantator.
Parca imi imaginez cutia atarnand undeva pe holul de la intrare, vii acasa, lasi cheile acolo, un mutunache mic, un breloc, cheia de la posta...ehhh, cred ca proprietarul/proprietara va fi foarte incantat/a de cadou.
Pentru detalii tehnice :
28x21 cm, latime 5cm (desi asta nu am mai masurat-o).
Tehnica e una usoara, cea a servetelului...doar ca pentru un plus de efect pe lateral servetelul e pus in doua straturi...unul orientat in sus si unul orientat in jos.
Cam atat cu sporovaiala, las pozele sa vorbeasca.








Va doresc inspiratie multa si o duminica plina de pace si bucurie.
Anca M