Cerneala de nuc

      Imi savuram cafeaua de dimineata si mi-am dat seama ca de curand am facut un proiect despre care nu am documentat nimic. Asa ca o fila de jurnal sa ramana aici pentru cei care poate vor sa incerce in viitor asa proiect.

      Povestea incepe de fapt undeva in alta parte, nu la mine. Eram pe Instagram si una din persoanele tare dragi mie, @mami.ilustreaza , a scris despre “Pigmenti, plante si poveste”. Subiectul era legat de cerneala de nuc. Zis si facut! Stiti cum e cu puterea exemplului, nu?

 

      Timpul a trecut, si samanta plantata a dat rod. Asa ca intr-o dimineata friguroasa de iarna, acu vreo luna si ceva, m-am apucat de cules frunze de nuc in curte la prietenii nostri! Muuuuulte. Cam o plasa din aia mare de rafie. Frunzele culese le-am pus la spalat ceea ce s-a dovedit rapid o greseala, asa ca m-am potolit. Am preferat sa iau frunzele si sa le imprastii pe masa si sa le caut de oua, ganganii, buburuze si alte chestii vii. Cu regret a trebuit sa trimit in frig vreo cateva buburuze, un gandacel si o frunza pe care se odihneau niste oua de… ceva insecta necunoscuta mie.

 

      Am pus totul la fiert intr-un ceaun mare cu apa cat sa le acopere. A fiert undeva la 4 ore la foc mic. Totul a ramas fix asa cum era (apa si frunze) peste noapte, la macerat. A doua zi , am strecurat totul printr-un tifon curat (nu era musai sa fie steril) pus peste o sita. Toata cantitatea, care acum era cam la 200g, am pus-o la fiert. Iar! Foc mic si rabdare! Eram cu pensula si blocul de desen dupa mine sa vad ce iese.

      Am documentat ce era mai important:

-cum arata apa cu frunze de nuc in ea dupa ce a stat o noapte la macarat

 -cum arata licoarea dupa ce a scazut la jumatate, la 60%, dupa la 80%, dupa la 90%

- cum a s-a decantat pigmentul de culoare pe peretii ibricului in care am fiert totul

      Din tot experimentul, la final au ramas 2,5 sticlute minuscule, nu mai mari decat o unghie in diametru.

      Am facut primul desen, si singurul pana in acest moment, din aceasta cerneala de nuc. Ce a iesit vedeti si voi.

 

      Si acum vine concluzia: s-a meritat sa petrec atata timp si sa pun atata migala pentru acest proiect? Raspuns: cu siguranta ca DA. Nu doar ca te invata sa ai rabdare si sa fii meticulos, dar este o satisfactie absolut geniala la final cand vezi ce a iesit. As mai face acest proiect? poate ma inrebati. Raspunsul e acelasi: cu siguranta ca DA!

 

      Ce a fost si mai important decat proiectul in sine a fost atmosfera creeata, bucuria copiilor si bucuria adultilor, pana la urma, pentru asa moment deosebit.

 

      Ce mi-a ramas ca amintire din acest experiment? Totul!

      Sa va dea bunul Dumnezeu timp si sa gasiti si voi timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur. Sau invers. Sau ambele.

Cu drag,

Anca M

La mulți ani ! 14 ani !

      Bine v-am găsit oameni buni,

​      Există o frumusețe rară în clipele în care viața se așează, lin și deplin, într-o "matcă de lumină". Sau altfel spus, simt că momentele de claritate apar doar atunci când drumul parcurs se întâlnește cu liniștea inimii. Pentru mine, acest punct de echilibru nu este o destinație finală, ci un mod de a mă așeza cu drag în propria viață. Am învățat că valoarea a ceea ce clădesc nu stă doar în cifre sau în etape bifate, ci mai ales în spațiul de tăcere primitoare din care îmi extrag curajul de a fi, pur și simplu, prezentă.

 
​      

      Mi-am dat seama că a-mi găsi propriul glas nu e o chestiune de tehnică, ci de onestitate caldă. Într-o lume care strigă mereu mai tare, am înțeles că rostirea mea are putere doar atunci când izvorăște din ceea ce sunt cu adevărat, fără "zorzoane". Nu simt nevoia să ridic tonul pentru a fi auzită; forța mesajului vine din limpezimea cu care îl ofer și din dorința de a atinge, nu de a impresiona.

      Creativă am fost mereu, dar conștientă, mai greu. Atunci când am realizat că ideile lăsate să curgă în ritmul lor firesc înseamnă de fapt să mă exprim liber mi s-a luat o piatră de pe inimă, ca să spun așa! Darul este al Domnului, munca este a mea!

      Iar atunci când aleg să lucrez cu această tihnă și cu gândurile așezate, totul în jur capătă o altă greutate, una ușoară ca atingerea unui puf de înger.

      Am învățat să prețuiesc drumul la fel de mult ca reușita finală, găsind o tihnă binecuvântată în fiecare linie trasată și o bucurie discretă în fiecare gând pe care îl scot la lumină pentru a-l împărți, cu blândețe, cu ceilalți.

 

      Și uite așa, din gând în gând, am ajuns să număr 14 ani de când scriam pentru prima dată pe acest blog. O viață  de om! 

      Vă mulțumesc din suflet că sunteți alături de mine în această călătorie. Și vă mai mulțumesc pentru dragostea voastră sinceră față de frumos și de creativitate.  
      Să aveți un An plin de pace și bucurie, iar momentele de tihnă să vă umple viața cu dragoste și cu oameni dragi!

cu drag,
Anca M

#clipedecreatie2024 (9)

 Bine v-am gasit oameni buni,

Oricat de uauuuuu ar parea, au trecut aproape doua luni de cand nu am mai scris pe blog.

Luna August si acel #summercreativeretreat a fost singurul eveniment de care v-am vorbit, iar apoi totul a intrat in bucuria verii. Iesitul in aer liber mai mult ca de obicei, adica zilnic si muuuulte ore pe zi, Soarele genial si caldura de vara, au facut timpul sa curga lin si cu evenimente multe si frumoase.

Artistic vorbind, luna August a fost plina de lucruri minunate, fapt pentru care am si transformat postarea anterioara, tot intr-un moment din acelea de #clipedecreatie. Au urmat multe altele, care nu sunt mentionate aici si a venit apoi luna Septembrie cu inceputul de toamna si bucuria culorilor pline de calm si cuibareala.

Ma opresc un pic la acest aspect si anume ca luna Septembrie a fost prilejul unei noi provocari pe care inca o continui caci merita tot timpul investit.

Stiam de ceva vreme de comunitatea de la drawdailytogether de pe Instagram, dar inca nu indraznisem (a se citi ca nu ma mobilizasem cu toata forta in aceasta directie) sa fac desene dupa referintele propuse de ei.

Pot spune ca este absolut genial sa fii parte dintr-o comunitate artistica (nu ca nu as fi stiut asta deja) si ca bucuria de a te concentra asupra procesului in sine poate aduce satisfactii aparte.

Am invatat si invat multe, experimentez si ma descopar cu fiecare desen, ilustratie, test, schita sau orice ar fi de genul asta, indiferent in ce context este facut sau materialele folosite.

Toate detaliile le gasiti pe Instagram pe adresa anca_pacesibucurie

Sa va mai spun ca luna Semptembrie este si inceputul atelierelor de toamna, cu totul deosebite, cu oameni frumosi, sincer interesati de arta(logic caci altfel nu as face atelierele) si de tot ce tine de procesul de invatare? Mai bine voi lasa acest detaliu pentru alta scriere.

Va doresc din tot sufletul sa gasiti timp si sa faceti ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur, sau puteti sa spuneti si invers: ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur.

cu drag, 

Anca M

#summercreativeretreat2024 / #clipedecreatie2024 (8)

Bine v-am gasit oameni buni,

Astazi este o zi cu totul si cu totul deosebita. Tinand cont de fusul orar, tabara s-a terminat pe 6 August, dar aici pe meleagurile noastre este deja 7 August asa ca la cald vin sa va impartasesc o bucurie. Si nu doar voua ci si mie imi las o amintire pentru eu cea din viitor care va reciti cu drag ceea ce scriu acum. 

Povestea incepe asa:

Eram pe 31 Iulie acasa, cu nasul in telefon si citeam un mesaj de pe o comunitate tare draga sufletului meu a lui Terry Runyan. Era despre un curs pe care il va tine pe data de 2 August (la noi deja 3) in cadrul unui program intitulat simplu #summercreativeretreat. Oooooook, mi-am zis, Terry nu s-ar duce la asa ceva decat daca ar sti ca e ceva cu totul deosebit. Zis si facut, am cautat site-ul, am citit, am recitit toate si cu cateva minute inainte de miezul noptii m-am inscris in tabara. Am zis ca nu e adevarat! O tabara de 6 zile, 10 ore pe zi cu subiecte DOOOOOOAR de arta? Mhhhh, suna prea bine ca sa fie adevarat, dar am zis ca e musai sa incerc ca nu are ce sa fie rau in asta. Eiiiiiiii, pot spune cu bucurie maxima ca am lucrat pana dincolo de 2 noaptea si chiar si in weekend am tras tare sa mai recuperez un pic ca 10 ore pe zi e cam greu (sa nu uitam de serviciu, asta e clar).

Ce am invatat in astea 6 zile? Paiiiiii, pe langa faptul general stiut "Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor." (Matei 18:20) am invatat (mi-am reamintit) despre comuniune si comunitate. 

Am invatat sa fiu si mai prezenta in aici si acum. Sa fiu si mai constienta de ceea ce fac. Sa experimentez si sa testez orice mediu si configuratie cu putinta. Sa combin lucrurile intr-un mod cu totul nou si mai ales sa imi aleg medii de lucru din cele mai indraznete (cum ar fi sa includ cusutul intr-o ilustratie, sau cum ar fi sa brodez o poza, cum ar fi sa imi fac propriile ustensile de pictura, cum ar fi sa combin culorile intr-un mod cu totul si cu totul altfel?) 

Ziua 1, joi, 1 August, la sfasitul orelor (totul se intampla muuuuuuuuuuuuuult dupa miezul noptii) eram deja cu capul plin de idei. Clar nu am Procreate sa fac si cursurile digitale, dar le-am urmarit, mi-am luat notite si am facut desene si schite pe caiet. Cel mai deosebit proiect a fost cel de a folosi orice am in jur ca sa imi fac propriile pensule si obiecte de lucru. Asta mi-a reamintit de faptul ca deja aveam destule "ustensile" deja facute, dar ca nu profitasem din plin de tot ce puteam face cu ele. Din cele digitale am apreciat maxim sa imi reamintesc proportiile pentru a face schita unei fete :)))

Ziua 2, vineri, 2 August, mi-am amintit de paginile de jurnal si lipici si joaca multa cu foarfece si hartie. Dupa am trecut la lucruri geometrice si dupa la partea digitala unde iar am stat sa desenez pe caiet si sa imi iau notite. Am retinut ceva fain si anume ca diferenta intre o poza buna si una extraordinara este lumina "You want the LIGHT to have a STORY" cam asa trebuie sa fii setat cand vrei sa faci poze, sa te gandesti pur si simplu ca lumina trebuie sa aiba o poveste. Am trecut prin caligrafie, teoria culorilor si am incheiat cu un proiect de am lucrat undeva la el vreo 7 pagini.

Ziua 3, sambata, 3 August, iar digital, teoria culorilor, mixed art media si tehnici de lucru. Am fost foarte placut impresionata de cursuri si pe masura ce profesorii prezentau mintea mea devenea un foc de artificii! Am retrait momente frumoase de la #scketchbookrevival caci azi am avut doua cursuri cu doua profesoare cu care am mai lucrat. Genial!

Ziua 4, duminica, 4 August, am inceput in forta si am recuperat ce mi-a mai ramas de facut din urma si am intrat in lumea acuarelelor mai bine si dupa, iar caligrafie, digital si altele asemenea. Mi-am reamintit cat de mult imi placea sa lucrez in tus (oare de ce nu am mai facut asta in ultimul timp, nu stiu). Mi-a placut maxim sa fac buzunare de hartie pentru jurnale, genial proiect!

Ziua 5, luni, 5 August a fost ziua acuarelelor. Oooooh, si caaaaaaaaaaaat mi-a placuuuuuuut! Maxim! Iar ora de provocare, eiiii, asta clar chiar ca nu aveam de unde sa fi facut vreodata asta. A fost o experienta interesanta si cu rezultate mult mai bune decat ma asteptam!

Ziua 6, marti, 6 August, zi de culoare, modele de toate felurile si ilustratie. Si iar provocari! Ohhhh si cat de frumos a putut fi, si cat am putut discuta pe comunitate, absolut deosebit! Ahhh, si tot azi am invatat sa lucrez modele mici si dragute in acurela (taxonomy), super fain proiect! (Ideea o stiam, dar nu explicata astfel).

Concluzionand, as spune ca cel mai important lucru pe care l-am invatat si mi l-am reamintit este ca este musai sa faci ceea ce simti ca este ce trebuie, dincolo de cum fac altii si de cum este litera legii (adicalea cum ar trebui sa fie conform cu regula/tehnica de lucru).

Am invatat ca bucuria este si mai minunata daca este impartasita si daca suntem mereu multumitori de unde suntem acum. Cineva a spus ca daca nu ne bucuram de cine suntem acum si unde suntem acum in calatoria noastra, niciodata nu vom fi multumiti de ce facem si unde suntem. Nu as fi putut spune mai bine de atat!

Recomand cu caldura sa va faceti timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat in viata voastra, indiferent de pasiune si de mediul in care sunteti. Pasiunea este o scanteie care poate schimba vieti.

cu drag,

Anca M

#clipedecreatie2024 (7)

      Bine v-am gasit oameni buni, 

      Atat ce mi-a placut acest subiect ca nu stiu cum sa vi-l povestesc mai frumos. Stiti ca am scris despre faptul ca in fiecare luna voi publica un moment de creatie din luna anterioara. Si sincer de la o luna la alta se aduna multe, dar din toate aleg unul de nota 10. Este vorba de un challenge cum i se spune in termenii de pe Instagram si are a face cu o ilustratoare talentata care tocmai isi publicase o carte - Jenny_illustations.

      Fara sa stau prea mult pe ganduri, vazand ce prompt-uri propune m-am apucat de treaba. Au fost 4 teme cu 4 idei frumoase, toate legate de natura si in mod special de padure.

      Nici nu stiu care din ele e cel mai frumos proiect, cert este ca la toate m-am distrat pe cinste si am invatat multe.

* ilustratia 1

* ilustratia 2

* ilustratia3

* ilustratia 4 

      Va doresc si voua timp si inspiratie sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie in jurul vostru.

Cu drag, 

Anca M

La multi ani!

       La multi aaaaaaaaaaaaaaani! Asta ca o mica aniversare de blog. Nici mie nu imi vine sa cred, dar au trecut 12 ani si jumatate de cand am scris prima data aici si slava Domnului anul acesta a fost pliiiiiin deja de articole. Am rasfoit asa un pic blogul, prin diferiti ani, si unde uneori am scris putin sau aproape deloc intr-un an (asta referitor la anul cand am lansat conturile de Instagram), in alti ani am fost plina de creatie si inspiratie.

      Si daca a trecut jumatate de an si calendaristic din anul 2024 ma uitam asa un pic in urma sa vad ce imi aduce cel mai mult bucurie in ultimul timp. Nu a trebuit sa ma gandesc prea mult caci raspunsul era chiar sub nasul meu. Ce altceva sa imi aduca bucurie decat a fi in natura, alaturi de oameni dragi si, de ce nu, uneori (a se citi de fapt mai des) sa fiu cu tot felul de lucruri dupa mine ca sa desenez.

 

      Pasiunea de a picta pe sticla este de mare actualitate si ori de cate ori am ocazia sa ma bucur de ceva pictat manual ma simt ca un copil mic.

 

      Sunt extrem de incantata de  noile coperti de carti (pe una sigur o cunoasteti ca e facuta mai demult, una e mai noua) si realizez faptul ca pentru a fi fericit nu e nevoie de multe lucruri, ci de fapt de lucruri facute cu drag si pasiune. 

 

      Va doresc si voua timp si tihna si ochi sa vedeti lucrurile cu adevarat deosebite din jurul vostru.Si va mai doresc sanatate din plin, pace, bucurie si clipe de neuitat cu cei dragi voua.

cu drag,

Anca M

#clipedecreatie2024 (5)

 Hristos a înviat,

      E mare bucurie sa scriu despe acest capitol de #clipedecreatie2024 mai ales ca in fiecare luna postez ceva din luna anterioara.
       Fiind in luna mai m-am gandit la luna aprilie ca fiind luna iesirilor din ce in ce mai dese si desenatul in aer liber. Sa va povestesc despre el, nici nu stiu cum sa fac asta. Adica stiu, dar desenatul, pictatul sau schitatul simplu au sens si valoare daca esti implicat activ in aceasta calatorie artistica. Daca nu, doar sa citesti despre asta sau sa privesti pe altcineva cum face diverse lucruri e bun, dar nu te scoate pe tine din zona ta de confort ca sa descoperi noi abilitati, sau de ce nu, sa ti le formezi. Sau poate ce stiu eu, vazand la altii lucruri interesante va vine si voua cheful de a experimenta diverse lucruri noi. Las cateva marturii in acest articol cu speranta ca va sunt si voua sursa de inspiratie!
      Acest articol are legat de una din ieșirile in parc din luna aprilie si anume plimbarea din Herastrau. Experienta de a sta pe iarba, a descoperi lucruri din jur, a le studia, a le schita si a te bucura de statul la Soare a fost un deliciu si pentru suflet si pentru starea mea de bine generala. 
       Altceva ce pot sa mai spun, decat ca va doresc timp si tihna sa faceti lucruri care va aduc bucurie!
Cu drag,
Anca M

De la lume adunate (17)

      Hristos a inviat,

      Este greu sa stii cum se va termina o zi, cu atat mai mult este aproape imposibil sa iti imaginezi toate bucuriile si oamenii pe care ii poti intalni pe cale. Dimineata cand m-am trezit, nu aveam nici cea mai vaga idee ca o ilustratie facuta saptamana trecuta va fi motiv de inspiratie pentru un om frumos cu un munte de talent in arta scrisului. Ca sa va faceti o idee, dupa ce va odihniti nitel ochii cu aceste culori frumoase si o poezie extraordinara inspirata din aceasta ilustratie, va invit sa o cunoasteti pe Alina si minunata ei lume a poeziei pe pagina ei de Facebook - Darul cuvantului sau pe Wordpress - Din dragoste de poezie. Voi include acest articol la capitolul "De la lume adunate" caci povestea unui asa om frumos merita sa fie descoperita si de altii! 

      Alina, esti o bucurie! Iti multumesc din suflet ca ai acceptat o asa provocare si ti-ai lasat cuvintele sa curga lin pe firul mintii tale dupa ce ochii mei au vazut o "pajiste" de gentiene si musetel imbietor!

 E plina lumea de frumos si frumusețe,
Alegerea e în sufletul celui care privește,
Căci așa cum îți așterni în suflet zi de zi,
În tot ce ți se întâmplă frumosul îl poți găsi.

E un dar sa poți privi un cer senin de vară
Să simți parfumul florilor ce te-nconjoara,
Sa poți simți cu adevărat minunea de a trăi
Cu tot ce îți e dat sa intampini in fiecare zi.

Fericirea nu e data de a împlini  lucruri mărețe,
Ci de a găsi mici bucurii în a vieții poveste,
O întâlnire cu un om drag și o îmbrățișare,
O ceașcă de ceai privind un apus de soare

Ori o cafea pe care o bei cu cineva apropiat
O carte din care ai vrea să citești neîncetat,
Un timp în care îl asculți atent pe celălalt,
Când de fapt tu ești cel care are de câștigat

Căci oamenii sunt o minune de la Dumnezeu
Și-ți sunt trimiși să te ghideze spre El mereu,
Aceasta e bucuria vieții cea mai mare
Sa descoperi iubirea in orice întâmplare.

10 mai 2024

 

      Va doresc timp sa cautati in sufletul vostru ceea ce va aduce pace si bucurie in jur, iar dupa sa le impartasitit cu ceilalti. 

cu drag,

Anca M

Despre frumos

      Suntem intr-o luna a bucuriei. Fie ca vorbim de luna femeii, de luna primaverii ca tocmai ce am avut Echinoctiul de primavara, ori ca e luna unui nou inceput ca doar ce am sarbatorit Buna-Vestire, cert este ca luna aceasta este plina de frumos. Si despre frumos as dori sa vorbesc si eu astazi. Pe 1 Martie toata lumea trimite mesaje minunate legate de venirea primaverii, saaaaauuuuu prin unele zone, cum bine stim, dam martisoare barbatilor (da, daaaa, ati citit bine, este un obicei tare frumos prin unele zone ale tarii). Dupa, vine ziua de 8 Martie, dedicate mamelor – zi plina de martisoare, de flori si de cadouri.Aici as mai mentiona un lucru: copil fiind si acum imi amintesc cum odata cu inceputul lunii la scoala faceam felicitari pentru mama. Clasicele felicitari erau cam asa : desenam o inimioara pe o felicitare si inimioara o decupam cu o foarfeca. Marginea o decoram frumos cu un glob spart maruntit (glob de "sticla", caci pe vremuri globurile erau dintr-o sticla fina si colorata frumos, astfel ca atunci cand il spargeai iti era mai mare dragul sa folosesti acea publere pe post de sclipici – azi stiu, avem sclipici din ala fain de la Pepco, si nu numai, si costa undeva la vreo 5-10 lei, depinde in ce cantitati iei, dar asta e alta poveste).

      Ma intorc iar la felicitarea aia frumoasa, cu un scris de mana dedesubtul inimioarei cu mesajul de 8 Martie si “ La multi ani, mamico!” scris frumos pe interior…. Si alte cuvinte dragute, sau o strofa din vreo poezie. Oare va mai amintiti, sau la voi cum era?

      Urmand firul povestii, vine Echinoctiul in care bucuria crescanda capata noi valente caci din ziua urmatoare orele petrecute pe lumina sunt din ce in ce mai multe. Ahhhh, si dupa vine ziua asta minunata de Buna-Vestire, urmata (logic, ca orice praznic imparatesc) de aniversarea celei mai importante persoane din cadrul sarbatorii praznicului si anume Soborul Sf Arh Gavriil.

      Si uite asa, din bucurie in bucurie, calatorim si ajungem pana la sfarsit de luna care daca e insotita de Soare si de vreme buna inseamna ca e insotita si de multe iesiri in aer liber si flori frumoase presarate in calea noastra.

      Asa, ca incheiere, va las un gand delicat despre mama, asa cum o vad eu.

      Mama este mama sau, cine are bafta, mama “sunt” mama dimpreuna cu bunica/bunicile. Mama cuprinde in ea ochii albastri ai cerului senin si cenusii ai zilelor pline de grija. Mama cuprinde in ea mainile care plamadesc aluatul si iti mangaie crestetul, care te iau in brate si iti impletesc parul. Mama cuprinde in ea  inima care iti vorbeste cand tace si iti sterge lacrimile cand iti gateste cea mai buna mancare din lume sau cel putin asa o crezi tu ca e. Mama isi are o mama si ea isi are o mama si tot asa pana la marea Mama care ne ocroteste pe toti cu bune si cu rele, cu suisuri si cu povarnisuri. Mama ne sparge gheata inimii cand ne e impietrita si ne rasadeste semintele bunatatii in suflet. Din rasadurile mamei rodeste dorul de frumos, de bunatate si de curaj sa ne depasim propriile frici.

      Mama este radacina, si seva, si pamant roditor. Si noi la randul nostru suntem aripile ei catre Cer. Ea sadeste flacara iubirii si a iertarii in noi, iar noi… noi ne intindem aripile catre lume, cu bunatate. Si drept e ca uneori ni-s aripile frante si penele murdare, dar dragostea ei ne ridica iarasi catre rostul nostru pe Pamant. Mama este lumina constiintei in momentele de nesiguranta sau de indoiala si bucuria momentelor de reusita.

      Mama este ocrotire, liman intins de tihna, de un verde crud primavaratic, din ale carei maini rasar vlastarele imaginatiei si ale zborului spre Infinit. Din Mama si prin Mama – Maica si Maicuta – ne nastem si renastem in gand de pasare maiastra si plecam in zbor cu radacinile in inima si dragostea in fiecare bataie de aripa. Mama este mama si asta spune totul!

      La voi cum este luna asta a bucuriei? Si mama voastra (mamele voastre) cum este (cum sunt)? Haideti la povesti si lasati un gand aici daca timpul va permite!

cu drag,

Anca M

Crampeie de viata

      De cate ori oare nu am fost intrebata daca mereu am o fire vesela si binevoitoare! Sau daca mereu imi ies lucrurile asa cum vreau (oare cum o fi asta?)

      Articolul de astazi este despre zile proaste, despre ploi si despre nereusite. Important este sa nu uitam ca suntem oameni, sa ne lasam permisiunea sa gresim si sa iertam. Si sa ne iertam si pe noi si pe cei din jurul noastru. (Si voi credeati ca este despre indragosteala, nu?)

      In societate trebuie sa fim persoane placute si binevoitoare. Asta nu inseamna ca putem mereu fi asa. Toti avem si zile proaste. Cu toate astea sunt de parere ca nu e rau sa avem si astfel de momente. Nu am mai invata nimic daca mereu ar fi totul roz si frumos. Unele zile sunt asa de dimineata si parca orice am face, totul merge prost. Curaj, vor trece.

      Toti avem si zile cu ploi. Si ce? Fara ploaie nu ar fi viata, adica e bun Soarele, dar e buna si ploaia. Uite asa invatam sa fim mai atenti cu noi si cu cei din jur.

      Toti avem proiecte care nu doar ca nu ne reusesc, dar si faptul ca ne gandim ca trebuie sa le facem ne frustreaza. Cum ar fi sa nu ai astfel de momente? Cred ca naspa! Cineva imi spunea de curand ca tot ce vede ca lucrez este foarte frumos si ca niciodata nu ar face ce fac eu. Dar, dragul meu cititor, daca ai sti cate ore de nereusite sunt in spatele unor proiecte reusite nu ti-ai mai face atatea griji si nu te-ai mai compara cu mine sau cu oricine altcineva din jurul tau.

      Din acelasi capitol cineva mi-a cerut sa ii arat proiecte nereusite :) Oooohhh vaaaaiiiii, dar cate nu am si din capitolul asta. Stiti totusi care este partea frumoasa cu astfel de proiecte? Sunt cele mai bune profesoare. Da, daaaa, proiectele alea care orice ai face nu vor frate sa iasa cum ai visat.

      Tin minte ca atunci cand am facut proiectul pe care il vedeti in acest articol eram maxim frustrata. Nu ca nu as fi cunoscut tehnica, dar daca starea mea nu era cea mai buna, pur si simplu nimic nu se lega. De cateva ori am vrut sa il arunc. Slava Domnului ca totusi nu am facut-o. Am continuat exact pe principiul "trust the process" si am zis ca in cel mai rau caz va fi clasat la "asa nu" - eram fix in momentul in care desenul meu arata asa:

      Ce am invatat din acest exercitiu? Sa am rabdare cu mine si sa accept ca nu mereu lucrurile ies cum as vrea chit ca totul este facut ca la carte. Si sa nu ma enervez ci sa ma detasez de faptul ca rezultatul nu va fi cel scontat ci va fi doar un exercitiu de invatare. Renuntarea asta este tare sanatoasa. Tinem cu dintii sa fim mereu in control ca uitam pur si simplu sa fim ancorati in prezent si in a trai clipa asa cum este.

      Finalitatea unui astfel de proiect a fost sa decupez parti care am considerat ca au iesit cat de cat interesante si sa fac semne de carte. Bucatile si mai mici le-am perforat in forma de inimoara ca mi s-a parut interasant. Uite asa am realizat ca timpul petrecut nu a fost irosit deloc, ci de fapt o lectie de care imi voi aduce aminte cu drag in viitor.

      Cu totii am auzit ca important este sa incerci chit ca nu reusesti mereu, dar uite ca adulti fiind cam uitam de asta. Si uitam sa fim blanzi cu noi (nu mai zic cu cei din jur) si ingaduitori. Si uitam ca singura persoana cu care ar trebui sa ne comparam este propria persoana. 

      Oare de ce uitam asa de usor ca si momentele proaste isi au si ele farmecul lor? Fara ele nu am mai sti sa apreciem cu adevarat ca suntem vii! Da, vii ( adicalea plini de suflu, nu doar umbre de viata).

      Am invatat ca nu trebuie sa fiu ca ceilalti ca sa ma bucur de ceea ce am. Si de avut aveeeeeem cu totii cate ceva de care sa fim multumitori, oricat de grea si neagra ar fi o zi sau de nereusita o incercare.

      Curaj, azi este prima zi din restul vietii noastre! Si poate ca nu e rau sa ne indragostim iar de frumos si de dor de viata!

cu drag,

Anca M

#creativebookchallenge2023 (17/2024)

 Acum un an de zile cand am inceput aceasta provocare era o zi de luni 13 Februarie. Doar cateva ore ne mai despart de ziua de 13, deci momentul este perfect. Perfect in sensul ca nu credeam ca o astfel de provocare imi va aduce atata bucurie de-a lungul anului.

      Am invatat multe odata cu acest proiect, am citit muuulte, clar muuuuuuuuult mai multe decat cele pe care le-am selectat pentru cele puse si scrise in acest proiect.

Sunt atat de multe lucruri frumoase pe care le-am impartasit cu voi si inca atatea pe care nu am apucat sa vi le povestesc! Povestea a crescut frumos, aproape ca s-a scris singura. Am gasit o vorba frumoasa acum cateva zile incat as dori sa o las si aici: de indata ce pui un pas in fata celuilalt ca sa mergi, cararea ti se descopera! Ce e drept in engleza suna mult mai poetic (the path will reveal itself as it’s travelled) dar ideea o intelegeti voi: de indata ce incepi sa faci ceva, incep sa se intample tot felul de lucruri in jurul tau. Asa si cu mine, imediat ce am inceput sa lucrez la acest proiect am aprofundat si am descoperit tot felul de lucruri.

      Dintre lucrurile cele mai notabile, amintesc urmatoarele:

* am avut bucuria si onoarea sa o cunosc fata catre fata pe Brandusa Vranceanu - este o doamna si un om minunat (cine nu a citit Iconarul, Dragostea naste Dragoste si multe din cartile ei scrise, sa stiti ca merita orice cuvintel cu varf si indesat);

* am descoperit un om minunat in persoana ilustratoarei Elena Ciolacu - va invit cu drag sa ii descoperiti lucrarile pe Instagram, Facebook - ahhh si by the way sa stiti ca ea nu doar ilustreaza ci face si animatie asta in contextul in care la noi in tara animatia este niiiitel lasata de izbeliste. Sau mai degraba trebuia prezentata invers: animatoarea Elena Ciolacu care face si ilustratii; :)

* mi-am aprofundat cunostintele in arta ilustratiei admirand lucrarile Printesei CamCam (le Concours des Cabannes) si ale lui Freya Hartas (De mergi astazi prin padure) si ale lui Becky Cameron (Pisica lui Monet);

* am avut o experienta minunata la muzeul Astra din Sibiu la atelierele de anul trecut si la calatoria extraordinara strabatand "Cararea ocolita" intr-o zi cu mult Soare si cu nitica ploaie pe ici pe colo (cu ocazia asta am aflat ca pe Youtube exista cartea in format audio);

* am descoperit o sursa imensa de inspiratie pentru sufletul meu in cartea Marea carte a naturii ilustrata de Christine Henkel;

*am cunoscut un om minunat, tot la Sibiu, care a facut icoana deosebita a Bunei-Vestiri pe care eu o am sus pe polita, chiar in mijloc, om fata de care am toata stima si admiratia;

* am realizat ilustratii datorita cartilor citite si despre care v-am vorbit de-a lungul anului;

* am aflat ce inseamna sa povestesti o carte prin ochii unui copil deosebit - Sarah;

* am descoperit (si clar pus in practica) retete de pe blog-ul unui om minuat pe care nu l-as fi descoperit daca nu impartaseam ideile mele creative cu altii : Pasiunile Mihaelei;

* ideile pentru copertile de carti pe care si anul asta le-am continuat si cred ca vor continua ori de cate ori voi avea nevoie de ceva deosebit la o carte care are o coperta simpla;

* si looooooogic multele proiecte pe care le-am auzit/vazut de la oameni frumosi - mai tineri sau adulti si minunatele lor povesti.

      Lista e luuuunga, dar ma opresc aici. Proiectul pentru anul acesta, il imaginez altfel. Yeap, rafturile goale din partea dreapta merita si ele sa fie umplute si am eu niste idei, dar luam proiect cu proiect la rand. Va voi mai povesti eu despre el, nu va ingrijorati! 

      La voi cum este cand va uitati in urma la anul care a trecut?

cu drag,

Anca M