Bine v-am gasit, oameni buni!
Vi s-a intamplat vreodata sa va cuprinda entuziasmul si sa
vreti sa faceti "lucruri marete" si pana la urma sa iasa totul un
dezastru? La propriu! Adica fara doar si poate, ca "stai sa vezi ca mai
salvez vreo ceva" ci, pur si simplu, dezastru! Cam ceva de genul asta am
patit de curand.
Este adevarat ca nu doream sa reinventez roata, vroiam doar
un proiect simplu plin de culoare care sa ma ajute sa fac un pic ordine in
ganduri. Sau mai bine spus sa pun pauza la ganduri. Incep cu entuziasm, ma
concentrez pe culoare si fac o miscare plina de anvergura pe masa de lucru,
moment in care o sticluta de acuarela lichida rosie se varsa in toata
splendorea. Pe masa (pe fata de masa), pe blocul de desen, pe setul de
acuarele, pe cele cateva pensule din jur, pe tot ce era in jur! Va imaginati ca
am vazut rosu si la propriu si la figurat.
In fix acel moment cand totul s-a varsat, primul gand a fost
sa strang totul sa nu curga si pe covor, ca pe fata de masa deja totul rosu. Ok
si a trecut momentul, am facut curat, dar culoarea trebuia repede folosita
pentru a nu irosi chiar tot ce mi-a mai ramas. Am luat toate caietele care erau
la indemana si le-am umplut cu urme si pete de culoare. Un dezastru! Cel putin
primul gand! Si au urmat altele. Si ganduri peste ganduri cand vrei sa faci
ceva si iese cu totul altceva.
Si vine partea ce mai frumoasa, aia in care iti vine un gand
totaaaaaaaaaaal nesanatos ca si tu esti un dezastru. Da, mi se intampla! Si
gandul ala daca e hranit face ravagii. Concluzia? M-am adunat repede si mi-am
spus ca “Asta e, praful s-a ales de toate, dar desi proiectul meu e un
dezastru, eu nu sunt un dezastru.” Si atat. “My project is a mess, I am not a
mess.” Si am mers mai departe. In momentul in care s-a facut liniste in
ganduri, am inceput sa vad in haosul creeat o multime de posibilitati. Am
recurs la un proiect mixed art media, am trecut de la acuarele la acrilice.
Din amestecul de acuarela (primele straturi) si amestecul de
acrilic (straturile care au reimprospatat totul) a luat nastere un inger foarte
dragut, tinand o lumina in mana sa. Fundalul nu era inca ceea ce visam, asa ca
am lasat totul sa se odihneasca.
Ceva ma impiedica sa continui si asa au trecat cateva zile
bune. Moment in care mi-am propus ca orice ar fi azi e ziua in care voi duce la
bun sfarsit acest proiect.
“Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca lucrand.”
Deci, desi nu aveam chef, am deschis iar blocul de desen, am pun un cronometru
si am privit iar la ingerul conturat. Am decis sa il las fix asa cum este si sa
lucrez la fundal.
Incheierea trebuia sa aibe un pic din acel “je ne sais quoi“
care sa uneasca totul , caz in care am apelat la un pic de acuarela Kuratake
aurie.
Ce a iesit, vedeti si voi! Combinatia intre haosul de la
inceput, ingerul purtator de lumina, si fundalul devenit o explozie de culoare
datorita colajului de diferite materiale si benzi de scotch face ca acest
proiect sa fie extraordinar de frumos.
Din haos a iesit ceva frumos si din gandurile care pot pune
stapanire pe mine am invatat cat se poate de repede ceva foarte important. Si
anume ca nu e cazul sa dramatizez prea mult si ca desi uneori anumite lucruri
pot fi in dezordine (un dezastru) asta nu inseamna ca si eu sunt la fel. Si ca
odata constientizat asta am mai pus o piatra la temelie, temelia fiintei mele.
Las acest articol marturie mie si celor care poate au nevoie
de un gand bun si frumos ca sa lupte cu cele ale zilei, incepand de la ganduri,
mai ales de la ganduri.
Ca de obicei, a voastra,
cu drag,
Anca M
