Buna dimineata

      De multa vreme tot vreau sa va scriu, sa va povestesc ce locuri am mai descoperit, sa va arat ce am mai lucrat, dar se pare ca luna asta este absolut geniala pentru a iesi, a-ti vedea prietenii si a face orice altceva decat a sta pe net. Timpul petrecut cu drag alaturi de cei dragi au dat plamanilor mei aer curat de respirat in aglomeratia lumii pe care o traim. Va doresc si voua zile pline de savoare si de arome. Am gasit pe net o fotografie frumoasa pe care vreau sa o impartasec cu voi. De asemenea, am primit pe mail o povestioara care vreau sa o pastrez peste timp si pe care vreau sa v-o spun si voua. Lectura placuta.

+++

„Un înțelept din India a pus următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre discipoli.
- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înţeleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, spuse un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe întelept. Atunci el spuse:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanţă, ele trebuie să strige pentru a se auzi unul pe cealaltă. Cu cât sunt mai supărate, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe suntîndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înteleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.În final, înţeleptul concluzionă:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de
cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.”

 +++

cu drag,

Anca M

Viata in imagini - Humulesti (8)

      Oare cum ai putea sa te simti in lumea povestilor lui Creanga? Dar in casa in care s-a nascut si a crescut?

      Pai, copil, e singurul cuvant care imi vine in minte. Am retrait orele petrecute citind "Amintiri din copilarie", am simtit fiori gandindu-ma la paginile pe care le rasfoiam si gandurile care imi treceau prin cap imaginandu-mi cum ar fi sa fii in Humulesti, sa vezi Ozana, casa Mariucai, motoceii cu care se jucau motanii, cuptorul unde se tolaneau lenesi matii....si asa mai departe. Ei, bine, e buna vorba aia (ai grija ce iti doresti ca daca ai indeajunsa rabdare e posibil sa ti se indeplineasca) si e buna o iesire din cotidian in lumea povestilor.

      Ce mi-a placut cel mai mult la casa lui Creanga pe care am vizitat-o a fost simplitatea si grija cu care locul e ingrijit. Dintre pozele pe care le-am facut cel mai mult mi-au placut acestea pe care deja vi le-am aratat. Nu stiu altii cum sunt, dar mie chiar mi-au incantat privirea muscatele alea de pe prispa, si chiar mi-a placut cuptorul alb bine lipit si varuit si chiar mi s-au parut comici rau de tot motoceii aia legati.
      Daca tot vorbesc de copilarie, va las si o melodie sa va bucure auzul...ia sa vad, va mai aduceti aminte de ea? Sau de ce va aduce aminte asa o melodie?

       Va doresc un pic de timp sa puteti sa va bucurati de cate o iesire care sa va umple sufletul.

cu drag,

^.^Anca M