La mulți ani, 2021!

 Bine v-am găsit oameni buni, 

      Se pare că deja suntem la distanță de o săptămână de începutul anului 2021. Este o perioadă deosebită a anului, plină de trăire, de binecuvântări, de bucurie și de tihnă.  Așa o simt, deși este absolut normal ca orice perioadă  să  aibe momente mai intense și altele mai domoale, unele mai colorate și altele mai gri. Am stat așadar să cuget la cele mai deosebite și să le aștern în scris. Sunt astfel recunoscătoare pentru faptul că în anul care a trecut am putut :

* să citesc mai mult,

* să desenez si să realizez ilustrații pentru cei dragi,

*  să realizez proiecte cu tematici noi (aici includ și pahare pictate, și globuri pictate, și cutii de lemn decorate, și proiectele cu îngerași desenați  și câte și mai câte,

* să îmi fac noi prieteni deosebiți,

* să petrec timp mai mult cu cei dragi,

* să ajut mai altfel pe cei din jur,

* să învăț mai bine ce înseamnă "bucuria lucrurilor mici",

* să descopăr mai îndeaproape natura și stelele,

* să învăț lucruri noi și să am curaj să iau lucrurile așa cum sunt,

* să fac schimbări mai deosebite în unele direcții ale vieții,

* să privesc viața altfel și să apreciez zilele mai intens, considerându-le pe fiecare deosebite în felul lor.

      Îmi doresc ca anul acesta să fie tot spre noi începuturi, cu răbdare și deosebită atenție spre bucuria lucrurilor mici. Și da, recunosc, sănătatea, tihna, pacea, bucuria și curajul de a deschide mai mult urechea spre ascultarea celuilalt și inima spre întrajutorare, mi le doresc și mie și vouă celor care citiți aceste rânduri. Voi v-ați gândit pentru ce sunteți recunoscători? Dar pentru anul 2021, ce vă doriți?

P.S. : tot ce este în bradul din poză este o dovadă de dragoste, plină de poveste.

cu drag, 

Anca M ^.^

Un gând bun

 Bine v-am găsit,

      Nu știu dacă poza de mai jos spune ceva cuiva, dar mie îmi istorisește multe. Ea vorbește despre a te opri în loc să te bucuri de lucruri simple, despre tihnă,  despre flori, despre cărți, despre Sf Nicolae dintr-o zi,  despre clipe de meditație și câte și mai câte. Și tot pornind de la așa gând,  vă las un cuvânt primit pe whataspp,  absolut superb ( ps : dacă știți cine l-a scris dați de veste să trec autorul și în articol ) :

      SUFLETE, CE-AI FĂCUT CU ATÂTA VIAȚĂ ?

Dimineața, ne grăbim să ajungem la serviciu. Odată ajunși, ne grăbim să treacă mai repede cele 8 ore. Seara, intrăm grăbiți pe ușă, îi pupăm în grabă pe cei dragi și ne grăbim să ne aruncăm în fața televizorului cu un laptop sau o tabletă în brațe.
Ne grăbim de mici. Ne grăbim să creștem mari, ne rugăm să se termine odată anii de liceu, apoi facultatea. Apoi, ne grăbim să ne cumpărăm în rate pe viață un apartament. Facem degrabă copii, pe care îi creștem tot în grabă, mirându-ne "când au crescut așa?" Iar când sunt mari ne întrebăm de ce oare se grăbesc să plece atât de repede de lângă noi... Abia atunci intrã în vocabularul nostru expresia: "Mai stai puțin..." Cred că îți sună cunoscut. Ultima vizitã în casa bunicii, tu grăbit să te întorci la ale tale, ea, ținându-te de mână și spunandu-ți cu voce tremurată: "Mai stai puțin că Dumnezeu știe dacă te mai văd..."

Acum vreun secol și jumătate, John Ruskin, care provenea dintr-o familie foarte înstărită, de altfel, scria: "Nu existã bogăție, ci doar Viață."

Gândește-te de câte ori auzi întrebarea "Ce-ai făcut cu atâția bani?" și de câte ori ai auzit pe cineva întrebând: "Ce-ai făcut cu atâta viață?"

"Trăiește azi, mâine nu există!" sună patetic. Tocmai de aceea italienii i-au spus cinic, dar simplu: "Azi ești pe Pământ, mâine în mormânt." Pe Pământ poți lăsa urme sau umbre. În mormânt, nu mai ești nici urmă, nici umbră”

cu drag,

Anca M ^.^