Am descoperit o carte care are povești deosebite, asa că vă voi reda doar o fărâmă de dialog dintre o bunicuță și nepotul ei (tot este înainte de ora de culcare):
"Mai târziu, la culcare, a întrebat-o pe mămăița :
- Măiță, eu la ce sunt bun?
- Tu, copilul meu, ești bun ca pâinea caldă.
- Dar asta nu înseamnă că știu să fac ceva bine.
- Tu înțelegi rostul lucrurilor. Vezi, nu pentru toți e limpede să vadă ce e de căpătâi și ce e pleavă-n vânt. Tu înțelegi.
- Dar măiță, vezi, la mine în clasă avem copii buni la matematică. Mai sunt cei buni la română. Este Ghiță, cel foarte bun la sport. Gigi,cel mai bun la toate. Și mai sunt eu. Învăț, dar nu sunt bun la nimic.
- Îți pare rău că ei sunt buni la ceva?
- Nu, nu-mi pare rău. Îmi pare foarte bine pentru ei. Când are Ghiță un meci, îi aduc o sticlă cu apă și îl încurajez din tribună. La concursul de matematică, atunci când Gigi e mereu palid și are emoții, îi dau o bomboană cu căpșune, că știu că asta-i place cel mai tare.
- Vezi? La asta ești tu bun. Ești bun la a fi bun. Ești bun la a-i face pe alții să se simtă bine."
cu drag,
Anca M ^.^