Dor de a desena

Da' chiar asa...oare de ce nu am mai desenat in ultimul timp? Se pare ca trebuie sa fiu mai mult pe acasa ca sa am si timp de desene...dar nu e nimic, recuperez eu. Scotoceam de curand prin poze si am gasit asta : o poza a unui desen mai vechi care mie mi-a placut foarte mult. Originalul e intr-o carte...dar i-am uitat titlul. Stiu ca povestioara era foarte frumoasa si imaginea si mai frumoasa...asa ca m-am apucat de desen.Poate suna ciudat, dar pe cine il mananca un pic mana si pensonul (pensula ar suna mai bine, dar e un cuvant prea serios) stie despre ce vorbesc.

Doresc tutoror celor carora le place sa deseneze (sau macar sa mazgaleasca asa ca mine) spor la lucru. Iar celorlalti, spor in orice activitate frumoasa realizeaza.

a voastra,

Anca M

Viata in imagini - calatorii de sfarsit de saptamana - Balcic (4)

Ca viata e mai frumoasa atunci cand esti cu prietenii, asta o stim cu totii.Si totusi, atat de mult ce ne place sa ni confirme si reconfirme mereu si mereu si parca tot nu ne mai saturam.Ehhh, ce ti-e si cu omul asta.Asa si eu, stiu ca e bine si totusi vreau sa fiu  mereu cu oameni frumosi langa mine. Si s-a intamplat acum in week-end.

  Ca am strabatut in lung si in lat Dobrogea, ca am strabatut si o particica de Bulgarie, ca am stat in gradina si ne-am jucat cu pisicii asa cum numai pe Creanga il stiu ca se juca (in cazul de fata cu cele 12 pisici - cu tot cu derivatele motani si mati mici ), ca am stat la povesti sub cires cu o cana de cafea fierbinte alaturi , nici nu mai e nevoie sa mai spun.Si totusi le spun...ca fac parte din frumusetea calatoriei si a statului cu cei dragi. Si tot asa face parte din aceasta calatorie si briza marii la Constanta, si culesul nucilor din gradina, si mancatul smochinelor proaspat culese din copac, si vizitatul gradinilor de la Balcik, si statul la malul marii, si plimbatul prin cetate la Kalyacra,si mersul la pestera, si urcatul la Cheile Dobrogei, si asfintitul de pe dealul Casienilor, si rasaritul de pe autostrada, si cele 5 caprioare care ne-au bucurat drumul, si mai ales compania neegalata a unor prieteni dragi cu care ne-am simtit extraordinar si care spuneau ca pun de cafeluta cum am intrat pe autostrada.

 Si ca parfumul drumurilor batute la picior si cu masina sa fie desavarsit, am primit flori ...asa ca de drum bun, liliac de octombrie si inca o floare frumoasa (dar care habar nu am cum se numeste).

Va las sa visati si sa va doriti...sa doriti sa fiti cu cei dragi alaturi in locuri care mai de care...si mai aproape de casa si mai la distanta.

cu drag,

Anca M