Bine v-am gasit oameni buni,
Va scriu cu gandul la o bucurie. La o bucurie mica, care adaugata una peste alta face cat o avalansa.
Si anume, va scriu gandindu-ma ca in perioada scursa de la ultima postare s-au intamplat multe in jurul meu (si in viata noastra). Cele mai frumoase sunt amintirile pe care le-am adunat stand cu familia si cu oameni dragi.
Unii spun ca timpul s-a mai micsorat, ca oamenii s-au mai inrait si ca nimeni nu mai are rabdare sa faca nimic ca lumea. Oare asa sa fie? Cine are de judecat sa judece, iar cine nu are de judecat sa se bucure de ce are si sa dea slava lui Dumnezeu pentru darul vietii de zi cu zi.
Gandul imi spune ca in jurul nostru sunt inca multe, multe lucruri frumoase si oameni frumosi pentru care merita sa consumi timp si dragoste. Imi e inima plina, dar multe nu pot scrie. Caci vremea de afara ma imbie la... de toate, iar sa le astern in scris ar insemna ca dau o
forma tainelor carora nici eu insami nu le gasesc cuvinte.
Va invit totusi la un periplu printr-un muzeu, la care am fost acum ceva vreme si care e usor accesibil tuturor celor care sunt in Bucuresti -
Muzeul Satului.
As recomanda o plimbare prin acest muzeu oricui vine in capitala - roman sau strain - caci este o oaza de liniste si de regasire. Si nu conteaza anotimpul in care te afli, mereu e la fel de frumos sa fii pe ulitele satului romanesc in plina capitala :).
Cine are bunici la tara sau a trait la tara va patrunde cu toata fiinta asa locuri frumoase. Iar cine nu a fost pe la tara prea des, acum are ocazia sa descopere macar cateva dintre minunatiile acestui tinut frumos si binecuvantat , numit Romania.
Va doresc timp cu pace si bucurie sa le faceti pe toate in tihna.
cu drag,
Anca M ^.^
