Un gand frumos

   Hristos a inviat,     

      Va vine sa credeti ca deja suntem la sfarsitul celei de-a doua luni de primavara? Cand a trecut timpul asa de repede? Adevarul este ca daca nu suntem ancorati in prezent pierdem foarte usor notiunea timpului.  Am prins acum cateva zile o ploaie. Am luat un loc pe scaun in fata ferestrei si am stat sa o privesc asa, pe indelete. Cum se auzea, cum miroasea, cum se simtea in aer.  Intre zile cu nori altele sunt cu Soare. Il caut si il simt pe fata mea pana in adancul inimii cand ajunge la noi in casa.  In rest ma bucur de cantecul de dimineata al mierlelor. Sau al pasarilor dupa ploaie. Prin zona noastra sunt vrabii multe, mierle si cateva ciori. Nu ducem lipsa, ce e drept, nici de pitigoi, sau ciocanitori sau porumbei. Dupa ploaie e concert. Si in diminetile cu Soare, la fel, e concert. Serile sunt si ele minunate si una peste alta e totul verdeeeeeeeeeeeeeeee 😊 . Mda, e o culoare atat de placuta si odihnitoare. Verde, Soare, cantece de primavara si stare de bine.  La voi cum este? 

      Haideti sa facem impreuna si cu intentie un efort de a opri timpul in loc, macar pentru cateva minute. Sa stam, noi cu noi, sau de ce nu, noi cu cineva drag, sa ne infigem bine inima in cerul albastru si gandurile sa le ingropam in pamantul plin de verde proaspat.           

      La mine timpul se opreste si cand desenez. Se opreste si se dilata, desi chiar nu inteleg de ce timpul fizic devine fff scurt si acul ceasului pur si simplu nu vrea sa se conformeze timpului de creatie si inspiratie artistica 😊 Stie cineva sa zica de ce? Ultima data cand am pus mana pe ceva sa desenez in timpul meu de creatie trecusera abia cateva minute, in realitate ceasul aratase ca trecusera vreo doua ore (spre trei, asa, intelegeti voi nuanta). Si partea frumoasa este totusi ca in timpul de creatie, desi pe de o parte totul pare ca a trecut super repede, in paralel totul se desfasoara ca si cum as fi in alta dimensiune, unde totul este super incet, asezat, calm, si ca si cum as fi stat zile intregi. Cine a trecut prin asta stie de zic. Jenna Rainey si multi altii vorbesc de acel flow state desi in romana parca nu l-as traduce cum il gasesc pe site-uri ca pare cam ... pe langa subiect. 

      Una peste alta va doresc sa aveti timp (sau sa va faceti timp) si pentru voi, sa va bucurati de toate micile bucurii ale vietii.    

cu drag, 

Anca M

#creativebookchallenge2023 (10/2023)

      Bine v-am gasit oameni buni,

       De vreo cateva zile tot vreau sa fac acest articol, dar din motive binecuvantate nu prea am stat pe net ci m-am bucurat la maxim de aer liber, de prieteni si alte activitati super faine. La sfarsit de luna, sau cum este cazul de fata, la inceput de luna, vreau sa va aduc in atentie o carte care mie mi-e draga in mod deosebit si pe care am citit-o anul acesta. Pe Facebook si Instagram sigur i-ati vazut numele ca am mai vorbit despre ea, dar nu asa cum scriu acum. De ce spun asta? Pai e simplu : pentru ca pe social media (cel foarte social) nu dau prea multe detalii despre ce fac, pe cand aici, pe blog, gasesc ca e locul potrivit de povestit.

      Asa ca fara doar si poate, astazi va voi vorbi despre dragoste, "Dragostea naste dragoste", exact acesta este numele cartii de care vreau sa va vorbesc ,o carte minunata aparuta la editura Nepsis, scrisa de nimeni alta decat mult indragita Brandusa Vranceanu si ilustrata cu multa gingasie si talent de o artista geniala, Elena Ciolacu. 

 

      Cartea se preteaza pentru toate varstele si mi-a ramas la suflet din simplul motiv ca e fix ce vroiam sa citesc in serile reci cand cautam ceva si poveste si realitate, si patrunzator, si simplu spus, si plin de culoare si cu ilustratii deosebite, dar si cu un text bogat in subintelesuri si idei. Povestea a doua fetite, nu tocmai foarte diferite una de alta, care ajung sa devina prietene prin blandetea si gingasia cu care Silvana se poarta cu Andradina are un mod asa tihnit de a aseza lucrurile ca imediat ce te apuci de ea cam uiti ce aveai de facut si nu te lasi pana ce nu o termini. 

      Despre faptul ca acel "palat cu totul si totul de azur, cu turnuri incrustate cu petice de stele" m-a fascinat de cum am deschis cartea, nici nu cred ca trebuie sa va mai spun, drept dovada pot marturisi ca am petrecut ceva ore sa reproduc una din ilustratii din carte si tin cu ocazia aceasta sa multumesc inca o data ilustratoarei pentru munca deosebita pe care a facut-o caci o carte insotita de ilustratii pe masura face totul si mai special.

      Va las un mic paragraf din carte sa gustati din bucuria pe care si eu la randul meu am avut-o atunci cand am citit cartea:

"... - Iar apa aceasta curata si buna, ca un izvor de munte, e bunatatea si generozitatea Silvanei. Stii dumneata, nene Laurian, ca fata asta iubeste totul? Pana si cu merele pe care le culege se poarta ca si cu niste fiinte vii! M-a invatat sa le asez in cosuri cu grija cu care, probabil, isi aseaza mamicule, pruncutii la somn.

- Stiu, da. Am vazut-o, de multe ori, daruind dragoste celor din jur - plante, animale sau oameni. Iar plantele, animalele si oamenii o iubesc. Dragostea naste dragoste, nici nu se poate altfel...

- Dragostea naste dragoste... vezi, nene Laurian, asta e lectia pe care, mie, nimeni nu mi-a predat-o. Pana azi. ..."

      Sa aveti o zi minunata, oameni buni, si daca vreodata va cade aceasta carte minunata pe mainile voastre rasfoiti-o sau, si mai bine, cititi-o. Este posibil sa va aduca mai multa bucurie decat ati crede.

cu drag, 

Anca M