marți, 14 martie 2017

Bine ai venit, primavara draga...



Bine v-am gasit oameni buni,

      A venit primavara. Oriunde te-ai uita vezi zambile, narcise si lalele de cumparat; iar gradinile sunt pline de toporasi, violete si  poate cativa ghiocei intarziati la clopotelul care tot suna de la inceputul lunii martie. Toate pasarile cerului isi fac cuiburi si isi discuta detaliile de design interior. Totul e in plina desfasurare. Vrabiile sunt certarete ca intotdeauna, porumbeii si gugustiucii mereu indragostiti, mierlele si pitigoii mereu pusi pe cantat, ciocanitorile pe fugarit si cercetat copacii, pescarusii pe facut discutii filosofice si ciorile pe facut socoteli si curatat copacii si gunoaiele din jur. Sa nu uitam de  graurii care intra si ei in actiune cu scuturatul paturii lasate de miile de frunze peste iarna.
      E viata peste tot in jur. Murmura copacii, murmura florile si gradinile, murmura si norii care se inghesuie sa vada – care mai de care mai mirati – ce frumuseti mai ies de sub gri-ul pamantului sa se prezinte la balul florilor de primavara.
Bine ar fi luam aminte la ce se intampla in jur sa ne primenim si noi casele - casele in care locuim si casele sufletelor noastre.
      Gasisem o vorba frumoasa care mi-a mers la suflet de prima data cand am citit-o. Si vorba aceea zice asa :

 “Ora pe care o traiesti acum, persoana pe care o cunosti aici si acum, munca pe care o faci chiar in acest moment – acestea sunt intotdeauna cele mai importante lucruri din intreaga ta viata.” (sursa)
     Draga cititorule, iti doresc o primavara frumoasa, tihnita si traita clipa de clipa alaturi de cei dragi. Si iti trimit, asa virtual, o felicitare facuta cu multa dragoste intr-una din zilele ploioase de afara dar plina de bucurie prin traire.
Cu drag,
Anca M ^.^

miercuri, 15 februarie 2017

Povestea unui opait

Bine v-am gasit oameni buni,
      Sper ca acest articol, scris dupa o perioada de liniste si de activitati intense, sa va gaseasca bine, sanatosi si plini de viata. Doar vine primavara...Nu inca, dar acusi.
Am descoperit de curand o minunatie de cuvant. Yeap, o sa ziceti ca poate nu cititi bine, dar credeti-ma ca cititi cat se poate de bine. Am gasit un cuvant. Un cuvant plin de poveste. De ce? Pai nu se poate sa nu fi vazut vreodata un opait (caci asta e cuvantul) si sa nu va fi starnit imaginatia cu fel de fel de povesti.

Mi-am zis ca e pacat sa las asa cuvant sa umble asa ba ici, ba dincolo, asa ca i-am facut si eu un culcus pictat in lemn
sa se odihnesca ori de cate ori vrea, pe o ramura de brad sau pe o masa atunci cand eu sau tu, cititorule, vom aprinde o candeluta :)




Dragul meu cititor, tu care ai asa culcus de pret in casa, aprinde o luminita sa vezi opaitul de altadata povestindu-ti cate in luna si in stele si tesandu-ti visele cu ochii. Si desi forma nu mai e aceeasi, efectul e pe masura dragostei pe care o imparti cu ceilalti.


    cu drag,
Anca M ^.^