Bine v-am gasit oameni buni,
Asa e ca va era dor de o noua postare? Sincer si mie, si desi am zis ca nu a trecut decat un pic de cand nu am mai scris, se pare ca s-a dus o luna, sau sa ma exprim si mai concret, o luna si jumatate. Uneori imi spun ca timpul trece prea repede, desi de fapt noi trecem prin timp caci timpul este mereu acelasi, desi cunosc foarte bine si teoria relativitatii lui Einstein legata de timp. Una peste alta, timpul este fix asa cum trebuie sa fie, iar noi am face bine sa ne bucuram de el din plin, caci a doua oara ma indoiesc ca vom mai trai viata asta :)
Dintre toate calatoriile, ultima o am inca proaspata in minte, nu ca si celelalte nu ar fi la fel. Voi continua articolul povestindu-va despre un traseu pe care poate multi dintre voi l-ati fi facut deja, dar pentru noi a fost pe alocuri o premiera, chit ca noua ne-ar mai fi trebuit ceva vreme de zabava prin asa locuri frumoase.
Am pornit la drum, intr-o frumoasa zi de vara cu gandul de a face traseul din aproape in aproape. Si asa am si facut. Am poposit la Sibiu, am stat un pic sa ne racorim si sa ne bucuram de cetatea frumoasa a orasului si dupa am mers mai departe spre nord, pana ce am ajuns la Vadu Izei, Sighetu Marmatiei si altele asemenea. Sa va povestesc ca parca nu as mai fi plecat de acolo? Ca avem o tara frumoasa si plina de locuri deosebite care merita descoperite? Cred ca stiti si voi asta. Acestea fiind spuse am poposit un pic prin cateva locuri deosbite din Maramures, am zabovit un pic prin locuri deosebite si apoi am luat drumul inapoi spre Bucuresti, oprindu-ne iar inainte un pic prin Sibiu.
Nu stiu sa va spun care a fost cel mai frumos loc sau cel mai frumos moment. Fiecare loc isi are farmecul lui si prin fiecare destinatie am purtat un mic caiet de schite cu care ma delectam ori de cate ori stateam doar de dragul de a sta. Maratoanele in concedii de dragul de a puncta ca am fost intr-o mie de locuri si am bifat de pe o lista interminabila tot ce era de vazut in zona, noua nu ni se potriveste.
Pur si simplu ador clipele de liniste: un muzeu vizitat in liniste, un parc prin care sa ma plimb in liniste, o gradina zoologica pe care sa o savurez din plin, un restaurant la care sa stau in tihna ... si lista e lunga. Poate printre cei care cititi aceste randuri sunt persoane care inteleg perfect ce inseamna un concediu in tihna, in locul unuia maraton. E drept ca sunt locuri unde e posibil sa nu ma mai intorc niciodata, dar mi-o asum cu varf si indesat.
Aleg momentele in care pot asimila la maxim orice experienta si in care simt ca traiesc viata la maxim in tihna, desi poate unora dintre voi li se pare ca a trai viata la maxim si cu tihna nu prea se leaga. Ei bine, eu zic ca da, acu' depinde daca esti introvert sau extrovert, si multe asemenea care tin de personalitatea ta, dar una peste alta, consider ca o plimbare pe malul unui rau poate fi la fel de antrenanta ca orice alta activitate plina de adrenalina pentru altii.
Din zonele in care am fost nu am facut nici jumatate din obiective, dar ce mai conteaza? Am aprofundat lucruri extraodinare legate de cultura, de arta, de oameni, de istorie si de viata.
Am mai spus eu si in alte dati ca fericirea nu e peste mari si tari ci chiar sub nasul nostru. Nu ca nu apreciez la maxim o iesire in afara tarii, dar cred ca avem o tara frumoasa care merita descoperita asa cum este ea. PS : trecem peste partea in care unii zic ca e pacat ca e locuita ca in rest ar fi perfecta, dar parca lucrurile perfecte au mereu ceva lipsa... unitatea in diversitate si umanitatea pe care nimeni altcineva nu o poate da decat un alt om.
Altceva ce sa va mai spun? Poate doar ca va doresc fiecaruia/fiecareia dintre voi sa va faceti timp sa descoperiti lumea din jur asa cum este ea si sa profitati de ce are mai bun de oferit. Pana la urma frumusetea se gaseste in ochii privitorului, nu?
cu drag,
Anca M