Ganduri de seara

Ma gandeam adeseori cat de mare poate fi bucuria unui om atunci cand creste ceva ... si in timp vede roada muncii sale. Acum un an am primit cateva frunze. Unele au murit, dar doua au supravietuit.  Erau mici si pricajite; cu timpul insa au prins curaj si au prins radacini, dupa a mai venit o frunzulita, apoi o frunza, doua...si tot asa pana ce m-am trezit cu o frumusete de floare la geamnul meu. Ta-naaam: iata ghiveciul cu floarea mea:

Ce mi s-a parut extraordinar la aceasta floare e faptul ca infloreste pentru a doua oara si ca are florile diferite fata de prima oara (atunci era toata movie, acum e alb-movie).

Aceasta e cea de-a doua frunzulita devenita floare.Sper ca intr-o zi sa infloreasca si ea.

 +++

Aveam in scurta vreme sa cunosc aceasta floare mai in amanunt. Pe planeta micului print crescusera dintotdeauna flori ca toate florile, impodobite doar cu o singura cununa de petale, si care se multumeau cu foarte putin loc, si care nu suparau pe nimeni. Rasareau de dimineata, printre ierburi si pe urma, seara, se stingeau. Aceasta insa incoltise intr-o zi dintr-o samanta adusa de nu se stie unde, iar micul print luase foarte indeaproape seama la cresterea mladitei celei noi, care nu se asemuia intru nimic cu celelalte mladite. Se putea sa fie un nou soi de baobab! Copacelul insa, la putin vreme, se opri din crestere si prinse-a fauri o floare. Micul print, vazand bobocul urias ce se implinea sub ochii lui, simtea ca trebuie sa se iveasca dinlauntru o minune de faptura; insa floarea, dornica de a fi cat mai frumoasa nu mai ispravea, la adapostul incaperii sale verzi, cu pregatirile. Isi alegea culorile cu grija. Se imbraca pe indelete, potrivindu-si petalele una cate una. Nu voia sa se infatiseze mototolita, ca macii. Nu voia sa se arate decat in deplina stralucire a frumusetii sale. Ei, bine, da! era foarte cocheta! Gateala ei cea tainica tinuse astfel zile si zile de-a randul. Si iata dupa aceea ca, intr-o dimineata, chiar la rasaritul soarelui, s-a ivit si dumneaei.

Si tocmai ea, care atat de mult se trudise, a cascat si-a zis:

- Vai! abia m-am trezit ... Te rog sa ma ierti ... N-am apucat nici sa ma pieptan ...

Micul print atunci nu-si mai putu stapani admiratia:

- Cat sunteti de frumoasa!

- Nu-i asa? i-a raspuns cu gingasie floarea. Si m-am nascut o data cu soarele ...

Micul print descoperi ca floarea aceasta nu prea stia ce-i modestia, insa era atat de tulburatoare!

(...)

Mi-a mai marturisit:

- N-am fost in stare sa pricep nimic pe-atunci! trebuia sa o judec dupa fapte, nu dupa vorbe. Mireasma ei ma imbata si ma insenina. N-ar fi trebuit sa fug de-acasa niciodata! Trebuia ca, dincolo de bietele ei siretlicuri, sa-i presimt duiosia. Florile sunt atat de ciudate! Dar eram prea tanar, ca sa stiu cum s-o iubesc.

sursa