O scrisoare - o mai tineti minte?

      Cu mare drag imi aduc aminte de prima oara cand am pasit pragul casei lui Vlahuta. Cine a fost acolo si a batut drumul pietruit prin spatele caselor de la Agapia si a ramas asa cu dor mare de a trai intr-una din casele alea mereu curate, cu gradinile pline de flori si mai ales cu cate o veranda unde sa stai si sa iti bei ceaiul in liniste si sa citesti o carte, asa la umbra unui nuc sau cires, stie despre ce vorbesc.
      Aduc aminte ce acest moment trait acum ceva vreme pentru ca azi mi-a venit pe mail un mesaj care m-a rascolit ca si prima oara cand l-am citit (acum multa vreme). E o scrisoare pe care o cunoasteti, cred, cei mai multi dintre voi, dar care poate ca nu strica ca din cand in cand sa o mai recitim. Si zic asta pentru ca frumusetea se cultiva ca o floare rara. Si personal cred ca orice lucru care poate starni ceva frumos in noi poate sa ne si faca mai frumosi. Ca na, deseori zic" frumusetea este in ochiul privitorului", iar continuarea este ca frumusetea din ochii privitorului porneste din sufletul lui, din trairie lui si mai ales din preaplinul inimii...altfel chip nu e.

sursa: net

      Fara alte vorbe, va las aceste randuri din scrisoarea adresata de Vlahuta, fiicei sale Margareta.

sursa: net

+++

“Să trăieşti draga mea, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea, al doilea, de! norocul şi celelalte, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă; când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi. Atâţi cât merită.
A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.
Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să cauţi singură drumul cel adevărat! Aşa, draga mea, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi.

Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag, Tata.”

+++

PS: multumesc din suflet celei care mi-a reamintit de aceasta frumoasa scrisoare si a impartasit-o cu mine.
cu drag,

^.^ Anca M

Dor de-al nostru...(4)

      De curand cineva m-a intrebat ce fel de covoare imi plac. Am incercat sa ii explic, dand tot felul de detalii (unde se gasesc, in ce localitati, la ce mestesugari si ce tip de modele sunt), dar am ajuns la concluzia ca nu avea nici un rost. Exista o asa mare varietate de obiecte traditional romanesti ca ti-e si greu sa le exemplifici. Asa ca am avut rabdare si am cautat cu mare dibacie printre pozele de acum cativa ani pe unde am mai gasit eu cate un covor si am adunat toate pozele intr-un dosar frumos pe care vreau sa il postez si pe internet pentru a fi usor de gasit.
      Pun pariu ca mai am poze ratacite, ca mi-e greu sa cred ca acestea imi sunt toate; cand le voi gasi voi completa acest capitol. Pana atunci vreau sa va arat ce modele frumoase am gasit prin perindarile mele prin tara, mai aproape de unde stau (adica aici mai in sudul tarii), cat si in nord , inspre Bucovina si Moldova.
      Primul model care vreau sa vi-l arat mi se pare absolut extraordinar - zona Moldovitei:

       Urmatoarele pe lista sunt cateva covoare pe care le-am vazut la Humor in sat (sa fi fost la vreun targ, sau de obicei erau artizanii acolo, nu pot spune):

        Un alt model frumos l-am zarit in sat la Agapia:

      Cele doua modele pe care vi le voi arata le-ati mai vazut in alte combinatii de culori chiar in primul articol facut pe  aceasta tema:

      Invitatia de a lasa in pagina de comentarii linkuri spre alte poze asemanatoare sau de ce nu a prelua la voi pe blog ideea de a vorbi despre lucrurile facute de parintii, bunicii, strabunicii nostri sau de mestesugarii care mai stiu inca a toarce firul, a face urzeala, a-l intinde la razboi, a-l trece prin ite si a-l tese cu suveica in culori cre mai de care mai frumoase ramane deschisa.
      PS: nu aruncati lucrurile traditionale facute cu sudoarea fruntii de ai nostri. Sunt valoroase si sunt marturie vie a traditiilor noastre. Daca in ultima instanta vreti sa le aruncati, mai ganditi-va o data. Si daca iar va vine gandul sa aruncati, scrieti-mi. Eu nu ma supar sa fiu pastratoare a obiectelor taranesti.

cu drag,

^.^ Anca M

Cu maci si despre maci

      De cele mai multe ori imi place sa lucrez si mai putin sa postez. De cele mai multe ori trece vreme buna intre timpul in care am realizat o comanda si momentul in care impartasesc cu voi ce am lucrat. Daca e sa ma intrebati 'de ce',  nu stiu sa raspund. Poate ca simtind materialul in mainile mele uit de ceilalti. Sau poate pentru ca jucandu-ma uit de ce e in jur. Sau poate pentru ca lucrand uit si de mine si nu mai ma desprind din universul meu. Nu va suparati pe mine ca sunt o prezenta neconstanta si care nu prezinta lucrurile in timp real. Cu toate acestea vine ceasul in care nu mai pot tainui si atunci iese la iveala cate o lucrare sau cate o farama din ceea ce mai mestesugesc.
      As dori sa va arat o cutie de lemn pictata manual care are ca motiv principal macii, da ati citit bine macii...aceeasi maci pe care i-am mai avut ca tema principala in mai multe lucrari de-a lungul timpului. Se pare ca nu sunt singura care ii apreciaza ca model ci si alte persoane din jurul meu au aceeasi parere. Ideea de baza a pornit de la un model de pe o cutie vazuta undeva pe net, iar tehnica trebuia sa fie cea a decupajului. In cele din urma am optat pentru varianta pictata. Si uite asa, fara alte menajamente va arat cutia asa cum a aratat ea chiar inainte de a fi data. 

      Interiorul am preferat sa il las simplu si sa ii pictez doar o floare, cam asa:

 Detalii tehnice:

baza : cutie de lemn, dimensiuni: LxlxH 20x15x

materiale de lucru: acrilic, lac mat, lac lucios, pensule

a liiiitle something extra: imaginatie si voie buna

+++

Ceea mai frumoasa parte a zilei e cea in care simt ca am facut ceva din care  sa ramana macar o amintire frumoasa. Cand lucrez stiu ca undeva, cuiva ii aduc o bucurie. Asa e firea mea. Voi cum va petreceti timpul?

cu drag,

^.^ Anca M

De la lume adunate (6)

      Am inceput aceasta luna cu o mare bucurie. Am gasit un site care mi-a incantat privirile si sufletul cand am vazut ce pot face doua manute dibace. Nu pot spune ca nu visez si eu sa ajung in una din zile sa fac lucruri atat de simple, dar de o gingasie cu totul si cu totul deosebita.

      Ma bucur ca pot impartasi cu voi cateva din pozele unei ilustratoare foarte talentate, sperand ca ziua de azi sa devina un pic mai senina si mai plina de culoare decat era pana acum.

cu drag,

^.^ Anca M