Un gand frumos

      Bine v-am gasit oameni buni ,

 

      Sunt cateva randuri celebre care tot imi revin in minte si desi uneori poate le mai uit, ma duc iar sa le caut (clar le voi lasa aici in postare, la final). Ce m-a facut azi sa postez acest articol este ca de multe ori uitam cat de deosebiti suntem fiecare in parte.

      Si uitam cat de unici si diferiti fata de ceilalti suntem si asta ne complexeaza. Ne complexeaza, sau ne face sa ne simtim neimportanti, neauziti, neiubiti, nebagati in seama... si toate ne-something. Una peste alta, sa fim constienti de cine suntem (nu de ce suntem) este mare dar! Sa fim constienti si constient sa traim si sa ne asumam faptele, vorbele si gandurile. Sa incetam sa dam vina pe altii, sa ne vedem casa sufletului nostru, caci acolo se intampla toate: si bune, si rele. Noi avem o putere extraordinara. Si fiecare dintre noi suntem minunati in felul nostru si buni, desi bunatatea absoluta nu e noastra si nu suntem noi, ci este la Cineva acolo Sus care ne iubeste asa cum suntem.

      Si ma intorc iar la acel „de ce” am vrut sa scriu acest articol. E si pentru mine si pentru voi : sa ne amintim ca desi suntem o umbra pe acest pamant si un fir de nisip in marea vietii acesteia, putem face o schimbare in noi si in jurul nostru. Dar ca sa putem face asta bine e sa incepem cu noi. Sa nu ne mai comparam cu altii, asta nexcluzand faptul ca trebuie sa lucram cu noi , sa evoluam si sa ne inteleptim fiecare cum putem.

      Orice chibrit aprins este nebagat in seama in bataia Soarelui, iar flacara nici macar nu lasa o umbra, cu toata astea acelasi chibrit aprins noaptea, poate lumina vietile atator si atator oameni si lucruri si locuri.

      Daca e sa fac o analogie mai deosebita: nici  Luna nu e cine stie ce in comparatie cu Soarele, dar ea lumineaza noaptea cum doar ea poate face.

      Si trecand la Soare, si el a randul lui face ceea ce noi ar trebui sa apreciem cel mai mult : da caldura si lumina tuturor neconditionat.

      Orice (oricine) lumineaza intr-un „intuneric” este o binecuvantare. Si noi putem fi fiecare unde suntem lumina din intuneric.

      Putem aduce o mica bucurie fix in locul in care traim. Putem spune o vorba buna persoanei de langa noi, putem multumi cu toata inima cuiva care ne-a facut un bine (si nu numai).

      Putem fi cea mai buna varianta a noastra incepand de azi, de acum, de aici, de unde suntem.

In noi incepe Raiul. In noi exista o scanteie care e minunata si nu ne apartine, dar suntem bucurosi ca o avem.

      Ce bine ne-ar fi sa fim mai constienti de noi, de prezent, de acum, de omul din fata noastra! Si ce bine ar fi sa incepem de azi sa nu ne mai comparam cu altii. Viata e frumoasa (nu usoara, o zic des), dar si scurta. Sa o traim frumos!

 

      Textul care imi statea in minte era acesta (si faptul ca mi l-am amintit azi se datoreaza unor oameni deosebiti, se stiu ei care):

1.           De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2.           Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3.           Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4.           Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5.           Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6.           Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7.           Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8.           Dragostea nu cade niciodată.

 

cu drag,

Anca M