Crampeie de viata

    Bine v-am gasit oameni buni,

   Este atat de important sa poti gasi timp de tihna indiferent de cat de grea este o zi. Si e posibil ca uneori sa pici rupt de oboseala, dar cu toate astea tot consider ca este sanatos sa gasesti cateva minute si pentru tine. Clipele mele de creatie si de tihna se impart in ultima vreme intre iesit in aer liber combinat cu citit si cu desenat sau pictat. Una din micile mari bucurii ale ultimei luni este joaca. Si uimirea in toate formele ei. Uimirea de a fi parte din lumea asta minunata cu toate ale ei, cu bune si cu rele.

   Sper din suflet sa pot intra mai des pe aici sa pot scrie si sa va povestesc din toate micile bucurii ale vietii !

   Pana una alta va doresc timp sa vi-l petreceti cu cei dragi ai vostri !

cu drag, 

Anca M

#clipedecreatie2024 (9)

 Bine v-am gasit oameni buni,

Oricat de uauuuuu ar parea, au trecut aproape doua luni de cand nu am mai scris pe blog.

Luna August si acel #summercreativeretreat a fost singurul eveniment de care v-am vorbit, iar apoi totul a intrat in bucuria verii. Iesitul in aer liber mai mult ca de obicei, adica zilnic si muuuulte ore pe zi, Soarele genial si caldura de vara, au facut timpul sa curga lin si cu evenimente multe si frumoase.

Artistic vorbind, luna August a fost plina de lucruri minunate, fapt pentru care am si transformat postarea anterioara, tot intr-un moment din acelea de #clipedecreatie. Au urmat multe altele, care nu sunt mentionate aici si a venit apoi luna Septembrie cu inceputul de toamna si bucuria culorilor pline de calm si cuibareala.

Ma opresc un pic la acest aspect si anume ca luna Septembrie a fost prilejul unei noi provocari pe care inca o continui caci merita tot timpul investit.

Stiam de ceva vreme de comunitatea de la drawdailytogether de pe Instagram, dar inca nu indraznisem (a se citi ca nu ma mobilizasem cu toata forta in aceasta directie) sa fac desene dupa referintele propuse de ei.

Pot spune ca este absolut genial sa fii parte dintr-o comunitate artistica (nu ca nu as fi stiut asta deja) si ca bucuria de a te concentra asupra procesului in sine poate aduce satisfactii aparte.

Am invatat si invat multe, experimentez si ma descopar cu fiecare desen, ilustratie, test, schita sau orice ar fi de genul asta, indiferent in ce context este facut sau materialele folosite.

Toate detaliile le gasiti pe Instagram pe adresa anca_pacesibucurie

Sa va mai spun ca luna Semptembrie este si inceputul atelierelor de toamna, cu totul deosebite, cu oameni frumosi, sincer interesati de arta(logic caci altfel nu as face atelierele) si de tot ce tine de procesul de invatare? Mai bine voi lasa acest detaliu pentru alta scriere.

Va doresc din tot sufletul sa gasiti timp si sa faceti ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur, sau puteti sa spuneti si invers: ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur.

cu drag, 

Anca M

#summercreativeretreat2024 / #clipedecreatie2024 (8)

Bine v-am gasit oameni buni,

Astazi este o zi cu totul si cu totul deosebita. Tinand cont de fusul orar, tabara s-a terminat pe 6 August, dar aici pe meleagurile noastre este deja 7 August asa ca la cald vin sa va impartasesc o bucurie. Si nu doar voua ci si mie imi las o amintire pentru eu cea din viitor care va reciti cu drag ceea ce scriu acum. 

Povestea incepe asa:

Eram pe 31 Iulie acasa, cu nasul in telefon si citeam un mesaj de pe o comunitate tare draga sufletului meu a lui Terry Runyan. Era despre un curs pe care il va tine pe data de 2 August (la noi deja 3) in cadrul unui program intitulat simplu #summercreativeretreat. Oooooook, mi-am zis, Terry nu s-ar duce la asa ceva decat daca ar sti ca e ceva cu totul deosebit. Zis si facut, am cautat site-ul, am citit, am recitit toate si cu cateva minute inainte de miezul noptii m-am inscris in tabara. Am zis ca nu e adevarat! O tabara de 6 zile, 10 ore pe zi cu subiecte DOOOOOOAR de arta? Mhhhh, suna prea bine ca sa fie adevarat, dar am zis ca e musai sa incerc ca nu are ce sa fie rau in asta. Eiiiiiiii, pot spune cu bucurie maxima ca am lucrat pana dincolo de 2 noaptea si chiar si in weekend am tras tare sa mai recuperez un pic ca 10 ore pe zi e cam greu (sa nu uitam de serviciu, asta e clar).

Ce am invatat in astea 6 zile? Paiiiiii, pe langa faptul general stiut "Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor." (Matei 18:20) am invatat (mi-am reamintit) despre comuniune si comunitate. 

Am invatat sa fiu si mai prezenta in aici si acum. Sa fiu si mai constienta de ceea ce fac. Sa experimentez si sa testez orice mediu si configuratie cu putinta. Sa combin lucrurile intr-un mod cu totul nou si mai ales sa imi aleg medii de lucru din cele mai indraznete (cum ar fi sa includ cusutul intr-o ilustratie, sau cum ar fi sa brodez o poza, cum ar fi sa imi fac propriile ustensile de pictura, cum ar fi sa combin culorile intr-un mod cu totul si cu totul altfel?) 

Ziua 1, joi, 1 August, la sfasitul orelor (totul se intampla muuuuuuuuuuuuuult dupa miezul noptii) eram deja cu capul plin de idei. Clar nu am Procreate sa fac si cursurile digitale, dar le-am urmarit, mi-am luat notite si am facut desene si schite pe caiet. Cel mai deosebit proiect a fost cel de a folosi orice am in jur ca sa imi fac propriile pensule si obiecte de lucru. Asta mi-a reamintit de faptul ca deja aveam destule "ustensile" deja facute, dar ca nu profitasem din plin de tot ce puteam face cu ele. Din cele digitale am apreciat maxim sa imi reamintesc proportiile pentru a face schita unei fete :)))

Ziua 2, vineri, 2 August, mi-am amintit de paginile de jurnal si lipici si joaca multa cu foarfece si hartie. Dupa am trecut la lucruri geometrice si dupa la partea digitala unde iar am stat sa desenez pe caiet si sa imi iau notite. Am retinut ceva fain si anume ca diferenta intre o poza buna si una extraordinara este lumina "You want the LIGHT to have a STORY" cam asa trebuie sa fii setat cand vrei sa faci poze, sa te gandesti pur si simplu ca lumina trebuie sa aiba o poveste. Am trecut prin caligrafie, teoria culorilor si am incheiat cu un proiect de am lucrat undeva la el vreo 7 pagini.

Ziua 3, sambata, 3 August, iar digital, teoria culorilor, mixed art media si tehnici de lucru. Am fost foarte placut impresionata de cursuri si pe masura ce profesorii prezentau mintea mea devenea un foc de artificii! Am retrait momente frumoase de la #scketchbookrevival caci azi am avut doua cursuri cu doua profesoare cu care am mai lucrat. Genial!

Ziua 4, duminica, 4 August, am inceput in forta si am recuperat ce mi-a mai ramas de facut din urma si am intrat in lumea acuarelelor mai bine si dupa, iar caligrafie, digital si altele asemenea. Mi-am reamintit cat de mult imi placea sa lucrez in tus (oare de ce nu am mai facut asta in ultimul timp, nu stiu). Mi-a placut maxim sa fac buzunare de hartie pentru jurnale, genial proiect!

Ziua 5, luni, 5 August a fost ziua acuarelelor. Oooooh, si caaaaaaaaaaaat mi-a placuuuuuuut! Maxim! Iar ora de provocare, eiiii, asta clar chiar ca nu aveam de unde sa fi facut vreodata asta. A fost o experienta interesanta si cu rezultate mult mai bune decat ma asteptam!

Ziua 6, marti, 6 August, zi de culoare, modele de toate felurile si ilustratie. Si iar provocari! Ohhhh si cat de frumos a putut fi, si cat am putut discuta pe comunitate, absolut deosebit! Ahhh, si tot azi am invatat sa lucrez modele mici si dragute in acurela (taxonomy), super fain proiect! (Ideea o stiam, dar nu explicata astfel).

Concluzionand, as spune ca cel mai important lucru pe care l-am invatat si mi l-am reamintit este ca este musai sa faci ceea ce simti ca este ce trebuie, dincolo de cum fac altii si de cum este litera legii (adicalea cum ar trebui sa fie conform cu regula/tehnica de lucru).

Am invatat ca bucuria este si mai minunata daca este impartasita si daca suntem mereu multumitori de unde suntem acum. Cineva a spus ca daca nu ne bucuram de cine suntem acum si unde suntem acum in calatoria noastra, niciodata nu vom fi multumiti de ce facem si unde suntem. Nu as fi putut spune mai bine de atat!

Recomand cu caldura sa va faceti timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat in viata voastra, indiferent de pasiune si de mediul in care sunteti. Pasiunea este o scanteie care poate schimba vieti.

cu drag,

Anca M

#clipedecreatie2024 (7)

      Bine v-am gasit oameni buni, 

      Atat ce mi-a placut acest subiect ca nu stiu cum sa vi-l povestesc mai frumos. Stiti ca am scris despre faptul ca in fiecare luna voi publica un moment de creatie din luna anterioara. Si sincer de la o luna la alta se aduna multe, dar din toate aleg unul de nota 10. Este vorba de un challenge cum i se spune in termenii de pe Instagram si are a face cu o ilustratoare talentata care tocmai isi publicase o carte - Jenny_illustations.

      Fara sa stau prea mult pe ganduri, vazand ce prompt-uri propune m-am apucat de treaba. Au fost 4 teme cu 4 idei frumoase, toate legate de natura si in mod special de padure.

      Nici nu stiu care din ele e cel mai frumos proiect, cert este ca la toate m-am distrat pe cinste si am invatat multe.

* ilustratia 1

* ilustratia 2

* ilustratia3

* ilustratia 4 

      Va doresc si voua timp si inspiratie sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie in jurul vostru.

Cu drag, 

Anca M

Am vazut si mi-a placut

      De mult nu am mai scris la acest capitol, dar in week-end am vazut un film suuuuuuer dragut si am vrut sa va las si voua un citat. Filmul se cheama Akeelah si cuvintele (Akeelah and the bee):

      „Cea mai profundă teamă a noastră nu este că suntem inadecvați. Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, nu întunericul nostru, este cea care ne sperie cel mai mult. Ne întrebăm cine sunt eu ca să fiu genial, superb, talentat, fabulos? De fapt, cine ești tu să nu fii? Ești un copil al lui Dumnezeu. Jocul tău mic nu servește lumii. Nu există nimic iluminat în micșorare, astfel încât alți oameni să nu se simtă nesiguri în jurul tău. Cu toții suntem meniți să strălucim, așa cum fac copiii. Ne-am născut pentru a arăta slava lui Dumnezeu care este în noi. Nu este doar în unii dintre noi; este în toată lumea. Și pe măsură ce ne lăsăm să strălucească propria lumină, le dăm inconștient altor persoane permisiunea să facă același lucru. Pe măsură ce suntem eliberați de propria noastră frică, prezența noastră îi eliberează automat pe alții.” —-din A Return to Love, Marianne Williamson.

Cu drag,

      Anca M

La multi ani!

       La multi aaaaaaaaaaaaaaani! Asta ca o mica aniversare de blog. Nici mie nu imi vine sa cred, dar au trecut 12 ani si jumatate de cand am scris prima data aici si slava Domnului anul acesta a fost pliiiiiin deja de articole. Am rasfoit asa un pic blogul, prin diferiti ani, si unde uneori am scris putin sau aproape deloc intr-un an (asta referitor la anul cand am lansat conturile de Instagram), in alti ani am fost plina de creatie si inspiratie.

      Si daca a trecut jumatate de an si calendaristic din anul 2024 ma uitam asa un pic in urma sa vad ce imi aduce cel mai mult bucurie in ultimul timp. Nu a trebuit sa ma gandesc prea mult caci raspunsul era chiar sub nasul meu. Ce altceva sa imi aduca bucurie decat a fi in natura, alaturi de oameni dragi si, de ce nu, uneori (a se citi de fapt mai des) sa fiu cu tot felul de lucruri dupa mine ca sa desenez.

 

      Pasiunea de a picta pe sticla este de mare actualitate si ori de cate ori am ocazia sa ma bucur de ceva pictat manual ma simt ca un copil mic.

 

      Sunt extrem de incantata de  noile coperti de carti (pe una sigur o cunoasteti ca e facuta mai demult, una e mai noua) si realizez faptul ca pentru a fi fericit nu e nevoie de multe lucruri, ci de fapt de lucruri facute cu drag si pasiune. 

 

      Va doresc si voua timp si tihna si ochi sa vedeti lucrurile cu adevarat deosebite din jurul vostru.Si va mai doresc sanatate din plin, pace, bucurie si clipe de neuitat cu cei dragi voua.

cu drag,

Anca M

Crampeie de viata - despre oameni si flori

      Una din marile bucurii ale mele este sa ma joc cu florile. Oricum!!! Ca de obicei ma vedeti ca le pictez/desenez pe diverse medii de lucru (hartie, sticla, etc) asta nu e o noutate. Dar ceea ce poate fi o noutate care de fapt e ceva pentru care am fost acreditata acum un secol este si faptul ca as putea profesa ca florist si de ce nu, sa am o florarie a mea. Asta e la capitolul vis, deci prefer sa revin repede cu picioarele pe pamant fara a uita totusi ca aceasta parte a vietii mele cumva isi gaseste loc intre toate celelalte momente importante din viata mea. Cum folosesc acest talent? Simplu, in casa mea sau atunci cand cere un prieten ajutorul! Asa a fost si cazul de luna care tocmai s-a incheiat cand un om tare drag mie a cerut o mana de ajutor (de fapt ambele maini cu tot cu propria persoana)! 

      Si uite asa dintr-o simpla vorba am ajuns sa fim trei oameni frumosi si sa lucram cu drag la o comanda serioasa sau, mai bine sus, serios de migaloasa caci in doar cateva ore a trebuit sa facem nu mai mult, nici mai putin, de 24 de coronite si ceva bonus : un buchet de trandafiri. 

      Visam de mult la asa o zi mai altfel, dar asa cum a iesit si cat am putut sa lucram si cate sute de flori ne-au trecut pe maini in cele cateva ore cat am fost impreuna, asta chiar nu credeam ca poate fi adevarat. E fix ca atunci cand ai un vis frumos si iti e teama sa te trezesti ca sa nu il uiti. Sau daca tot te-ai trezit vrei sa il spui cuiva ca sa fii sigura ca ramane cat mai mult timp acolo, undeva in adancul memoriei. In cazul de fata, nu vorbim de vise, ci de o realitate. O realitate cu inca doua fete frumoase, doamne minunate si dragi sufletului meu. Amandoua sunt acreditate si amandoua fac lucruri de o frumusete si delicatete extraordinare. Cum organizarea este totul, am ales sa facem fiecare ce ne era mai rapid. Ca eram la pregatit material sau la impletit, totul a fost ca o poveste la o sezatoare, in miros de trandafiri de tot felul de soiuri si de gypsophila. Materialul de umplere (un soi frumos de asparagus) a fost si el o bucurie, iar eucaliptul baby blue a fost un deliciu olfactiv cand ii rupeai frunzulitele si il puneai in buchet alaturi de trandafiri si alstroemeria.

      Pentru cine nu a incercat o astfel de experienta, ce pot spune? Decat ca va doresc din tot sufletul sa aveti parte de ele. Sa aveti parte de flori, sa fiti intre flori, sa lucrati cu ele este balsam pentru suflet. Mereu am crezut ca florile sunt o extensie a iubirii Celui de Sus asupra oamenilor. E imposibil sa fiti inconjurat de ele si sa nu simtiti ca lumea este ceva mai mult decat o simpla intamplare! Viata este frumoasa, oricat de grea ar fi ea, iar florile fac uneori poate singurul motiv pentru care sa te dai jos din pat – dar chiar si asa sunt un motiv demn de luat in calcul.

       Multumesc fetelor minunate cu care am putut lucra, Silvia si Elena! Cautati-le lucrarile caci fac lucruri minunate. Pe Silvia o mai gasiti pe Facebook si pe Instagram cu numele de Aramis Flowers, si v-am mai povestit de ea acum ceva vreme cand facusem mai multe postari legate de un desen dupa un buchet facut de ea. Iar pe Elena, o gasiti pe Facebook, si asa puteti intra in legatura cu ea. 

      Inchei prin a va dori timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur, sau, de ce nu si invers: ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur!

Cu drag,

Anca M

#clipedecreatie2024 (6)

      Bine v-am gasit oameni buni,

       Din capitolul de #clipedecreatie2024 pentru luna anterioara (adica luna Mai) am ales in subiect care imi este tare drag sufletului meu si anume #spicewatercolours sau mai pe romaneste ce face omul cand da iama prin bucatarie, cauta condimente, si dupa le pune pe hartie. 

 

      Partea si mai frumoasa este ca odata inceput, acest proiect a avut si partea a doua, si anume in loc de condimente am inceput sa experimentez cu tot felul de lucruri pe care le aveam la indemana.

      Ce a iesit a fost genial nu din perspectiva faptului ca ar fi fost vreo capodopera, ci ca am invatat multe. Am invatat ca unele materiale se combina cu altele intr-un mod super fain, ca aceleasi culori, dar din mediumuri diferite pot da efecte total neasteptate si mai ales folosind lucruri casnice chiar pot creea anumite texturi extroardinare.

      Fara a mai lungi vorba va las marturie mai multe poze care sa va arate cat de frumos au iesit toate.

      Poate ca vazand asa proiect dus la bun sfarsit va va starni si voua interesul sa mai experimentati cu cele pe care le aveti la indemana, fara sa fie nevoie sa faceti comenzi scumpe pe la nu stiu ce magazine de specialitate. Bine inteles, in timp, unde este cazul, DA, se merita sa investesti si in materiale scumpe, dar sunt de parere ca asta se face in timp, nu dintru inceput. 

      Va doresc din plin timp si tihna. Timp ca sa puteti explora lumea din jurul vostru cum credeti ca va este mai pe sufletul vostru si tihna ca sa fiti prezenti in clipele pe care le traiti.

cu drag, 

Anca M

Crampeie de viata - parcul Sticlariei

      Hristos s-a inaltat, bine v-am gasit oameni buni,

      Luna Iunie este o luna extraordinara din toate punctele de vedere. Este cald (prea cald poate, dar asta este o alta discutie), totul este in plina floare, poate si mai mult decat in luna Mai, clar ciresele s-au copt si serile miros imbietor a tei si a ploaie, dupa zilele in care avem si cate o ploaie asa mai de vara, sa iti fie drag sa o asculti.

      Pe aici pe la noi, timpul este petrecut cat de mult se poate pe afara. Nu conteaza ca este un parc, prin cartier sau ceva mai departe, important este sa iesim din casa si sa descoperim lumea din jur.

      Si lumea din jur am descoperit-o si atunci cand am iesit nu mai departe de parcul de langa noi (v-am mai povestit de parcul Sticlariei), unde in cele cateva ore de plimbare am avut parte de foarte multe descoperiri. 

      Cu ce sa incep? Pe langa toate soiurile de plante vazute in jurul baltii ne-au atras atentia ratele si ratoii dimpreuna cu alaiul de boboci care isi faceau de treaba dupa musculite, lisitele si bobocii lor mici si zgribuliti care aveau de impartit plocoane intre ei, gainusele de balta care ai zice ca sunt lisite dar dupa ciocul lor galben si creasta rosie clar isi fac distincta prezenta pe lac si zecile de libelule si tantarei – mici si gri, cu dungi alb cu gri sau ceva mai maricei care merg pe balta.

      E imposibil sa te plimbi fara sa te miri de frumusetea locului si de tot ce misuna in jur. Bondarii sunt grabiti nevoie mare si plini de zumzet, libelulele mici si albastre (posibil libelule de smarald), sau mai mari si rosii – ceva de prin familia Sympetrum, acuma ca or fi libelule vagabond sau din cele calutas sangeriu, nu stiu sa spun, cert este ca luciul apei este plin de ele. Noi am avut parte de o zi plina de Soare (si tantari in parte, ca era si normal sa fie asa) si o seara plina de culorile superbe ale apusului cu tot ce presupune ora de aur absolut geniala care poate tine piept comentariilor oricarui ochi critic asupra acestui aspect.

      O broscuta testoasa nu mai mare decat vreo trei mingi de tenis la un loc isi cauta de zor de mancare intr-un musuroi de furnici (sau poate o fi vrut sa fuga de ele – ca daca e sa o zic pe aia dreapta nu prea parea interesata sa scape din acel loc 😊). 

      (Bonus content ca sa zic asa: am gasit o cicada care face galagia aia muuuulta mai peste tot prin parcurile din Bucuresti, de cativa ani incoa.)

 

      Ceva mai incolo cateva mierle (masculi) isi faceau concertul de seara in deplin respect al teritoriului fiecaruia dintre ei. Ceva mai sfios, cate un sticlete isi spunea si el oful ca doar era seara si trebuia sa isi manifeste interesul. Vrabiile ca la ele acasa, poate unele ceva mai triste ca isi pierdusera cuibul de la ploaia de cu o seara mai devreme. 

      Curios intre toate astea, ciorile grive isi certau o surata ca nu ii este zborul lin si planarea inca mai trebuie exersata – am presupus ca una era tanara si inca nestiutoare in ale aerodinamicii 😊. Ciocanitorile, pe de alta parte, ascultau cu interes, dar nu la galceava lor, ci la scoarta copacilor. Cum li se parea ceva deosebit, cum ciocaneau scoarta, dupa ce disparea interesul, treceau la urmatorul copac, si asa mai departe. Insa important la ele am observat ca este munca in echipa. Este fascinant sa le vezi. 

      Si ca totul sa fie perfect, in locurile unde exista casute cu mancare pentru pasari, din cand in cand dadeau tarcoale ceva perusi frumosi si verzi de ti-era mai mare dragul sa ii asculti. E ceva in cantecul si felul lor de a vorbi ca parca undeva in departare auzeai valurile marii sau macar simteai o briza nitel sarata asta cu speranta ca in curand vei ajunge la malul marii si degetele tale se vor afunda in cel mai placut mod cu putinta  nisipul fin si cald si apa rece si spumoasa a marii!

      Cam asa sunt iesirile noastre cu aventuri in “lumea celor care nu cuvanta” si gust de vacanta.

      Ca de fiecare data inchei prin a va dori sa aveti ochi sa vedeti lumea din jurul vostru, nu cea pe care o visati o data pe an in nu stiu ce locuri exotice (nu ca nu ar fi si aia absolut minunata si muuuuult dorita), ci lumea care e mereu alaturi de voi, oriunde ati merge.

cu drag,

Anca M