#creativebookchallenge2023 (12/2023)

       Bine v-am gasit oameni buni, 

      Ma tot coteam daca sa fac un articol despre #creativebookchallenge2023 sau despre viata in imagini caci si despre una si despre alta imi este extrem de drag sa vorbesc in acest moment. Sa va povestesc de ce. Acum o saptamana eu (si cred ca jumate de Bucuresti) veneam din mini - sau mai lunga - vacanta de 1 iunie. In cazul meu, tocmai ne adunasem de pe drumuri din zona Ardealului, mai exact veneam din Sibiu. Eiiii, in orasul asta minunat, am avut parte de mai multe experiente placute caz in care ma tot invarteam in jurul subiectelor de scris. 

      Acum ca m-am decis asupra celui de #creativebookchallenge2023 din motivul ca a fost intre ultimele experiente deosebite de-a lungul sederii noastre in Sibiu, sa va spun si povestea pe care o asteptati cu totii. Daca initial, in drumul nostru din inima Ardealului pana in Bucuresti in mintea mea coboram repejor spre Bucuresti, si ultima zi de concediu era duminica, ei bine, abia luni, si nici atunci prea devreme, ne-am urnit din Sibiu. Motivul a fost cat se poate de simplu : ziua de duminica aveam sa o petrecem in tihna, fara sa exageram, la muzeul Astra din Sibiu. Daca nu ati incercat o asa experienta v-o recomand cu varf si indesat. Acum nu intru in detalii despre ce a insemnat ziua la muzeu ci mai degraba va voi povesti despre o carte pe care am cumparat-o la Targul de Jucarii si care e scrisa si ilustrata de oameni frumosi din cadrul muzeului Astra. Yeap, you heard well, cine stie cunoaste, asa ca oamenii astia faini au ales nu doar sa lucreze la muzeu ci sa aduca o bucurie si dincolo de portile muzeului si sa scoata o carte pe care am citit-o in tihna, seara, imediat dupa ce am ajuns la cazare si am mancat. 

      Acuma, nu stiu cum vi se poate parea asa carte daca nu ati fost prezenti acolo, sa va plimbati pe "O carare ocolita", dar chiar si asa, o astfel de lectura sigur va poate starni pofta de frumos, de viata la tara, de pamant, de olarit, de case frumoase, de oameni deosebiti, de copilarie, de tot ce vreti voi mai ... altfel. 

 

      Cartea este scoasa la Editura "Astra Museum" in 2022, e scrisa de Ovidiu Baron si frumos ilustrata de Ancuta Ilie. Casuta minunata pe care am luat-o tot de acolo e facuta de cei de la Povesti din lut iar restul e poveste. 

      As vrea sa va pot spune cu adevarat in cuvinte cat de frumos este sa fii in casa aia de la Horezu (120A) si sa intri pe poarta frumos sculptata care te asteapta plina de vase din ceramica si de Sori. Da, ati citit bine, este un Soare plin de viata care te asteapta pe prima farfurie care e expusa chiar pe gard, la intrare, pe partea dreapta.

 

      Sau cat de frumos este sa fii pe inserate, dupa ploaie in pridvorul ( sau prispa - inca ma mai gandesc care e termenul corect) de sus de la etaj, sa privesti vita de vie care s-a cocotat smerita pana la etajul unu, sau oile din tarc un pic mai pe stanga, asta daca poti sa iti iei ochii din "dantelaria" (ca nu pot sa le spun simplu ornamente traforate florale) casei pe care o vedeti in imaginea de mai jos.

 

      Asta era pe langa gospodaria - atelier de prelucrare a chihlimbarului Colti (105A) de prin Buzau, si e una din cele mai deosebite, mi s-a parut mie. 

      Deci calatorind prin muzeu, dupa, prin carte, nu stiu de fapt cine pe cine a plimbat : eu cartea spre casa sau ea pe mine prin copilarie si muzeu. Inca ma mai gandesc care din cele doua e varianta cea mai clara !

      Una peste alta, daca dati de asa o carte, o recomand cu drag, eu una mi-o trec in lista mea de #creativebookchallenge2023 caci vreau sa imi ramana aici pentru mult timp de acum incolo. Plus e o lectura foarte placuta si tihnita ! De cand am inceput aceasta provocare, am ales cartile pe care le citesc cu maaaaaaaaare atentie, caci ma gandesc la un dublu sens : sa imi aduca si mie pace si bucurie si sa aduca si voua un acel " je ne sais quoi" placut, greu de tradus, dar cu un parfum aparte !

      Pana la o noua postare va doresc lectura placuta la tot felul de carti pe care le gasiti de interes si nu uitati , daca vreti le puteti pune pe rafturile voastre personale. Am tot vorbit si de cum sa le faceti si de cum sa le personalizati, deci daca vi se aprinde vreo scanteie, incercati !

cu drag, 

Anca M

Viața în imagini (18) - Muzeu-Atelier Școala de la Piscu

      Bine v-am găsit oameni buni,

      Nu îmi vine să cred că între toate micile și marile bucurii avute de-a lungul timpului, cele legate de "Viața în imagini" au rămas undeva așa mai mult în amintirea mea decât în postările scrise, ceea ce de altfel este oarecum și normal.  

      Cu toate acestea, unele lucruri se merită a fi spuse cu glas tare spre bucuria altora și spre îmbierea văzului în a descoperi ceva cu totul deosebit. Acum vreo 3 ani de zile vă povesteam de un loc deosebit pe care l-am văzut și la care am participat activ încă de la slujba de sfințire a locului și punerea pietrei de temelie - se întâmpla în 2017 de ziua Sf Ioan Botezatorul (pe 24 iunie). Este un loc plin de poveste, într-un sat nu departe de București, Piscu după al său nume, din comuna Ciolpani. Să zicem că din București nu faci mai mult de o oră, dacă este să luăm în calcul faptul că drumul național DN1 trece aproape de inima satului, dar v-am mai povestit despre aceste detalii.

      Ce nu v-am povestit și aș dori să împărtășesc cu voi este ca astăzi acest loc este de nerecunoscut. Un muzeu minunat se ridică pe locul pe care l-am descoperit cu ani în urmă, frumos ca o zi de sărbătoare într-un mai plin de floare și culoare. Locul este luminos, alcătuit din sticlă și lemn, lucrat cu lut și cu chirpici, văruit si îmbrăcat prin toate cotloanele cu ceramică pictată, oale, ulcele, căni, străchini, blide,  jucarii și chiar un pristolnic își are locul sus la etaj între multe alte obiecte frumos aranjate în vitrine. În mijlocul muzeului tronează liniștit o jumătate de trunchi de copac vechi cred de pe vremea străbunicilor noștri. O ascultam pe Adriana Scripcariu povestind despre cum l-au scos din apele de mai jos de sat, din codrii Vlăsiei, de lângă mănăstirea Țigănești. Cealaltă jumătate șade liniștită ca postament pentru multe obiecte de ceramică lucrate cu migală de olarii din satul de la Piscu.

      La parter veți avea posibilitatea să vedeți o colecție impresionantă de ceramică din spațiul românesc în timp ce la etaj veți găsi memorii ale muzeului, memorii scrise și așezate frumos pe pereți, în vitrine și pe polițe sus de tot, să trebuiască să ridici capul pentru a le vedea mai bine : și ceramica și spătarele de la stranele de la biserica din sat.

      Locul din jurul jumătății de trunchi așezat vertical are o prispă acoperită cu levicere care înconjoară acest "pom al vieții" ca și cum oamenii s-ar aduna așa la sfat bătrânesc, sau poate, de ce nu, la o șezătoare a femeilor seara la tors sau cusut de ie. Până și ideea de a coborâ o treaptă ca să te așezi, să te odihnești, să stai locului având de jur împrejurul tău oameni și în mijloc un pom duce cu gândul la un moment deosebit de sfătuire si de tainiță.

      Odată ajunsi aici e timp de toate : de vizitat, de descoperit, de olărit, de citit, de făcut linogravură și de petrecut timpul chiar și în camera media unde poți descoperi lecții de patrimoniu românesc.

      Una peste alta, se merită o ieșire așa frumoasă și atât de aproape de București și o recomand cu toată căldura. Noi am facut acest experiment chiar de ziua Intrării in biserică a Maicii Domnului și ne-a umplut sufletul de bucurie. Nu se putea să nu plecăm acasă cu ceva de la magazin (poti alege între ceramică, cărți de patrimoniu românesc - da,da ați citit bine, există așa ceva - jucării de lut și multe alte lucruri lucrate la muzeu și nu numai). 

      Sper ca cele câteva imagini lăsate aici pe blog să vă încânte privirile și să fie un bun început să vă stârnească curiozitatea să vizitați acest loc deosebit. Sincer chiar m-aș bucura să aud impresii din partea voastră.

cu drag,

Anca M

Colecția "pentru Sofia" - sticla pictata (27)

      Bine v-am găsit oameni buni,

      Îmi era dor sa revăd colecțiile de pahare deja lucrate și căutând în arhive am regăsit una pe care sigur nu o cunoașteți.

       Are delicatețea unei zile senine de primăvară, culorile simple în nuanțe diafane de roz și frumusețea unui moment unic în timp. Cum altfel poți sa te simți degustand dintr-un pahar asa migălos lucrat decât ca trăind o clipa plina de bucurie și tihna?

      Din categoria "doctorul nu are medicamente și croitorul ață de cusut", la fel și eu nu am asa colecție în casa, ci doar păstrată în amintirea unor zile pline de studii și munca. Pozele sunt multe, dar aici nu las decât câteva din ele în speranța că orice vedeți aici sa fie o inspirație pentru proiectele voastre viitoare.

cu drag, 

Anca M ^. ^

Colectia "vesnicia clipei" - sticla pictata (26)

Bine v-am gasit oameni buni,

      Multa vreme a trecut de cand nu v-am mai prezentat ceva aparte pictat pe sticla, asa ca mi-ar face o deosebita placere sa va arat o colectie incantatoare din multe puncte de vedere.
      Am cautat sa imbin eleganta si simplitatea executiei cu vesnicia, cu viata care trece intr-o clipa si cu lupta binelui si-a raului.

  
Ce-a iesit din aceasta combinatie este o colectie de care cu greu m-am despartit.

      Este prima data cand am pus modele pe hartie si le-am masurat si calculat si iar masurat, si iar calculat pana ce toate au iesit perfecte.

      Fiecare pahar este unic si cu o tema de sine statatoare. Veti regasi astfel cele patru anotimpuri expuse doua cate doua, astfel:

•       iarna friguroasa care se completeaza de minune cu primavara plina de speranta unui nou inceput.

•       urmeaza cel mai frumos anotimp al anului - vara - insotita de toamna plina de culoare si bogatie:

• totul fiind asezat sub doua mari esente ale vietii : una e lupta binelui cu raul, iar una este un sistem de axe imbinat perfect : spatiu, timp, sacru si profan.

       Acum ce mai ramane de spus decat ca aceasta colectie este perfecta pentru savurarea unui vin parfumat in prag de seara sau in zi de sarbatoare alaturi de cei dragi.

cu drag,

^.^ Anca M

Viata in imagini (17) - Muzeul Oalelor de Pisc

      Nu e asa ca suna absolut genial : muzeul oalelor de Pisc? Desi pare ceva ca dintr-o poveste acesta este un proiect care promite extrem de multe. Locul s-a sfintit fix acum un an, chiar de ziua nasterii Sf Ioan Botezatorul. Evenimentul a fost marcat de multe evenimente absolut extraordinare.
Dar sa incepem cu inceputul. Locatia e la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Ploiesti. Cum mergi spre Ploiesti, la Ciolpani faci stanga si iei directia spre manastirea Tiganesti, numai ca nu te opresti acolo ci urmezi indicatorul de Piscu. Cand am mers la eveniment, nu stiam la ce sa ne asteptam. Cand am intrat in sat deja ne-au asaltat tinerii voluntari care ne directionau spre spatiile de parcare. Era totul deja plin pe o distanta de vreo 2km si am ramas cu gura cascata. Totul era perfect organizat. Locul de desfasurare al evenimentului, muzica, targul de mestesugari, standurile cu bunataruri (si acum imi amintesc de acele gogosi proaspat coapte, puse intr-un cos imens acoperit cu un stergar frumos, din care iti alegeai ce gogoasa doreai si o tavaleai prin zahar tos dupa care te lasai purtat de aromele copilariei), expozitia de oale de pisc, expozitia de costume traditionale, totul.
      E ceva mai greu sa va descriu intr-un singur articol cat de frumoasa a fost experienta traita acolo fix acum un an, dar azi mi s-a parut o zi perfecta de a vorbi de asa eveniment.

      Prima poza de mai sus este un colaj cu poze de la expozitita de oale impreuna cu piatra de temelie si cu miniatura muzeului asa cum vrea sa arate in viitorul apropiat. 

       Ce va voi arata in continuare sunt fotografiile de la expozitia de costume.

      Restul detaliilor de la acest eveniment deosebit, respectiv atelierul de olarit sau scoala de la Piscu vor face deliciul unor alte articole.

      Pun pariu ca si astazi, evenimentele de la Piscu au fost cu totul deosebite si s-au meritat tot efortul.

      Sper ca acest articol sa va starneasca curioazitatea sa cautati detalii despre Muzeul oalelor de Pisc sau despre scoala de la Piscu sau alte activitati frumoase din zona.

      Pentru mine, una dintre ele a fost sa descopar cu  drag ca au o revista cu totul deosebita, convingeti-va singuri : Piscu Nostru.

      Mi-ar placea sa aud ca ati fost in asa loc frumos si ati descoperit cu bucurie ceva ce poate pana acum va era necunoscut.

cu drag,

^.^ Anca M

Motive populare "in natura" - sticla pictata (25)

      De fiecare data este o placere sa pot sa imi amintesc de o iesire frumoasa. In cazul de fata, mai mult decat atat, o iesire frumoasa se leaga si de o lucrare deosebita, pentru o prietena draga. Am avut ceva de lucru la acest set, iar sentimentul pe care l-am avut cand am terminat de lucru s-a lasat cu plansete si smiocaieli :))) E pe principiul ca doctorul nu are medicamente in casa si croitorul nu are ata in casa. Eiii, cam ceva de genul asta se intampla si la mine, tot ce fac pleaca mai departe, si de cate ori zic ca voi lucra si pentru mine se pare ca nu am sanse. Oricum, dincolo de toate, surpriza de pe fata celor care au primit acest set nu se poate compara cu nimic. E bucuria descoperirii unor lucruri care unii nici nu stiau ca se pot face in asa fel. Am savurat din plin momentele intalnirii cu noii "proprietari"ai acestor minunatii. E unul din putinele ture cand se intampla asta caci de obicei ce lucrez pleaca prin curierat deci cam greu de vazut reactia de pe chipul celui care primeste asa cadou frumos.

      Fara prea multe alte vorbe si fara a face vreo alta introducere, va arat un set de pahare cu motive populare intitulat "in natura" caci in natura eram cand am ales sa fac aceste poze frumoase (primele acreditate unei persoane deosebite si tare dragi mie).

      Povestile din spatele fiecarui model au fost transmise prin viu grai celor care au primit acest cadou, ramand ca in rastimpul pana la noua intalnire sa am (sper) bucuria sa aud ca au si fost folosite nu doar tinute in vitrina pe motiv de delicate.

      Oameni buni, va doresc din plin timp pentru voi, sa puteti face ce va este drag sufletului vostru.

cu drag,

^.^ Anca M