marți, 22 noiembrie 2016

Despre... a fi

      Bine v-am gasit oameni buni.
      A inceput o perioada foarte frumoasa din an care nu se poate sa nu se simta asa in aer. Inca de martea trecuta prima zapada care si-a facut simtita prezenta la noi in Bucuresti anunta ca iarna nu e departe. Nici departe nu este perioada aia frumoasa care aduna oamenii in jurul mesei si a bradului. Parca simt deja mirosul de brad in casa, a vinului cu scortisoara si a bunatatilor facute pentru ziua cea mare de 25 decembrie.
      Timpul parca se scurge altfel. Il simt mai lent, mai din plin, mai pronuntat cu fiecare zi care trece.
Simt si oamenii altfel, unii mai luminosi si bucurosi si unii mai crispati si mai reci decat de obicei. Poate pentru ca unii au suferit mai mult si nu au avut inca sansa sa vada si partea frumoasa a vietii. Si exista si frumos in viata noastra caci frumusetea e mereu in ochiul privitorului.
Alegem in fiecare zi, de muuuulte ori pe zi, in care directie sa ne conducem viata. Cateodata nu mai depinde de noi sa alegem caci viata tavaleste sufletul nostru in toate directiile. Atunci ramane doar sa luptam si sa ne rugam.
      Sau pentru cei care nu suntem incercati (inca) nu ne ramane decat sa dam o mana de ajutor. Sunt atat de multe lucruri in viata asta care nu costa nici macar 1leu. Nu in zadar bine a spus cine a spus ca
« the best things in life are free. » (cele mai bune lucruri ale vietii sunt gratuite).
Si cu adevarat ce ne costa sa fim mai buni ? In afara de mandria noastra (proasta, de altfel). Cat ne costa sa ii zambim unei persoane care ne saluta ? Sau sa facem un compliment unei persoane care ar avea nevoie de o vorba buna ? Cat de greu este sa ajutam o doamna/ un domn in varsta sa traverseze strada, sau sa urce scarile ? Sau sa ii caram macar si pentru 200m traista cu de-ale gurii ? Oare cat de greu e sa intrebam un coleg cum se simte atunci cand il vedem abatut ? Dar intrebarea noastra sa nu fie fatarnica si de vazul lumii, ci tainica si smerita. Cat de greu e sa dam un pahar cu apa unei persoane care nu mai reuseste sa si ridice de pe scaun (ca e tintita in fata unui calculator sau a unei activitati si nu se poate desprinde din ea) ? Cat de greu este sa oferim o vorba buna sau un strop din timpul nostru, caci banii poate nu sunt mereu la indemana sau poate nici noi nu ii avem ? Cat de greu e sa ciocanim la usa unui suflet sau a unei case si sa intrebam de sanatate ?
Cu adevarat, cele mai bune lucruri in viata sunt gratuite. Si cu adevarat este ca 
«  nimic din ce da inima nu se pierde, ci este pastrat in inimile altora ».
Cu drag va scriu si din inima va trimit si desenul de mai jos, lucrat miercurea trecuta intr-un moment de inspiratie si liniste deplina.
      Va doresc timp pentru voi. Sa va cunoasteti mai bine, sa va constientizati propria viata si pe a celor din jurul vostru. Viata voastra alcatuita din cei cativa care sunt aproape de voi, care in fond si la urma urmei sunt lumea voastra.
Cu drag,
^.^ Anca M

4 comentarii:

Jurnal cu flori spunea...

Cat de delicat!!!!! Superb!!!

prietena-japoneza spunea...

ai dreptate în tot ceea ce ai scris ! desenul este delicat aşa cum sunt şi cuvintele pe care le-ai scris, din inimă !
la mine nu a nins, nu simt încă atmosfera specifică sărbătorii, poate începând cu prima zi din luna decembrie când voi avea împodobit prin casă...

Anca M spunea...

Draga mea Ioana, multumesc mult ca ai venit aici si ca ti-ai rezervat un pic din timpul tau sa te odihnesti citind cele scrise mai sus. Sa ai un an plin de bucurii si sanatate.Iarta-ma ca nu am raspuns mai repede mesajului tau.

Anca M spunea...

Draga Prietena-Japoneza, ma bucur ca acest randuri simple au ajuns la sufletul tau. Sa gasesti mereu ragaz pentru sufletul tau frumos si sa te bucuri cat poti de viata, in sensul cel mai curat cu putinta.