Viata in imagini (20)

      Hristos a inviat, 

      Viata este mereu mai frumoasa cand ai si ceva ragaz ca sa faci lucruri dragi sufletului tau. Si aici nu ma refer doar la perioada Sarbatorilor Pascale care au fost foarte tihnite, ci si in viata de zi cu zi. 

      Cand nu suntem plecati din oras, suntem in Bucuresti si ne bucuram de aer liber si de activitati placute explorand orasul in care traim.

      Acest articol este despre flori, locuri, culori si momente de tihna din acest week-end prin Bucuresti. Incep cu Expo-flora din Herastrau de la sere

 

continui cu Muzeul Satului (saptamana aceasta sunt zilele muzeului si merita o iesire de nota 100)

 

 

ajung in centru (ma bucur de gulgutele de la Cercetasi de pe Calea Victoriei - sincere felicitari pentru eveniment caci a fost foarte frumos si extrem de multa munca depusa de Cercetasii Romaniei)

apoi ma bucur de un magazin cochet undeva pe la Romana, My romanian store. Aici am descoperit o lucrare a unei ilustratoare extrem de talentate (asta printre multe altele) si numele ei e Alexandra Ciocan.

 

      Partea frumoasa a plimbarilor in aer liber este ca poti vedea muuuulte lucruri frumoase, mici si mari, care mai de care mai interesante. Intre toate acestea, doua vietati mi-au atras atentia : o buburuza in 20 de puncte si o molie vultur de plop (laothoe populi asa dupa denumirea stiintifica). Sunt foarte multe vietati in jurul nostru, chiar in mijlocul Bucuresti-ului si daca ai un pic urechile ciulite si esti nitel atent le poti vedea/auzi.

      Peripetiile spre casa le-am incheiat cu sunete de privhigetoare (undeva la o gura de metrou), cu fosnet de arici prin gradina de la bloc si cu zgomote de "sonar" de la cius dragut care si-a inceput cantecul de noapte.

      Va doresc timp si mai ales ochi ageri si urechi bine ciulite ca sa puteti vedea si auzi lucruri extraordinare in jurul vostru dincolo de cele evidente!

cu drag,

Anca M

Schimbarea este buna...

       ...adevarat, nu? Mai ales daca este vorba de ceva nou ca fateta a aceluiasi lucru vechi.

      Acelasi lucru vechi inseamna ca acest blog a ramas acelasi, cu aceleasi articole si aceleasi imagini frumoase, dar look-ul este "somehow" nou.

•   Nou, caci si mie imi prinde bine sa regasesc in arhiva lucruri pe care nici nu mai stiam ca le-am scris.
  
• Nou, caci articolele vechi sunt o noua sursa de inspiratie si veti descoperi si voi singuri asta daca veti cauta in pic pe aceasta pagina!
• Nou, caci noi articole asteapta intr-un colt al mintii sa iasa la iveala si se potriveste de minune cu noul look.
• Nou, pentru ca aceeasi Marie cu alta palarie este mereu o incantare, desi, cum spune si zicala... domnita Marie ramane aceeasi, mereu acceasi. 
• Omul din spatele articolelor este acelasi, poate un pic mai matur, ici colo :))) si un pic mai intelept. Dar acelasi. Si acelasi spirit domneste aici: cel de pace si de bucurie. 

      O bucurie este pentru mine sa regasesc articole de ani si ani arhivate. Si cred ca o bucurie va fi si pentru voi sa le regasiti sau poate sa le cititi abia pentru prima data.

      Pace este in tot ceea ce fac si postez (logic, nu ca altfel nu as avea eu stare de a scrie!). Si poate (SPER eu cu toate literele mari) ca pace va aduce si sufletelor voastre, ale tuturor celor care veniti aici chit pret de cateva minute sau, de ce nu, pret de ore bune!

      Si cum peste toata activitatea de aici a trecut vantul schimbarii, la fel se intampla si in activitatile mele de zi cu zi. Ca va povesteam ca arta a devenit parte integranta a vietii nu mai e noutate, dar ce poate este o noutate este faptul ca voi lansa o noua tema pentru anul 2024. Inca ii cat titlul inainte de a posta primul articol pe acest subiect. Cert este ca eu sunt extrem de incantata si cred ca este muuuult mai vast si mai interactiv decat ceea ce am facut pana acum. Deci clar ... miroase a idei noi, pline de inspiratie si acusi acusi le voi dezvalui tuturor!

      In speranta ca aceasta hainuta "noua" sa va aduca muuulte surprize placute, nu ezitati sa cotrobaiti prin toate iconitele si ferestrele de pe aici.  adica sa faceti o calatorie prin timp si spatiu in vederea scoaterii la iveala a muuuultor articole care stateau cumintele in cate un cotlon de arhiva. E genial sa le recitesc! Va invit sa faceti la fel daca timpul va permite!

cu drag,

Anca M

Viata in imagini (19)

      Bine v-am gasit oameni buni, 

      Asa e ca va era dor de o noua postare? Sincer si mie, si desi am zis ca nu a trecut decat un pic de cand nu am mai scris, se pare ca s-a dus o luna, sau sa ma exprim si mai concret, o luna si jumatate. Uneori imi spun ca timpul trece prea repede, desi de fapt noi trecem prin timp caci timpul este mereu acelasi, desi cunosc foarte bine si teoria relativitatii lui Einstein legata de timp. Una peste alta, timpul este fix asa cum trebuie sa fie, iar noi am face bine sa ne bucuram de el din plin, caci a doua oara ma indoiesc ca vom mai trai viata asta :)

       Am stat un pic sa fac o retrospectiva a celor mai frumoase lucruri facute din Iulie si pana acum si as putea spune ca am avut momente frumoase din plin. Si in general, mai tot timpul liber a fost legat de iesiri, mai aproape sau mai departe de casa, dar iesiri. 

      Dintre toate calatoriile, ultima o am inca proaspata in minte, nu ca si celelalte nu ar fi la fel. Voi continua articolul povestindu-va despre un traseu pe care poate multi dintre voi l-ati fi facut deja, dar pentru noi a fost pe alocuri o premiera, chit ca noua ne-ar mai fi trebuit ceva vreme de zabava prin asa locuri frumoase.

      Am pornit la drum, intr-o frumoasa zi de vara cu gandul de a face traseul din aproape in aproape. Si asa am si facut. Am poposit la Sibiu, am stat un pic sa ne racorim si sa ne bucuram de cetatea frumoasa a orasului si dupa am mers mai departe spre nord, pana ce am ajuns la Vadu Izei, Sighetu Marmatiei si altele asemenea. Sa va povestesc ca parca nu as mai fi plecat de acolo? Ca avem o tara frumoasa si plina de locuri deosebite care merita descoperite? Cred ca stiti si voi asta. Acestea fiind spuse am poposit un pic prin cateva locuri deosbite din Maramures, am zabovit un pic prin locuri deosebite si apoi am luat drumul inapoi spre Bucuresti, oprindu-ne iar inainte un pic prin Sibiu.

      Nu stiu sa va spun care a fost cel mai frumos loc sau cel mai frumos moment. Fiecare loc isi are farmecul lui si prin fiecare destinatie am purtat un mic caiet de schite cu care ma delectam ori de cate ori stateam doar de dragul de a sta. Maratoanele in concedii de dragul de a puncta ca am fost intr-o mie de locuri si am bifat de pe o lista interminabila tot ce era de vazut in zona, noua nu ni se potriveste.

 

      Pur si simplu ador clipele de liniste: un muzeu vizitat in liniste, un parc prin care sa ma plimb in liniste, o gradina zoologica pe care sa o savurez din plin, un restaurant la care sa stau in tihna ... si lista e lunga. Poate printre cei care cititi aceste randuri sunt persoane care inteleg perfect ce inseamna un concediu in tihna, in locul unuia maraton. E drept ca sunt locuri unde e posibil sa nu ma mai intorc niciodata, dar mi-o asum cu varf si indesat.

      Aleg momentele in care pot asimila la maxim orice experienta si in care simt ca traiesc viata la maxim in tihna, desi poate unora dintre voi li se pare ca a trai viata la maxim si cu tihna nu prea se leaga. Ei bine, eu zic ca da, acu' depinde daca esti introvert sau extrovert, si multe asemenea care tin de personalitatea ta, dar una peste alta, consider ca o plimbare pe malul unui rau poate fi la fel de antrenanta ca orice alta activitate plina de adrenalina pentru altii.

      Din zonele in care am fost nu am facut nici jumatate din obiective, dar ce mai conteaza? Am aprofundat lucruri extraodinare legate de cultura, de arta, de oameni, de istorie si de viata. 

      Am mai spus eu si in alte dati ca fericirea nu e peste mari si tari ci chiar sub nasul nostru. Nu ca nu apreciez la maxim o iesire in afara tarii, dar cred ca avem o tara frumoasa care merita descoperita asa cum este ea. PS : trecem peste partea in care unii zic ca e pacat ca e locuita ca in rest ar fi perfecta, dar parca lucrurile perfecte au mereu ceva lipsa... unitatea in diversitate si umanitatea pe care nimeni altcineva nu o poate da decat un alt om.

      Altceva ce sa va mai spun? Poate doar ca va doresc fiecaruia/fiecareia dintre voi sa va faceti timp sa descoperiti lumea din jur asa cum este ea si sa profitati de ce are mai bun de oferit. Pana la urma frumusetea se gaseste in ochii privitorului, nu?

cu drag,

Anca M

#creativebookchallenge2023 (12/2023)

       Bine v-am gasit oameni buni, 

      Ma tot coteam daca sa fac un articol despre #creativebookchallenge2023 sau despre viata in imagini caci si despre una si despre alta imi este extrem de drag sa vorbesc in acest moment. Sa va povestesc de ce. Acum o saptamana eu (si cred ca jumate de Bucuresti) veneam din mini - sau mai lunga - vacanta de 1 iunie. In cazul meu, tocmai ne adunasem de pe drumuri din zona Ardealului, mai exact veneam din Sibiu. Eiiii, in orasul asta minunat, am avut parte de mai multe experiente placute caz in care ma tot invarteam in jurul subiectelor de scris. 

      Acum ca m-am decis asupra celui de #creativebookchallenge2023 din motivul ca a fost intre ultimele experiente deosebite de-a lungul sederii noastre in Sibiu, sa va spun si povestea pe care o asteptati cu totii. Daca initial, in drumul nostru din inima Ardealului pana in Bucuresti in mintea mea coboram repejor spre Bucuresti, si ultima zi de concediu era duminica, ei bine, abia luni, si nici atunci prea devreme, ne-am urnit din Sibiu. Motivul a fost cat se poate de simplu : ziua de duminica aveam sa o petrecem in tihna, fara sa exageram, la muzeul Astra din Sibiu. Daca nu ati incercat o asa experienta v-o recomand cu varf si indesat. Acum nu intru in detalii despre ce a insemnat ziua la muzeu ci mai degraba va voi povesti despre o carte pe care am cumparat-o la Targul de Jucarii si care e scrisa si ilustrata de oameni frumosi din cadrul muzeului Astra. Yeap, you heard well, cine stie cunoaste, asa ca oamenii astia faini au ales nu doar sa lucreze la muzeu ci sa aduca o bucurie si dincolo de portile muzeului si sa scoata o carte pe care am citit-o in tihna, seara, imediat dupa ce am ajuns la cazare si am mancat. 

      Acuma, nu stiu cum vi se poate parea asa carte daca nu ati fost prezenti acolo, sa va plimbati pe "O carare ocolita", dar chiar si asa, o astfel de lectura sigur va poate starni pofta de frumos, de viata la tara, de pamant, de olarit, de case frumoase, de oameni deosebiti, de copilarie, de tot ce vreti voi mai ... altfel. 

 

      Cartea este scoasa la Editura "Astra Museum" in 2022, e scrisa de Ovidiu Baron si frumos ilustrata de Ancuta Ilie. Casuta minunata pe care am luat-o tot de acolo e facuta de cei de la Povesti din lut iar restul e poveste. 

      As vrea sa va pot spune cu adevarat in cuvinte cat de frumos este sa fii in casa aia de la Horezu (120A) si sa intri pe poarta frumos sculptata care te asteapta plina de vase din ceramica si de Sori. Da, ati citit bine, este un Soare plin de viata care te asteapta pe prima farfurie care e expusa chiar pe gard, la intrare, pe partea dreapta.

 

      Sau cat de frumos este sa fii pe inserate, dupa ploaie in pridvorul ( sau prispa - inca ma mai gandesc care e termenul corect) de sus de la etaj, sa privesti vita de vie care s-a cocotat smerita pana la etajul unu, sau oile din tarc un pic mai pe stanga, asta daca poti sa iti iei ochii din "dantelaria" (ca nu pot sa le spun simplu ornamente traforate florale) casei pe care o vedeti in imaginea de mai jos.

 

      Asta era pe langa gospodaria - atelier de prelucrare a chihlimbarului Colti (105A) de prin Buzau, si e una din cele mai deosebite, mi s-a parut mie. 

      Deci calatorind prin muzeu, dupa, prin carte, nu stiu de fapt cine pe cine a plimbat : eu cartea spre casa sau ea pe mine prin copilarie si muzeu. Inca ma mai gandesc care din cele doua e varianta cea mai clara !

      Una peste alta, daca dati de asa o carte, o recomand cu drag, eu una mi-o trec in lista mea de #creativebookchallenge2023 caci vreau sa imi ramana aici pentru mult timp de acum incolo. Plus e o lectura foarte placuta si tihnita ! De cand am inceput aceasta provocare, am ales cartile pe care le citesc cu maaaaaaaaare atentie, caci ma gandesc la un dublu sens : sa imi aduca si mie pace si bucurie si sa aduca si voua un acel " je ne sais quoi" placut, greu de tradus, dar cu un parfum aparte !

      Pana la o noua postare va doresc lectura placuta la tot felul de carti pe care le gasiti de interes si nu uitati , daca vreti le puteti pune pe rafturile voastre personale. Am tot vorbit si de cum sa le faceti si de cum sa le personalizati, deci daca vi se aprinde vreo scanteie, incercati !

cu drag, 

Anca M

Viața în imagini (18) - Muzeu-Atelier Școala de la Piscu

      Bine v-am găsit oameni buni,

      Nu îmi vine să cred că între toate micile și marile bucurii avute de-a lungul timpului, cele legate de "Viața în imagini" au rămas undeva așa mai mult în amintirea mea decât în postările scrise, ceea ce de altfel este oarecum și normal.  

      Cu toate acestea, unele lucruri se merită a fi spuse cu glas tare spre bucuria altora și spre îmbierea văzului în a descoperi ceva cu totul deosebit. Acum vreo 3 ani de zile vă povesteam de un loc deosebit pe care l-am văzut și la care am participat activ încă de la slujba de sfințire a locului și punerea pietrei de temelie - se întâmpla în 2017 de ziua Sf Ioan Botezatorul (pe 24 iunie). Este un loc plin de poveste, într-un sat nu departe de București, Piscu după al său nume, din comuna Ciolpani. Să zicem că din București nu faci mai mult de o oră, dacă este să luăm în calcul faptul că drumul național DN1 trece aproape de inima satului, dar v-am mai povestit despre aceste detalii.

      Ce nu v-am povestit și aș dori să împărtășesc cu voi este ca astăzi acest loc este de nerecunoscut. Un muzeu minunat se ridică pe locul pe care l-am descoperit cu ani în urmă, frumos ca o zi de sărbătoare într-un mai plin de floare și culoare. Locul este luminos, alcătuit din sticlă și lemn, lucrat cu lut și cu chirpici, văruit si îmbrăcat prin toate cotloanele cu ceramică pictată, oale, ulcele, căni, străchini, blide,  jucarii și chiar un pristolnic își are locul sus la etaj între multe alte obiecte frumos aranjate în vitrine. În mijlocul muzeului tronează liniștit o jumătate de trunchi de copac vechi cred de pe vremea străbunicilor noștri. O ascultam pe Adriana Scripcariu povestind despre cum l-au scos din apele de mai jos de sat, din codrii Vlăsiei, de lângă mănăstirea Țigănești. Cealaltă jumătate șade liniștită ca postament pentru multe obiecte de ceramică lucrate cu migală de olarii din satul de la Piscu.

      La parter veți avea posibilitatea să vedeți o colecție impresionantă de ceramică din spațiul românesc în timp ce la etaj veți găsi memorii ale muzeului, memorii scrise și așezate frumos pe pereți, în vitrine și pe polițe sus de tot, să trebuiască să ridici capul pentru a le vedea mai bine : și ceramica și spătarele de la stranele de la biserica din sat.

      Locul din jurul jumătății de trunchi așezat vertical are o prispă acoperită cu levicere care înconjoară acest "pom al vieții" ca și cum oamenii s-ar aduna așa la sfat bătrânesc, sau poate, de ce nu, la o șezătoare a femeilor seara la tors sau cusut de ie. Până și ideea de a coborâ o treaptă ca să te așezi, să te odihnești, să stai locului având de jur împrejurul tău oameni și în mijloc un pom duce cu gândul la un moment deosebit de sfătuire si de tainiță.

      Odată ajunsi aici e timp de toate : de vizitat, de descoperit, de olărit, de citit, de făcut linogravură și de petrecut timpul chiar și în camera media unde poți descoperi lecții de patrimoniu românesc.

      Una peste alta, se merită o ieșire așa frumoasă și atât de aproape de București și o recomand cu toată căldura. Noi am facut acest experiment chiar de ziua Intrării in biserică a Maicii Domnului și ne-a umplut sufletul de bucurie. Nu se putea să nu plecăm acasă cu ceva de la magazin (poti alege între ceramică, cărți de patrimoniu românesc - da,da ați citit bine, există așa ceva - jucării de lut și multe alte lucruri lucrate la muzeu și nu numai). 

      Sper ca cele câteva imagini lăsate aici pe blog să vă încânte privirile și să fie un bun început să vă stârnească curiozitatea să vizitați acest loc deosebit. Sincer chiar m-aș bucura să aud impresii din partea voastră.

cu drag,

Anca M

De la lume adunate (14) - copilăria în artă

      De când nu am mai scris la acest subiect a trecut un secol. Ultimul articol pe această temă era publicat în 2016  în luna mai. Minunata amintire. Am reușit de-a lungul timpului sa adun multe subiecte pentru acest tip de articole așa că voi împărtăși bucuria mea cu voi arătându-vă câteva imagini cu totul deosebite. Lucrările realizate, care din punctul meu de vedere sunt perfecte prin simpla combinație între pictură și ilustrație (ca să nu mai zic de măiestria maestrei de le-a realizat) , aparțin unei artiste georgiene de o mare delicatețe artistică.

 

      Site-urile pe care am găsit imaginile sunt: pinterest și Tutt'Art. Vă las să vă delectați privirea admirând câteva dintre lucrările artistei Nino Chakvetadze, toate cu motive de iarnă că tot am avut ieri prima zăpadă din iarna 2019 spre 2020.

cu drag,

Anca M ^.^