Cum ii cunosti pe oamenii fericiti

sursa : net

      Bine v-am gasit, Din cand in cand primesc cate un mesaj care nu pot sa il tin doar pentru mine ci trebuie sa il impartasesc cu ceilalti . Cel de mai jos a venit ieri pe mail si mi se pare foarte potrivit pentru orice anotimp si pentru orice stare de spirit. Enjoy!

+++

Cum ii cunosti pe oamenii fericiti

1. Oamenii fericiti nu barfesc

Singurii oameni care nu barfesc sunt aceia care in adancul lor simt ca viata lor este destul de implinita. Daca esti fericit si implinit cu viata ta, de ce ti-ar mai pasa ce se intampla in viata altcuiva? Nu e nevoie sa ne ocupam vietile cu un astfel de comportament, caci acesta nu face decat sa ne portretizeze intr-un mod patatetic, ne face sa parem gelosi...

2. Oamenii fericiti nu isi bat capul cu problemele altora

Oamenii care nu reusesc sa isi vada de treburile lor, se simt, cel mai probabil, "mizerabil". Cauta greselile altora doar ca sa se simta intr-un fel, mai bine. Acesti oameni nu prea stiu sa isi pigmenteze viata cu activitati interesante si atunci isi consuma timpul "preocupandu-se" de cele care li se intampla celorlalti.

3. Oamenii fericiti nu gandesc negativ

Exista oameni care, simtindu-se mereu neimpliniti, se plang mereu de orice, iar de cealalta parte ii avem pe oamenii fericiti care vad mereu, mai degraba jumatatea plina a paharului si cauta in mod constant lucruri din ce in ce mai interesante in viata lor. Sa gandesti pozitiv este o conditie esentiala in economia unei vieti fericite. Concentreaza-te pe aspectele pozitive din viata ta si nu asupra celor negative!

4. Oamenii fericiti nu sunt invidiosi

Pentru ca un om fericit nu are absolut nici un motiv sa fie invidios pe alti oameni. Ei recunosc aspectele pozitive din viata lor, care nu trebuie sa fie identice cu ale celorlalti si le pretuiesc.Ei nu se compara cu ceilalti, pentru ca sunt multumiti cu propriul drum in viata, cu ceea ce au. In loc sa se poarte cu invidie, ei se bucura sincer pentru succesul celor din jur si celebreaza reusitele alaturi de ei.

5. Oamenii fericiti nu au nevoie de confirmarile altora

Oamenii fericiti nu isi doresc cu ardoare aprecierea si confirmarile celorlalti. Ei isi recunosc propria valoare, au un auto-respect bine definit, valori bine fundamentate si nu traiesc in functie de asteptarile celorlalti. Ei stiu ca trebuie sa faca lucruri pentru ei insisi, lucruri care sa ii ajute sa evolueze in viata iar, faptul ca nu sunt preocupati de parerile celorlalti ii ajuta sa isi traseze un drum al evolutiei personale.

6. Oamenii fericiti nu cauta razbunare

Asta o fac pentru ca nu exista nici un motiv pentru care ne-am dori sa ne razbunam pe o alta persoana. E mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt, in voia legilor universale, iar noi sa ne continuam viata, fara a ne lasa coplesiti de ganduri negative si dorinta de razbunare. Singura metoda prin care poti sa te desprinzi de dorinta de razbunare este a renunta si a accepta o persoana sau o situatie, exact asa cum este.

7. Oamenii fericiti nu au resentimente

Oamenii fericiti nu au resentimente... Daca te tot gandesti la ceva care te-a marcat intr-un fel, nu faci decat sa iti amplifici suferinta interioara, iar oamenii pozitivi stiu acest lucru si in consecinta prefera sa nu se mai gandeasca la ceea ce le-ar putea face rau. Invata sa renunti! Sentimentul de a renunta la furie este unul cu adevarat eliberator.

8. Oamenii fericiti nu tin neaparat sa aiba ei dreptate

Foarte multi oameni au tendinta de a tine cu dintii de convingerile lor, pentru ca nu isi doresc decat sa aiba doar ei dreptate. Multi nu renunta la ceea ce cred nici macar atunci cand le sunt prezentate argumente solide, astfel incat in fata unor astfel de oameni este mai bine sa nu deschizi subiecte asupra carora stii ca nu vor deloc sa reflecteze, pentru ca discutiile cu ei nu sunt decat o risipa de energie. A nu accepta si alte perspective tradeaza un ego puternic, infatuare. Este mai bine sa ne mentinem opiniile cu mult calm stiind sa ascultam argumentele celorlalti. In final, ambele parti pot fi de acord ca pot fi de acord.

9. Oamenii fericiti nu au asteptari

Una dintre cele mai mari provocari ale vietii este aceea de a-i accepta pe oameni exact asa cum sunt. Odata ce inveti ca asteptarile pe care le ai tu nu ii vor schimba pe ceilalti, viata ta va fi din ce in ce mai buna. Problemele apar atunci cand asteptarile nu se materializeaza. Asteptarile nearealiste duc de cele mai multe ori catre mari dezamagiri in legatura cu ceilalti. A nu avea asteptari te ajuta sa traiesti liber, fara presiunea imensa a preconceptiilor despre ce ar trebui sa fie o situatie, sau cum ar trebui sa fie ceilalti.

10. Oamenii fericiti nu evita problemele pe care le au

Atunci cand se ivesc probleme, cum este de altfel normal, in viata fiecaruia, unii oameni au tendinta de "a le ascunde sub pres", in loc sa gaseassca metode pentru a le solutiona. A ignora problemele inseamna sa te ingropi si mai tare in sentimente de anxietate si stres.

11. Oamenii fericiti cauta fericirea in adancul lor si nu in exterior

Astfel, pentru acesti oameni, fericirea nu depinde de felul cum arata, de masina pe care o detin, sau geanta de firma pe care si-au achizitionat-o. Pentru acesti oameni, fericirea este in interior. Avem puterea de a da noi o conotatie lumii inconjuratoare, ceea ce este crucial pentru a ramane pozitivi. Cauta in interiorul tau pentru a gasi fericirea. Ea nu depinde de nimeni altcineva, nici de partener/a, de nimeni, nici macar de posesiunile materiale, ea depinde doar de tine! Sa isi caute fericirea in exterior este o greseala pe care o fac atat de multi oameni in viata lor!

12. Oamenii fericiti nu se gandesc atat de mult la probleme

Sa te gandesti necontenit la ceva care iti cauzeaza un incovenient nu este cea mai buna solutie. De multe ori, modul in care supra-exageram o problema cauzeaza si dispute, certuri intre oameni. Nu prea avem beneficii din acest obicei al exagerarii unei situatii. Cu cat analizam mai tare, cu atat avem tendinta de a deveni mai negativi, mai anxiosi, iar solutia va intarzia sa apara. Este mai bine sa tratam totul cu mai multa detasare si incredere in viata, ca totul este si va fi bine.

13. Oamenii fericiti nu traiesc in trecut

Trecutul este trecut dintr-un bun motiv. Chiar nu avem de ce sa ramanem acolo, agatati mintal, de vreme ce el nu poate fi schimbat. Persoanele fericite au facut pace cu trecutul lor, sau se afla pe acest drum, traind cu intensitate tot ceea ce le ofera prezentul si creaindu-si un viitor asa cum si-l doresc. In mod activ ei incearca sa obtina tot ce este mai frumos in vietile lor.

14. Oamenii fericiti nu urmeaza turma

Increderea in ei insisi, in tot ceea ce isi doresc este esentiala pentru acesti oameni. Ei sunt atat de increzatori in valorile pe care le au incat nimic nu pare sa ii zdruncine. Au inclinatia de a deveni lideri pentru cei din jurul lor.

15. Oamenii fericiti nu iau totul personal

Si, in final. dar nu lipsit de importanta, este faptul ca oamenii fericiti nu iau ceea ce li se spune, personal. Nu exagereaza o situatie sau un comentariu la adresa lor. Asculta cu atentie ce au ceilalti sa le transmita, fie ca este "de bine", fie ca este o critica. Unii oameni traiesc chiar mici drame neintelegand un mesaj exact asa cum a fost transmis, ceea ce nu este tocmai bine pentru starea lor emotionala. De fapt, noi avem controlul asupra modului cum interpretam lucrurile. Gandeste-te cat de mult ai de castigat atunci cand privesti o perspectiva noua asupra unei situatii, decat daca ai fi privit doar prin propriii ochi. Motto Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam.

+++

Cu drag,

 ^.^ Anca M

Despre... a fi

      Bine v-am gasit oameni buni.

      A inceput o perioada foarte frumoasa din an care nu se poate sa nu se simta asa in aer. Inca de martea trecuta prima zapada care si-a facut simtita prezenta la noi in Bucuresti anunta ca iarna nu e departe. Nici departe nu este perioada aia frumoasa care aduna oamenii in jurul mesei si a bradului. Parca simt deja mirosul de brad in casa, a vinului cu scortisoara si a bunatatilor facute pentru ziua cea mare de 25 decembrie.

      Timpul parca se scurge altfel. Il simt mai lent, mai din plin, mai pronuntat cu fiecare zi care trece.

Simt si oamenii altfel, unii mai luminosi si bucurosi si unii mai crispati si mai reci decat de obicei. Poate pentru ca unii au suferit mai mult si nu au avut inca sansa sa vada si partea frumoasa a vietii. Si exista si frumos in viata noastra caci frumusetea e mereu in ochiul privitorului.

Alegem in fiecare zi, de muuuulte ori pe zi, in care directie sa ne conducem viata. Cateodata nu mai depinde de noi sa alegem caci viata tavaleste sufletul nostru in toate directiile. Atunci ramane doar sa luptam si sa ne rugam.

      Sau pentru cei care nu suntem incercati (inca) nu ne ramane decat sa dam o mana de ajutor. Sunt atat de multe lucruri in viata asta care nu costa nici macar 1leu. Nu in zadar bine a spus cine a spus ca

« the best things in life are free. » (cele mai bune lucruri ale vietii sunt gratuite).

Si cu adevarat ce ne costa sa fim mai buni ? In afara de mandria noastra (proasta, de altfel). Cat ne costa sa ii zambim unei persoane care ne saluta ? Sau sa facem un compliment unei persoane care ar avea nevoie de o vorba buna ? Cat de greu este sa ajutam o doamna/ un domn in varsta sa traverseze strada, sau sa urce scarile ? Sau sa ii caram macar si pentru 200m traista cu de-ale gurii ? Oare cat de greu e sa intrebam un coleg cum se simte atunci cand il vedem abatut ? Dar intrebarea noastra sa nu fie fatarnica si de vazul lumii, ci tainica si smerita. Cat de greu e sa dam un pahar cu apa unei persoane care nu mai reuseste sa si ridice de pe scaun (ca e tintita in fata unui calculator sau a unei activitati si nu se poate desprinde din ea) ? Cat de greu este sa oferim o vorba buna sau un strop din timpul nostru, caci banii poate nu sunt mereu la indemana sau poate nici noi nu ii avem ? Cat de greu e sa ciocanim la usa unui suflet sau a unei case si sa intrebam de sanatate ?

Cu adevarat, cele mai bune lucruri in viata sunt gratuite. Si cu adevarat este ca 

«  nimic din ce da inima nu se pierde, ci este pastrat in inimile altora ».

Cu drag va scriu si din inima va trimit si desenul de mai jos, lucrat miercurea trecuta intr-un moment de inspiratie si liniste deplina.

      Va doresc timp pentru voi. Sa va cunoasteti mai bine, sa va constientizati propria viata si pe a celor din jurul vostru. Viata voastra alcatuita din cei cativa care sunt aproape de voi, care in fond si la urma urmei sunt lumea voastra.

Cu drag,

^.^ Anca M

De la lume adunate (11) - copilarie

      Bine v-am gasit in acest inceput de saptamana minunat. Am gasit un citat astazi care mi-a placut foarte mult si el spune cam asa:

Daca fiecare dintre noi ar folosi cinci minute in fiecare zi incercand sa faca viata cuiva putin mai buna, ganditi-va unde am ajunge!

Un indemn demn de luat in calcul caci pana la urma ce este mai important in viata decat a face viata celor din jurul nostru mai frumoasa? Daruind din timpul nostru, din rabdarea noastra, din dragostea noastra (chiar si cea pe care nu o avem) vom dobandi cel mai pretios dar din lume. Pentru fiecare dintre noi, cel mai pretios dar din lume poate fi diferit : unul poate primi inapoi dragoste, altul bucurie, altul prieteni, altul timp, altul sanatate, altul rabdare, altul intelepciune, samd.
      Cel mai usor exemplu de a darui e dragostea si curatia copiilor. Ei pot cel mai usor sa se exprime si sa daruiasca neconditionat dragoste fara prejudecata. E un ideal la care poate si noi ar trebui sa ne gandim mai des. Nu fara a deveni mai intelepti si mai puternici in lupta cu viata.
Copii sunt sursa de viata din sursa Vietii celei vesnice, dragostea si daruirea lor fiind cel mai bun balsam si model pentru viata noastra. Mi-e drag sa ii privesc, sa fiu in compania lor, sa ii vad jucandu-se. Cred ca prin joaca ne putem  vindeca cel mai bine de rani vechi si de prejudecati. Si mai cred ca prin creatie copii pot sa ne atinga corzi sensibile  pe care le credeam de mult ingropate. Mare bucurie imi este sa descopar pe un site de socializare, sau pe un blog, sau pe un site cate o realizare de-a unui copil. Exemplele sunt atat de multe incat ar trebui poate sa fac un blog legat doar de acest subiect. Prefer totusi sa ma limitez a va arata ceva care mi-a incantat privirile si care mi-a bucurat ziua cat se poate de mult. E un desen facut de o mica domnita de clasa a treia care are un talent extraordinar.

sursa : facebook

Felicitari copil talentat. Alaturi de surioarele si fratiorul tau, esti o fetita minunata si o bucurie  pentru mama ta frumoasa.

cu drag, 

^.^ Anca M

Scufita rosie

      Bine v-am gasit. Rascolind pozele si fisierele mai mult sau mai putin ordonate si catalogate, am gasit o cutie foarte frumoasa pe care vreau sa v-o arat si voua. Vorbind astazi cu cineva si vrute si nevrute am ajuns la talente. Toata lumea se asteapta ca sa fii un geniu, un talent in domeniul artei. Dorinta de a face ceva frumos trebuie musai sa aiba in spate experienta multa bazata pe o caruta de talent. Dar, stau eu asa si ma gandesc...oare toti ne-am nascut talentati? Oare suntem toti genii si talente? Ma indoiesc, sincer ma indoiesc. Viata e frumoasa prin varietatea ei de oameni si nu prin alinierea tuturor pe aceleasi standarde si principii. Iar ca unii poate sunt nascuti cu un talent extraordinar, asta nu inseamna ca si fac ceva cu el. (Tot respectul insa pentru cei care au talent si il si folosesc). Iar altii care nu au talent, dar vor sa faca ceva diferit cu viata lor lucreaza si lucreaza si iar lucreaza si se bucura de ceea ce fac fara sa se mai gandesca la ce zic unii si altii.
      Ei, dragi cititori pentru voi e acest articol, pentru cei cativa care vreti sa faceti ceva diferit cu viata voastra si nu sunteti talente inascute. Nu exista lucru pe care sa vrei sa il faci si sa nu poti. Asa cred eu. Si cred ca a vrea sa faci ceva frumos in viata ta si cu viata ta depinde doar de tine. Mie imi place sa fac viata altora frumoasa facandu-le mici bucurii si punand suflet in ceea ce lucrez. Cat se vede sau nu, asta nu stiu. Ramane ca timpul sa decida.

Spor, inspiratie si curaj...sa faceti ceea ce visati. 

Cu drag,

Anca M

Prietenie

      Bine v-am gasit oameni buni,

       Nu e niciodata prea tarziu sa multumesti. Si sa recunosti ca viata este un sir de evenimente din cele mai variate, curioase, ciudate cateodata, dar întotdeauna cu un scop chiar daca nu il pricepi pe moment.
Te intrebi oare daca aceasta este o marturie? Pai, as spune ca da. Au fost ( si sigur vor mai fi ) multe momente in viata mea cand unele lucruri s-au intamplat fara sa inteleg de ce. In timp insa toate s-au dovedit cu rost si cu o valoare dincolo de orice mi-as fi imaginat. Imi amintesc ziua in care intrasem pe o pagina de internet si scriam un comentariu la un articol. Si din aproape in aproape am cunoscut oameni deosebiti, intr-atat de deosebiti incat astazi sunt parte din viata mea. Imi amintesc ziua in care am aplicat pentru un job si peste timp oameni deosebiti au devenit parte din viata mea. Imi amintesc o iesire la un picnic, care a lasat in urma bucuria unor oameni frumosi. Îmi amintesc o intalnire intr-o biserica care a dus la minunate intamplari si o serie de alti oameni deosebiti pe care am avut ocazia sa ii cunosc de-lungul timpului. Și încă, ... deosebit este caci resimt ajutorul oferit la vreme de restriște la un apel telefonic distanta (sau doar un mesaj de WhatsApp distanta).
Pe fiecare om in parte il am intr-un coltisor al sufletului meu si fiecare in parte stiu ca ma are intr-un coltisor al sufletului sau. Cum oare functioneaza asta? Oare cat de mare este inima unui om si cate poate primi inauntru? Desi fizic este nu mai mare decat un pumn, la nivel fiintial, inima unui om poate cuprinde intreg universul. Cel putin asa cred eu. Pentru fiecare moment in parte care l-am petrecut cu voi, pentru fiecare dovada de dragoste pe care mi-ati aratat-o si pentru fiecare moment de incredere pe care mi l-ati acordat, va multumesc. Sunteti minunati si viata e mai frumoasa cu voi in ea. Nu ma simt vrednica sa va am asa prieteni dragi, dar uite ca bunul Dumnezeu si-a facut mila de noi si ne-a adunat împreună. Frumoasa este viata cu oameni de omenie alături.

Minunat esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale.

cu drag, 

Anca M ^.^

#creativebookchallenge2023 (15/2023)

      Bine v-am gasit oameni buni, 

      Am promis, deci nu ma las, chit ca asta ar insemna sa scriu mai des aici, dar e asa de frumos sa vorbesti despre carti si atat de multa bucurie pot aduce ca nu ma pot abtine sa nu va povestesc un pic mai mult despre una din cartile din raftul de #creativebookchallenge2023 de anul acesta.

      In aceasta postare va voi povesti frugal despre o carte deosebita, nu usoara, chiar deloc usoara, si nu pentru orice gusturi. Este vorba despre o carte scrisa de Jordan B Peterson si anume "12 reguli de viata".

      Cartea este impartita, dupa cum si titlul sugereaza in 12 reguli de viata si anume:

1. Stai drept si trage umerii inapoi - sau cum am vazut odata pe un afis - postura schimba viata. Pana la urma este un lucru demn de luat in seama caci asta e un inceput in a "gasi puterea de a accepta povara teribila a Lumii, bucurandu-te de ea", cum spune autorul
2. Ai responsabilitatea de a te ajuta; comporta-te ca atare - un capitol despre haos, ordine, "constiinta", despre directie de viata, despre a cunoaste acel "de ce" care se poate impaca mai tarziu cu aproape "orice cum" parafrazand aici un pic pe Nietzsche; sau cum ar spune alcineva intr-o alta carte si anume ca cel mai curajos lucru pe care l-ai spus vreodata este "ajutor" caci a cere ajutor nu insemna a te da batut ci a refuza sa te dai batut ( asta este pentru cei care au citit "Baiatul, cartita, vulpoiul si calul" scrisa de Charlie Mackesy si redata si audio chiar pe Youtube)
3. Imprieteniti-va cu cei care va vor numai binele - da stiu, asta poate naste nitel controverse, ca toata cartea de altfel, dar cu toate acestea va recomand cu drag sa o cititi - finalul acestui capitol e ceva de genul : " imprieteniti-va cu oameni care isi doresc ce e mai bun pentru voi" caci alaturi de astfel de oameni iti va trebui "forta si curaj pentru a ramane in picioare. Un pic de modestie."
   
4.  Compara-te cu cel ce erai tu in trecut, nu cu altcineva din prezent - un titlu pe care al trebui cred sa ni-l scriem cu litere de-o schioapa si sa ni-l lipim peste tot pe unde suntem - stiti voi de ce spun asta
5. Nu-ti lasa copii sa-ti faca lucruri care te vor enerva - caci un copil bine crescut, disciplinat, poate fi de incredere, nu te va enerva, isi va face usor prieteni si va fi placut in orice mediu ar fi. Si ca o concluzie este scris ca "Nu exista daruri mai mari decat acelea pe care le poate oferi un parinte implicat si curajos."
6. Fa-ti ordine in propria casa inainte de a judeca lumea - sau mai bine spus fa-ti ordine in propria viata si nu mai da mereu vina pe altii, fa curat in sufletul tau si "probabil ca vei deveni o forta mereu mai puternica in slujba pacii si a oricarei cauze bune."
7. Concentreaza-te pe lucrurile cu adevarat importante (si nu pe placerile imediate)
8. Spune adevarul- sau cel putin nu minti - geniala aceasta a doua parte caci mai mereu avem tendinta de a ne gandi DOAR la prima parte uitand ca de fapt a spune adevarul inseamna intre altele si acel "cel putin" nu minti
9. Porneste de la premisa ca s-ar putea ca persoana pe care o asculti sa stie ceva ce tu nu stii - sau altfel spus ascultandu-te pe tine si pe cel de langa tine mai mult, cu atentie si dedicare, e posibil sa descoperi lucri absolut geniale si mai presus de asta sa fii in "cautarea neincetata a cunoasterii, care este forma cea mai inalta a intelepciunii."
10. Fii precis in exprimare - "Confrunta haosul Fiintei.Confrunta marea de probleme. Numeste destinatia si traseaza-ti calea.Accepta ceea ce doresti. Spune-le celor din jurul tau cine esti. Concentreaza-te, priveste atent si mergi drept inainte."
11. Lasati-i pe copii in pace cand fac skateboarding sau ca o idee de final - "Daca sunt sanatoase, femeile nu-si doresc baieti, ci barbati.(...) Iar daca ai impresia ca barbatii puternici sunt periculosi, stai sa vezi de ce sunt in stare barbatii slabi."
12. Cand intalnesti pe strada o pisica, mangai-o ( valabil si pentru caini) - "Este o pauza placuta. Este un mic plus de lumina intr-o zi buna si un respiro micut intr-o zi proasta."

     

      Citatele sunt franturi de lumina din ceea ce este scris in carte, rupte din context nu au acelasi impact ca textul integral, deci interpretarea completa si corecta o puteti face doar citind cartea.

      La momentul cand o citeam, caci mi-a luat ceva vreme sa o termin, am lucrat un semn de carte deosebit pe care l-am pus intre paginile cu scrisul miiiic si plin de invataminte. Asa am reusit sa duc la sfarsit aceasta lectura care, repet, e posibil sa nu fie pe placul tuturor, dar poate ca e mai bine asa caci bine ca suntem diferiti cu totii, din fericire!

cu drag,

Anca M

 

Sezonul bucuriei

      Si ce daca afara e frig si innourat? Sau ploua? Sau bate vantul? Sau e vremea posaca din cand in cand sau chiar mai des? Si ce daca frunzele nu mai coloreaza crengile copacilor si soarele nu ne mai mangaie asa cum o facea odata, acum apusa vreme, in anotimpul acela frumos de se cheama vara? Si ce daca nu mai merge o bere la fel de bine si parca nu iti mai vine sa iesi din casa? Si ce daca nu iti mai vine sa mai faci nimic ca vremea din afara se strecoara in cotloanele inimii noastre infrigurate?

      Toate acestea sunt normale. Toate isi au rostul lor in viata. Iar daca pe noi ne-a apucat melancolia, apoi acesta e semnalul de alarma ca ar fi cazul sa iesim din capacea noastra si sa daruim. Un zambet, o vorba buna, o fapta buna, o imbratisare, orice este frumos si trainic.

      Azi vorbeam cu cineva despre stele (cum am ajuns la aceasta discutie e o alta poveste, dar nu isi are locul aici). Am ramas uimita sa aflu ca sunt oameni (si poate nu putini) care au uitat sa se uite la stele. Care sa se bucure de aerul ala rece de seara si sa ridice ochii sus, spre ceruri, si sa priveasca ... luna. Sa descopere cu bucurie luceafarul de seara, sa se bucure de darul vietii si sa spuna si altora cat de frumoase sunt toate.

 Ilon Wikland

      Oare am uitat ca noi am fost bucurie? Am fost copiii mamelor noastre si ale tatilor nostri, noi cei care stateam cu nasul lipit de geam si asteptam sa vina de la serviciu ( poate de la cine stie ce schimb, sau de la camp, sau de la birou, fiecare pe unde putea sa isi castige painea), sa ii vedem si sa le sarim in brate. Si fata lor se lumina cand ne vedeau. Si ne cuprindeau in brate. Si ne sarutau. Si impreuna povesteam ce aventuri am facut in ziua care a trecut. Ei ne spuneau ca au fost la munca (si cam aici se termina pledoaria lor) si noi le povesteam despre aventuri prin curte, pe maidan, cu prietenii pe care ni i-am facut in parc, la tara, sau in orice loc ne-am fi aflat, despre zmeie, despre casa constuite din frunze sau nisip sau pamant, sau surcele, despre colectiile de scoarte de copac, despre toti gandacii si paianjenii pe care i-am intalnit in ziua care tocmai a trecut sau pur si simplu despre cartile pe care le-am descoperit sau jucariile mai mult sau mai putin imaginare cu care ne-am jucat.

      Oare se merita sa credem ca acel "am fost" e doar o amintire? Unii dintre noi, poate nu am avut o viata prea fericita, sau o copilarie prea luminoasa, sau poate ca cei dragi ai nostri deja au plecat dintre noi, dar cu toate acestea noi suntem aici, vii, plini de lumina si de putere de daruire, traind zi de zi clipa dupa clipa si construindu-ne viata pana cand si noua ne va veni randul sa lasam altora viata aceasta iar noi sa plecam spre alte meleaguri.

      Noi suntem bucurie. Bucurie suntem si viata. Si avem puterea cu orice fapta buna pe care o facem catre cei din jurul nostru sa aducem macar o raza de soare in sufletele celor care au nevoie de ... oare dupa ce tanjeste omul cel mai mult ? ...  daca nu dupa dragoste si comuniune.

      Nu odata am auzit ca singuratatea si lipsa dragostei face mai multe victime decat ne-am putea imagina, victime in trupuri vii, dar moarte pe interior.

      Orice zi e buna sa punem inceput bun. Daca ne apuca melancolia si plangerea de sine, mai bine am pune mana si ne-am uita in jur. Este multa durere si fizica, dar mai ales a sufletului. Orice zi e buna sa punem inceput bun faptelor bune.  Seara aceasta o gasesc un motiv pe cinste pentru a incepe sa ne gandim mai mult la ceilalti, nu la cati bani scoatem din buzunar sa ii cheltuim in mall-uri si supermarket-uri, sa facem ratinguri de prima pagina de editoriale, ci la cum putem aduce o bucurie.

Pace - si - Bucurie

cu drag,

^.^ Anca M

Un gand frumos

      O zi se masoara in momente. Momente triste, momente fericite, momente lungi, momente scurte, momente... Notiunea de scurt sau lung, trist sau fericit e diferita de la o persoana la alta. Cred ca in cea mai mare masura depinde de noi sa facem momentele fericite cat mai multe si mai lungi si cele triste cat mai putine. Nu depind insa toate de noi ... si atunci parca pierdem controlul. In realitate de fapt nu pierdem decat echilibrul interior. Se spune ca iti dai seama ca ai avut ceva atunci cand il pierzi. Si cred ca de aici ni se trag toate. De am fi mai constienti de ce avem, de cei pe care ii avem langa noi, momentele frumoase si fericite ar fi infinit mai multe. Si pana la urma ce e un moment daca nu farama de vesnicie in care tu te-ai regasit cu tine si pe cel de langa tine? Ce este un moment daca nu bucuria de a trai aici si acum intr-un prezent real, nu virtual, o realitate care in timp va deveni atemporala? Ce este un moment daca nu linistea din care se extrage pacea? Ce este un moment daca nu o picatura, un strop de ploaie sau un picur din oceanul vietii, intins, adanc si vesnic nedescoperit? E nevoie de constientizare, sa fii prezent mereu aici si acum, infipt in realitate si in viata. De multe ori trece viata pe langa noi si noi prin viata trecem ca o papadie pe suprafata unei ape limpezi, dar nu stim ca am trecut. Si ne plangem si ne vaicarim ca viata e grea, anosta si lipsita de parfum, cand adevarul e ca noi am uitat sa fim sarea si piperul vietii si noi am uitat sa traim.
      Fie ca viata noastra sa se masoare numai in momente de pace si bucurie.

sursa - lady poppins

cu drag,

^.^Anca M

Viata in imagini (19)

      Bine v-am gasit oameni buni, 

      Asa e ca va era dor de o noua postare? Sincer si mie, si desi am zis ca nu a trecut decat un pic de cand nu am mai scris, se pare ca s-a dus o luna, sau sa ma exprim si mai concret, o luna si jumatate. Uneori imi spun ca timpul trece prea repede, desi de fapt noi trecem prin timp caci timpul este mereu acelasi, desi cunosc foarte bine si teoria relativitatii lui Einstein legata de timp. Una peste alta, timpul este fix asa cum trebuie sa fie, iar noi am face bine sa ne bucuram de el din plin, caci a doua oara ma indoiesc ca vom mai trai viata asta :)

       Am stat un pic sa fac o retrospectiva a celor mai frumoase lucruri facute din Iulie si pana acum si as putea spune ca am avut momente frumoase din plin. Si in general, mai tot timpul liber a fost legat de iesiri, mai aproape sau mai departe de casa, dar iesiri. 

      Dintre toate calatoriile, ultima o am inca proaspata in minte, nu ca si celelalte nu ar fi la fel. Voi continua articolul povestindu-va despre un traseu pe care poate multi dintre voi l-ati fi facut deja, dar pentru noi a fost pe alocuri o premiera, chit ca noua ne-ar mai fi trebuit ceva vreme de zabava prin asa locuri frumoase.

      Am pornit la drum, intr-o frumoasa zi de vara cu gandul de a face traseul din aproape in aproape. Si asa am si facut. Am poposit la Sibiu, am stat un pic sa ne racorim si sa ne bucuram de cetatea frumoasa a orasului si dupa am mers mai departe spre nord, pana ce am ajuns la Vadu Izei, Sighetu Marmatiei si altele asemenea. Sa va povestesc ca parca nu as mai fi plecat de acolo? Ca avem o tara frumoasa si plina de locuri deosebite care merita descoperite? Cred ca stiti si voi asta. Acestea fiind spuse am poposit un pic prin cateva locuri deosbite din Maramures, am zabovit un pic prin locuri deosebite si apoi am luat drumul inapoi spre Bucuresti, oprindu-ne iar inainte un pic prin Sibiu.

      Nu stiu sa va spun care a fost cel mai frumos loc sau cel mai frumos moment. Fiecare loc isi are farmecul lui si prin fiecare destinatie am purtat un mic caiet de schite cu care ma delectam ori de cate ori stateam doar de dragul de a sta. Maratoanele in concedii de dragul de a puncta ca am fost intr-o mie de locuri si am bifat de pe o lista interminabila tot ce era de vazut in zona, noua nu ni se potriveste.

 

      Pur si simplu ador clipele de liniste: un muzeu vizitat in liniste, un parc prin care sa ma plimb in liniste, o gradina zoologica pe care sa o savurez din plin, un restaurant la care sa stau in tihna ... si lista e lunga. Poate printre cei care cititi aceste randuri sunt persoane care inteleg perfect ce inseamna un concediu in tihna, in locul unuia maraton. E drept ca sunt locuri unde e posibil sa nu ma mai intorc niciodata, dar mi-o asum cu varf si indesat.

      Aleg momentele in care pot asimila la maxim orice experienta si in care simt ca traiesc viata la maxim in tihna, desi poate unora dintre voi li se pare ca a trai viata la maxim si cu tihna nu prea se leaga. Ei bine, eu zic ca da, acu' depinde daca esti introvert sau extrovert, si multe asemenea care tin de personalitatea ta, dar una peste alta, consider ca o plimbare pe malul unui rau poate fi la fel de antrenanta ca orice alta activitate plina de adrenalina pentru altii.

      Din zonele in care am fost nu am facut nici jumatate din obiective, dar ce mai conteaza? Am aprofundat lucruri extraodinare legate de cultura, de arta, de oameni, de istorie si de viata. 

      Am mai spus eu si in alte dati ca fericirea nu e peste mari si tari ci chiar sub nasul nostru. Nu ca nu apreciez la maxim o iesire in afara tarii, dar cred ca avem o tara frumoasa care merita descoperita asa cum este ea. PS : trecem peste partea in care unii zic ca e pacat ca e locuita ca in rest ar fi perfecta, dar parca lucrurile perfecte au mereu ceva lipsa... unitatea in diversitate si umanitatea pe care nimeni altcineva nu o poate da decat un alt om.

      Altceva ce sa va mai spun? Poate doar ca va doresc fiecaruia/fiecareia dintre voi sa va faceti timp sa descoperiti lumea din jur asa cum este ea si sa profitati de ce are mai bun de oferit. Pana la urma frumusetea se gaseste in ochii privitorului, nu?

cu drag,

Anca M

Pentru toti cei care "ma citesc"

      Mi-a fost dat sa aud de cateva ori de ce nu sunt o prezenta constanta pe blog. Raspunsul meu e simplu : pentru ca nu am ce sa spun. De multe ori mi se intampla sa fiu asaltata de mailuri, de prezentari, de informatii din toate partile pe care la sfarsitul zilei nu numai ca nu pot spune ca le-am aprofundat deplin, dar care nici macar nu m-au odihnit in vreun fel. Si colac peste pupaza, ma mai trezesc si frustrata de faptul ca a trecut ziua, ca mi-am incarcat programul cu o mie de informatii si de note, notite, articole "importante", mailuri "importante",.ppt-uri, anunturi si asa mai departe, dar de fapt nu mi-am "imbogatit" propria persoana cu nimic. Si atunci de ce sa fac la fel? E netul plin de articole, de bloguri, de mesaje, de poze, asa ca atunci cand nu am ce spune, tac. Si in tacerea mea ma odihnesc, lucrand la ce imi place, citind o carte, uitandu-ma la un film, iesind cu prietenii, stand la un pahar de vorba si mai ales fiind aproape de cei dragi. Poate ca pare banal sau poate ca pare foarte plictisitor sa fiu mai prinsa de cotidian decat de blog. Dar nu o spun cu nici o parere de rau, prefer sa fiu (sa exist/sa traiesc) decat sa scriu. Apreciez enorm consecventa celor care pot mereu prezente/i, care au o daruire (zilnica as putea spune) pentru a scrie, dar personal, daca imi lipseste inspiratia, tac. Si nu ca sa va supar. Nu pentru ca nu imi sunteti dragi , toti cei care cititi pe blog la mine si toti cei care ma cunoasteti mai mult sau putin, ci pentru ca nu vreau sa va mananc din timpul vostru si asa pretios cu ceva care nu v-ar aduce nici un dram de bucurie sau nu v-ar umple sufletul macar intr-o infima masura de ceva frumos.

sursa : net

      Viata e frumoasa. Am spus-o de multe ori, frumoasa, nu usoara.... Si viata trebuie traita cat mai  mult (si cat mai des) cum stie fiecare mai bine. De ce sa ne umplem unii altora zilele, orele cu nimicuri care nu conteaza? Nu mai bine in bucurie sa ne revedem ori de cate ori putem in viata reala, sa vorbim, sa impartasim experiente, trairi, sa ne privim si sa  ne ajutam?

      "Daca fiecare dintre noi ar folosi cinci minute in fiecare zi incercand sa faca viata cuiva putin mai buna, ganditi-va unde am ajunge."

      Mi-a placut mult acest citat. Adevarat este, cat de mult conteaza ca din cand in cand sa ne indreptam privirile catre ceilalti si sa mai lasam un pic din egoismul nostru. In acest sens nu scriu. In sensul de a nu polua. O detest din tot sufletul si nu cred ca isi are rostul in nici unul din aspectele vietii (nu apreciez poluarea fonica, vizuala, mass-media, din natura...ori de ce fel ar fi ea).Nu apreciez vorbitul doar de dragul de ati auzi vocea (fara a spune ceva). Nu intotdeauna a fi cu cineva inseamna sa si vorbesti. Cine ma cunoaste stie ce spun. Si nu intotdeauna atunci cand nu scriu inseamna ca nu vreau sa impartasesc ceva cu voi. Dar din lipsa de inspiratie, cuvintele nu se astern pe hartie asa cum as vrea...si atunci totul devine lalaiala. Si atunci tac. Sa nu va fie cu suparare, caci dragi imi sunteti si va multumesc tuturor celor care veniti aici, pentru o "ocheada" (acel "sneak peak" cum ar zice un strain)  sau pentru a zabovi din plin.

cu drag,stima si consideratie,

^.^ Anca M

Va doresc timp

Am gasit un text si o poza(sursa google - cel mai probabil), venite pe mesagerie de la cineva foarte drag mie(respectiv mami meu) despre timp. Mai mult ca sigur ca acest material il cunoasteti mai bine decat mine, dar atat de mult ce mi-a placut incat il reiau si eu pe blog.
Am cercetat netul mai bine si am descoperit ca autoarea este R Neagu. Ce sa spun : nimic mai mult decat felicitari.

"… Hai ca ma grabesc.''

N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de toamna? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sa fac rapoarte, sa le dau mai departe, sa ma plimb in sedinte. Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva." Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povesti?  

"N-am timp!" este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.

N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.

Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte.  Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?

Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?

Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el... daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati.  Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.

Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti. 

Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.

Asadar…

Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!!

Dar, mai ales, va doresc timp  sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, "vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala." Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra?

Crampeie de viata

      De cate ori oare nu am fost intrebata daca mereu am o fire vesela si binevoitoare! Sau daca mereu imi ies lucrurile asa cum vreau (oare cum o fi asta?)

      Articolul de astazi este despre zile proaste, despre ploi si despre nereusite. Important este sa nu uitam ca suntem oameni, sa ne lasam permisiunea sa gresim si sa iertam. Si sa ne iertam si pe noi si pe cei din jurul noastru. (Si voi credeati ca este despre indragosteala, nu?)

      In societate trebuie sa fim persoane placute si binevoitoare. Asta nu inseamna ca putem mereu fi asa. Toti avem si zile proaste. Cu toate astea sunt de parere ca nu e rau sa avem si astfel de momente. Nu am mai invata nimic daca mereu ar fi totul roz si frumos. Unele zile sunt asa de dimineata si parca orice am face, totul merge prost. Curaj, vor trece.

      Toti avem si zile cu ploi. Si ce? Fara ploaie nu ar fi viata, adica e bun Soarele, dar e buna si ploaia. Uite asa invatam sa fim mai atenti cu noi si cu cei din jur.

      Toti avem proiecte care nu doar ca nu ne reusesc, dar si faptul ca ne gandim ca trebuie sa le facem ne frustreaza. Cum ar fi sa nu ai astfel de momente? Cred ca naspa! Cineva imi spunea de curand ca tot ce vede ca lucrez este foarte frumos si ca niciodata nu ar face ce fac eu. Dar, dragul meu cititor, daca ai sti cate ore de nereusite sunt in spatele unor proiecte reusite nu ti-ai mai face atatea griji si nu te-ai mai compara cu mine sau cu oricine altcineva din jurul tau.

      Din acelasi capitol cineva mi-a cerut sa ii arat proiecte nereusite :) Oooohhh vaaaaiiiii, dar cate nu am si din capitolul asta. Stiti totusi care este partea frumoasa cu astfel de proiecte? Sunt cele mai bune profesoare. Da, daaaa, proiectele alea care orice ai face nu vor frate sa iasa cum ai visat.

      Tin minte ca atunci cand am facut proiectul pe care il vedeti in acest articol eram maxim frustrata. Nu ca nu as fi cunoscut tehnica, dar daca starea mea nu era cea mai buna, pur si simplu nimic nu se lega. De cateva ori am vrut sa il arunc. Slava Domnului ca totusi nu am facut-o. Am continuat exact pe principiul "trust the process" si am zis ca in cel mai rau caz va fi clasat la "asa nu" - eram fix in momentul in care desenul meu arata asa:

      Ce am invatat din acest exercitiu? Sa am rabdare cu mine si sa accept ca nu mereu lucrurile ies cum as vrea chit ca totul este facut ca la carte. Si sa nu ma enervez ci sa ma detasez de faptul ca rezultatul nu va fi cel scontat ci va fi doar un exercitiu de invatare. Renuntarea asta este tare sanatoasa. Tinem cu dintii sa fim mereu in control ca uitam pur si simplu sa fim ancorati in prezent si in a trai clipa asa cum este.

      Finalitatea unui astfel de proiect a fost sa decupez parti care am considerat ca au iesit cat de cat interesante si sa fac semne de carte. Bucatile si mai mici le-am perforat in forma de inimoara ca mi s-a parut interasant. Uite asa am realizat ca timpul petrecut nu a fost irosit deloc, ci de fapt o lectie de care imi voi aduce aminte cu drag in viitor.

      Cu totii am auzit ca important este sa incerci chit ca nu reusesti mereu, dar uite ca adulti fiind cam uitam de asta. Si uitam sa fim blanzi cu noi (nu mai zic cu cei din jur) si ingaduitori. Si uitam ca singura persoana cu care ar trebui sa ne comparam este propria persoana. 

      Oare de ce uitam asa de usor ca si momentele proaste isi au si ele farmecul lor? Fara ele nu am mai sti sa apreciem cu adevarat ca suntem vii! Da, vii ( adicalea plini de suflu, nu doar umbre de viata).

      Am invatat ca nu trebuie sa fiu ca ceilalti ca sa ma bucur de ceea ce am. Si de avut aveeeeeem cu totii cate ceva de care sa fim multumitori, oricat de grea si neagra ar fi o zi sau de nereusita o incercare.

      Curaj, azi este prima zi din restul vietii noastre! Si poate ca nu e rau sa ne indragostim iar de frumos si de dor de viata!

cu drag,

Anca M

Viata in imagini - Paris (2)

Revin cu ganduri si amintiri din tari de mult uitate :) sau poate nu atat de mult uitate, in timpul pe care il cunoastem cu totii, ci doar in timpul amintirilor mele.
Am promis, si o promisiune e o promisiune :)

festivalul de chimonouri

o umbra in ploaie - la fel de reala ca si raza de soare dupa ploaie

Si daca tot vorbim de ploaie, asa se vedea afara, dupa ploaie din cafeneaua pitita in mijlocul parcului de unde stateam, ascultam muzica si desenam.

linistea de dupa ploaie

Desenam..., da, si priveam ploaia, si pe acea tanara japoneza trecand prin fata geamului , grabindu-se spre intoarcerea la viata ei...Mi-a ramas draga aceasta experienta; nu eram intr-o poveste, si totusi, nici viata mea de zi cu zi nu era. A plouat atunci,a plouat mult, dar festivalul, oamenii, culorile, mai ales culorile, si ceremoniile...toate m-au trimis intr-o lume la care unii doar viseaza si unii doar au auzit.
Va doresc cu tot sufletul sa aveti parte de asemenea trairi...sa cunoasteti culturi diferite de-ale noastre, sa puteti sa impartasiti (unde se poate) un pic din tara voastra cu cei din alte tari si sa aduceti acasa o bucatica din ceea ce au frumos alte popoare.
cu drag, a voastra,
Anca M

Un gand frumos

 Bine v-am gasit,

Viata noastra este plina si, desi nu am dat niciun semn de viata luna trecuta aici pe blog, slava Domnului pentru toate. Va multumesc pentru toate mesajele trimise, pentru urarile de bine, pentru ca sunteti parte din viata mea. Oare cum am ajuns sa va simt asa de aproape de sufletul meu, doar darul Domnului!

Pentru toti cei si toate cele care popositi chiar si pret de o clipa pe aici pe blog, va multumesc! Este o bucurie si o onoare sa va stiu alaturi de mine in asemenea calatorie si online si offline!

Va doresc o luna plina de lumina si Lumina! Si sa va fie casele si inimile pliiiiine de dragoste, de pace si bucurie.

PS  : lipsa posibilitatii de a putea pune fotografii pe aceasta platforma imi limiteaza enorm modul de a scrie, dar asta nu ma impiedica, chiar si asa, sa va las un gand frumos!

Cu drag,

      Anca M

#creativebookchallenge2023 (12/2023)

       Bine v-am gasit oameni buni, 

      Ma tot coteam daca sa fac un articol despre #creativebookchallenge2023 sau despre viata in imagini caci si despre una si despre alta imi este extrem de drag sa vorbesc in acest moment. Sa va povestesc de ce. Acum o saptamana eu (si cred ca jumate de Bucuresti) veneam din mini - sau mai lunga - vacanta de 1 iunie. In cazul meu, tocmai ne adunasem de pe drumuri din zona Ardealului, mai exact veneam din Sibiu. Eiiii, in orasul asta minunat, am avut parte de mai multe experiente placute caz in care ma tot invarteam in jurul subiectelor de scris. 

      Acum ca m-am decis asupra celui de #creativebookchallenge2023 din motivul ca a fost intre ultimele experiente deosebite de-a lungul sederii noastre in Sibiu, sa va spun si povestea pe care o asteptati cu totii. Daca initial, in drumul nostru din inima Ardealului pana in Bucuresti in mintea mea coboram repejor spre Bucuresti, si ultima zi de concediu era duminica, ei bine, abia luni, si nici atunci prea devreme, ne-am urnit din Sibiu. Motivul a fost cat se poate de simplu : ziua de duminica aveam sa o petrecem in tihna, fara sa exageram, la muzeul Astra din Sibiu. Daca nu ati incercat o asa experienta v-o recomand cu varf si indesat. Acum nu intru in detalii despre ce a insemnat ziua la muzeu ci mai degraba va voi povesti despre o carte pe care am cumparat-o la Targul de Jucarii si care e scrisa si ilustrata de oameni frumosi din cadrul muzeului Astra. Yeap, you heard well, cine stie cunoaste, asa ca oamenii astia faini au ales nu doar sa lucreze la muzeu ci sa aduca o bucurie si dincolo de portile muzeului si sa scoata o carte pe care am citit-o in tihna, seara, imediat dupa ce am ajuns la cazare si am mancat. 

      Acuma, nu stiu cum vi se poate parea asa carte daca nu ati fost prezenti acolo, sa va plimbati pe "O carare ocolita", dar chiar si asa, o astfel de lectura sigur va poate starni pofta de frumos, de viata la tara, de pamant, de olarit, de case frumoase, de oameni deosebiti, de copilarie, de tot ce vreti voi mai ... altfel. 

 

      Cartea este scoasa la Editura "Astra Museum" in 2022, e scrisa de Ovidiu Baron si frumos ilustrata de Ancuta Ilie. Casuta minunata pe care am luat-o tot de acolo e facuta de cei de la Povesti din lut iar restul e poveste. 

      As vrea sa va pot spune cu adevarat in cuvinte cat de frumos este sa fii in casa aia de la Horezu (120A) si sa intri pe poarta frumos sculptata care te asteapta plina de vase din ceramica si de Sori. Da, ati citit bine, este un Soare plin de viata care te asteapta pe prima farfurie care e expusa chiar pe gard, la intrare, pe partea dreapta.

 

      Sau cat de frumos este sa fii pe inserate, dupa ploaie in pridvorul ( sau prispa - inca ma mai gandesc care e termenul corect) de sus de la etaj, sa privesti vita de vie care s-a cocotat smerita pana la etajul unu, sau oile din tarc un pic mai pe stanga, asta daca poti sa iti iei ochii din "dantelaria" (ca nu pot sa le spun simplu ornamente traforate florale) casei pe care o vedeti in imaginea de mai jos.

 

      Asta era pe langa gospodaria - atelier de prelucrare a chihlimbarului Colti (105A) de prin Buzau, si e una din cele mai deosebite, mi s-a parut mie. 

      Deci calatorind prin muzeu, dupa, prin carte, nu stiu de fapt cine pe cine a plimbat : eu cartea spre casa sau ea pe mine prin copilarie si muzeu. Inca ma mai gandesc care din cele doua e varianta cea mai clara !

      Una peste alta, daca dati de asa o carte, o recomand cu drag, eu una mi-o trec in lista mea de #creativebookchallenge2023 caci vreau sa imi ramana aici pentru mult timp de acum incolo. Plus e o lectura foarte placuta si tihnita ! De cand am inceput aceasta provocare, am ales cartile pe care le citesc cu maaaaaaaaare atentie, caci ma gandesc la un dublu sens : sa imi aduca si mie pace si bucurie si sa aduca si voua un acel " je ne sais quoi" placut, greu de tradus, dar cu un parfum aparte !

      Pana la o noua postare va doresc lectura placuta la tot felul de carti pe care le gasiti de interes si nu uitati , daca vreti le puteti pune pe rafturile voastre personale. Am tot vorbit si de cum sa le faceti si de cum sa le personalizati, deci daca vi se aprinde vreo scanteie, incercati !

cu drag, 

Anca M

Prin oglinda timpului

      Cu timpul am invatat ca fiecare lucru isi are rostul lui si fiecare intamplare e binevenita macar vazuta prin negura timpului. Cu fiecare om intalnit viata se schimba in bine sau in rau, dar se schimba... Anul care se incheie e o buna oportunitate sa arunc o privire in urma sa vad ce a fost si cum a fost. As schimba oare ceva din tot ce a fost? Mhhhh, poate, dar daca stau mai bine si ma gandesc, tot ce s-a intamplat m-a ajutat sa fiu asa cum sunt acum.

      Dintre cele ce mi-au placut mult de tot:

*serile cu stele multe (si ploile cu stele)

*statul la ceai si depanat de voie buna

*roua diminetii si razele soarelui printre flori si frunze

*leneveala pe o canapea, pe o banca, sau pe iarba pentru a citi o carte

*masa de lucru plina de culori, pensule,planse de lucru, sau cutii, sau sticla in diferite forme

*plimbatul cu prietenii dragi

*realizarea proiectelor mici care mi-au adus multa bucurie

*vizionarea unui film sau al unui desen animat frumos

*calatoriile

*mirosul de flori proaspete

*ilustratiile din cartile cu povesti in orice format ar fi ele

*mirosul cafelei la ibric

*statul pe stanci la munte sau pe nisip la malul marii

*tarta cu fructe de padure

*discutiile cu cei dragi sub visin in curte

*apusul soarelui vazut de deasupra orasului

*ploile linistite din orice antimp

*deschiderea zorelelor vara

*facerea de prieteni noi
*decoratiunile de orice fel (si vitrinele frumos impodobite)

*ciripiturile de orice fel si in orice moment al zilei

*omenia, bunatatea si dragostea

*lucrul de mana si atelierele de toate felurile

*muzica de bun gust

*baile cu spuma si uleiuri de liliac

*picturile delicate si pline de viata

        
      Ma gandesc ca pentru anul care vine sunt atat de multe de facut, dar cum cineva mi-a spus : fiecare zi cu cele ale ei. Voi incepe prin a-mi face o lista a dorintelor, restul va veni de la sine. Viata este mai frumoasa pentru cei visatori... visatori, nu cu capul in nori.

      Va doresc si voua vise mici si mari pe care sa le puneti in tolba cu lucruri de facut.

cu drag,

^.^ Anca M

O zi frumoasa

      Asa ce m-am bucurat sa rasfoiesc paginile din anii trecuti si sa gasesc la data de 8 iulie cate o mica "aniversare" de jumatate de an , de un an si jumatate :)... eiii, uite ca am ajuns la 3 ani jumate de scris pe blog.
      Vreme trece, vreme vine, noi ne trecem cate un pic cu fiecare clipa pe care o irosim. Asa ca bine ii sade omului sa se adune din risipire sa sa traiasca viata asa cum e ea, cu bune, cu rele, toate adunate si toate rasfirate.

      Mi-e draga urarea de "la multi ani", nu pentru ca asta mai implica cateodata (sau mai des) si cadouri sau urari de bine, ci pentru starea pe care aceasta expresie o aduce celor carora le este adresata. Si mai ales pentru zambetul ala calm, cu ochi cu luminite si cu frumusetea momentului pe care o creeaza.
      Celor care ma cititi, sa ajungeti zile multe si voioase. Sa va fie drag de viata, de oameni si de frumos. Sa va fie viata lina, racoroasa si senina, colorata si cu spor.
      Fac aceasta zi speciala pentru voi si va doresc curaj sa treceti peste greutati, peste certuri si incercari, peste nori de ganduri negre, peste pietre de poticneala si peste proasta dispozitie. Bucuti-va cu drag de o zi asa minunata asa cum este cea de azi. Si bucurati-va de ce aveti, de cine sunteti si de cei care va inconjoara. Un rost este in orice imprejurare, in orice om care ne inconjoara si in orice conditie suntem. Fiti bucurie.

cu drag,

^.^ Anca M

Viata in imagini (20)

      Hristos a inviat, 

      Viata este mereu mai frumoasa cand ai si ceva ragaz ca sa faci lucruri dragi sufletului tau. Si aici nu ma refer doar la perioada Sarbatorilor Pascale care au fost foarte tihnite, ci si in viata de zi cu zi. 

      Cand nu suntem plecati din oras, suntem in Bucuresti si ne bucuram de aer liber si de activitati placute explorand orasul in care traim.

      Acest articol este despre flori, locuri, culori si momente de tihna din acest week-end prin Bucuresti. Incep cu Expo-flora din Herastrau de la sere

 

continui cu Muzeul Satului (saptamana aceasta sunt zilele muzeului si merita o iesire de nota 100)

 

 

ajung in centru (ma bucur de gulgutele de la Cercetasi de pe Calea Victoriei - sincere felicitari pentru eveniment caci a fost foarte frumos si extrem de multa munca depusa de Cercetasii Romaniei)

apoi ma bucur de un magazin cochet undeva pe la Romana, My romanian store. Aici am descoperit o lucrare a unei ilustratoare extrem de talentate (asta printre multe altele) si numele ei e Alexandra Ciocan.

 

      Partea frumoasa a plimbarilor in aer liber este ca poti vedea muuuulte lucruri frumoase, mici si mari, care mai de care mai interesante. Intre toate acestea, doua vietati mi-au atras atentia : o buburuza in 20 de puncte si o molie vultur de plop (laothoe populi asa dupa denumirea stiintifica). Sunt foarte multe vietati in jurul nostru, chiar in mijlocul Bucuresti-ului si daca ai un pic urechile ciulite si esti nitel atent le poti vedea/auzi.

      Peripetiile spre casa le-am incheiat cu sunete de privhigetoare (undeva la o gura de metrou), cu fosnet de arici prin gradina de la bloc si cu zgomote de "sonar" de la cius dragut care si-a inceput cantecul de noapte.

      Va doresc timp si mai ales ochi ageri si urechi bine ciulite ca sa puteti vedea si auzi lucruri extraordinare in jurul vostru dincolo de cele evidente!

cu drag,

Anca M