La multi ani!

 Bine v-am gasit oameni buni,

      Mai mare bucurie decat sa fiu aici cu voi, in acest moment nu gasesc. Scriu rar, iar atunci cand scriu o fac cu toata inima. Am realizat ca astazi se implinesc 14 ani si jumatate de cand scriam pentru prima data pe acest blog. Sa fi vrut sa gasesc un nume mai bun acestui blog si nu as fi reusit.

      Am auzit ieri un citat intr-un film si mi se pare ca se potriveste manusa acestui moment. Este despre maturizare si despre frumusetea de a creste frumos.Citatul suna cam asa:

„Este nevoie de curaj să crești și să devii cine ești cu adevărat.” (E.E.Cummings)

      Nu stiu de ce mi-a ramas in minte acest citat , dar cumva aceste cuvinte au rasunat fix cum trebuie si unde trebuie. Si cred ca ecoul lor  se va rasfrange si asupra celor ce citesc aceste cuvinte.

      Va doresc timp sa traiti viata frumos, alaturi de cei dragi, cu pace si bucurie fata de toate si de toti.

      Cu prima ocazie cand mai apuc sa va scriu trebuie sa va povestesc de un proiect genial pe care tocmai l-am facut. De fapt, sunt atat de multe, cine stie, poate reusesc sa ma mobilizez sa va scriu. Pana una alta, sa aveti zile cu tihna si cu sanatate, nu de alta dar doar asa cred ca va veti putea bucura la maxim de vara care ne sta inainte.

cu drag,

Anca M 

Un proiect deosebit marca Davincified

"Daca iubesti natura cu adevarat, o gasesti pretutindeni frumoasa."

"Dar eu cred intotdeauna ca cel mai bun mod de a-L cunoaste pe Dumnezeu este sa iubesti multe lucruri."

"Dacă simţi nevoia unui lucru măreţ, infinit, un lucru care să te facă să-l simţi pe Dumnezeu, nu trebuie să mergi departe pentru a găsi acel lucru. Cred că mai profund, mai infinit şi mai etern decât oceanul este privirea unui copilaş când se trezeşte dimineaţa şi gângureşte sau râde pentru că vede soarele strălucind deasupra leagănului."

 

      De ce fac referire la aceste citate de Van Gogh v-ati putea intreba. Pentru simplul motiv ca de curand am avut o experienta Van Gogh intr-un mod in care nu as fi crezut niciodata. Sa va povestesc.

      Intr-o buna dimineata vad in casuta postala electronica un mesaj necunoscut de la o persoana cu un nume de primavara. Verific mesajul de mai multe ori, verific site-ul de pe care imi spune ca ma contacteaza, realizez ca e de incredere si pornim o conversatie placuta care se termina absolut genial.

      Este vorba despre site-ul Davincified si propunerea lor de a le face un review sincer asupra produselor lor de pictura pe numere. Zis si facut, mi-am ales modelul si am asteptat sa primesc coletul. Cei de la Davincified au fost extrem de draguti sa imi trimita tot ce am dorit in schimbul unei munci serioase si profesionale.

 

      Coletul a sosit destul de repede, dar nu acasa, unde am dat adresa ci la un easy-box din apropiere. Continutul coletului avea:

• panza de lucru cu un model schitat cu numere – pusa intr-un tub de plastic pentru protectie
• o “harta” pentru ca sa am mereu o urmarire clara a ceea ce fac
• culori acrilice in 24 goblete (recipiente) mici, unele repetandu-se de doua sau chiar de trei ori
• stickere pe care sa le lipesc pe goblete pentru a fi mai usor de identificat
• o imagine mica cu tabloul finalizat si diferite coduri
• pensule – trei la numar: una dreapta si doua ascutite
• rama si pioneze pentru a finaliza totul.

      Nu credeam ca voi picta vreodata pe numere, dar odata ce am inceput sa lucrez nu m-am mai putut opri. Adevarat este ca e munca migaloasa, dar merita tooooooooooooooooot efortul. Si timpul. Si rabdarea.

  

      Daca as recomanda o astfel de experienta? Cu singuranta ca DA. Este genul de proiect artistic care iti da o incredere fantastica. Sa zicem ca nu ai pictat niciodata in viata ta si ai vrea sa incerci ceva, dar nu stii absolut nimic concret. In acest caz, pictura pe numere rezolva un numar infinit de probleme : subiectul de pictat, materialele de ales, compozitia, cromatica, dimensiunile, totul. Tot ce trebuie sa faci este sa stii sa citesti si sa ai rabdare. Dexteritate nu e musai nevoie sa ai caci daca lucrezi incet, te obisnuiesti cu stilul de pictat pe numere.

       

       

      Au fost totusi doua lucruri mai putin placute si anume:

- unele sectiuni nu au fost bine definite si mai mult intuiam ce culoare este in anumite zone

- culoarea galbena pentru fundal pur si simplu nu acopera. Cred ca am dat patru straturi si tot se cunoaste cifra de dedesubt. E un acrilic galben transparent si greu si de aici problemele de detaliu.

       

      In afara de aceste doua aspecte totul a fost perfect. Si DA, recomand sa faceti astfel de proiecte daca va e drag sa pictati si nu stiti de unde sa incepeti.

  

      Pentru mai multe detalii voi lasa cat de curand un link pentru a fi accesat. Partea frumoasa in toata aceasta poveste este ca daca veti cumpara ceva de la Davincified prin acest link este posibil ca o mica parte sa imi revina mie. Ar fi primul proiect de acest gen si as fi foarte incantata daca asta s-ar intampla.

      La incheiere va doresc, ca de obicei, timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur.

Cu drag,

Anca M 

Cerneala de nuc

      Imi savuram cafeaua de dimineata si mi-am dat seama ca de curand am facut un proiect despre care nu am documentat nimic. Asa ca o fila de jurnal sa ramana aici pentru cei care poate vor sa incerce in viitor asa proiect.

      Povestea incepe de fapt undeva in alta parte, nu la mine. Eram pe Instagram si una din persoanele tare dragi mie, @mami.ilustreaza , a scris despre “Pigmenti, plante si poveste”. Subiectul era legat de cerneala de nuc. Zis si facut! Stiti cum e cu puterea exemplului, nu?

 

      Timpul a trecut, si samanta plantata a dat rod. Asa ca intr-o dimineata friguroasa de iarna, acu vreo luna si ceva, m-am apucat de cules frunze de nuc in curte la prietenii nostri! Muuuuulte. Cam o plasa din aia mare de rafie. Frunzele culese le-am pus la spalat ceea ce s-a dovedit rapid o greseala, asa ca m-am potolit. Am preferat sa iau frunzele si sa le imprastii pe masa si sa le caut de oua, ganganii, buburuze si alte chestii vii. Cu regret a trebuit sa trimit in frig vreo cateva buburuze, un gandacel si o frunza pe care se odihneau niste oua de… ceva insecta necunoscuta mie.

 

      Am pus totul la fiert intr-un ceaun mare cu apa cat sa le acopere. A fiert undeva la 4 ore la foc mic. Totul a ramas fix asa cum era (apa si frunze) peste noapte, la macerat. A doua zi , am strecurat totul printr-un tifon curat (nu era musai sa fie steril) pus peste o sita. Toata cantitatea, care acum era cam la 200g, am pus-o la fiert. Iar! Foc mic si rabdare! Eram cu pensula si blocul de desen dupa mine sa vad ce iese.

      Am documentat ce era mai important:

-cum arata apa cu frunze de nuc in ea dupa ce a stat o noapte la macarat

 -cum arata licoarea dupa ce a scazut la jumatate, la 60%, dupa la 80%, dupa la 90%

- cum a s-a decantat pigmentul de culoare pe peretii ibricului in care am fiert totul

      Din tot experimentul, la final au ramas 2,5 sticlute minuscule, nu mai mari decat o unghie in diametru.

      Am facut primul desen, si singurul pana in acest moment, din aceasta cerneala de nuc. Ce a iesit vedeti si voi.

 

      Si acum vine concluzia: s-a meritat sa petrec atata timp si sa pun atata migala pentru acest proiect? Raspuns: cu siguranta ca DA. Nu doar ca te invata sa ai rabdare si sa fii meticulos, dar este o satisfactie absolut geniala la final cand vezi ce a iesit. As mai face acest proiect? poate ma inrebati. Raspunsul e acelasi: cu siguranta ca DA!

 

      Ce a fost si mai important decat proiectul in sine a fost atmosfera creeata, bucuria copiilor si bucuria adultilor, pana la urma, pentru asa moment deosebit.

 

      Ce mi-a ramas ca amintire din acest experiment? Totul!

      Sa va dea bunul Dumnezeu timp si sa gasiti si voi timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur. Sau invers. Sau ambele.

Cu drag,

Anca M

The project is a mess, I am not a mess

      Bine v-am gasit, oameni buni!

      Vi s-a intamplat vreodata sa va cuprinda entuziasmul si sa vreti sa faceti "lucruri marete" si pana la urma sa iasa totul un dezastru? La propriu! Adica fara doar si poate, ca "stai sa vezi ca mai salvez vreo ceva" ci, pur si simplu, dezastru! Cam ceva de genul asta am patit de curand. 

      Este adevarat ca nu doream sa reinventez roata, vroiam doar un proiect simplu plin de culoare care sa ma ajute sa fac un pic ordine in ganduri. Sau mai bine spus sa pun pauza la ganduri. Incep cu entuziasm, ma concentrez pe culoare si fac o miscare plina de anvergura pe masa de lucru, moment in care o sticluta de acuarela lichida rosie se varsa in toata splendorea. Pe masa (pe fata de masa), pe blocul de desen, pe setul de acuarele, pe cele cateva pensule din jur, pe tot ce era in jur! Va imaginati ca am vazut rosu si la propriu si la figurat. 

 

 

      In fix acel moment cand totul s-a varsat, primul gand a fost sa strang totul sa nu curga si pe covor, ca pe fata de masa deja totul rosu. Ok si a trecut momentul, am facut curat, dar culoarea trebuia repede folosita pentru a nu irosi chiar tot ce mi-a mai ramas. Am luat toate caietele care erau la indemana si le-am umplut cu urme si pete de culoare. Un dezastru! Cel putin primul gand! Si au urmat altele. Si ganduri peste ganduri cand vrei sa faci ceva si iese cu totul altceva.

      Si vine partea ce mai frumoasa, aia in care iti vine un gand totaaaaaaaaaaal nesanatos ca si tu esti un dezastru. Da, mi se intampla! Si gandul ala daca e hranit face ravagii. Concluzia? M-am adunat repede si mi-am spus ca “Asta e, praful s-a ales de toate, dar desi proiectul meu e un dezastru, eu nu sunt un dezastru.” Si atat. “My project is a mess, I am not a mess.” Si am mers mai departe. In momentul in care s-a facut liniste in ganduri, am inceput sa vad in haosul creeat o multime de posibilitati. Am recurs la un proiect mixed art media, am trecut de la acuarele la acrilice.

      Din amestecul de acuarela (primele straturi) si amestecul de acrilic (straturile care au reimprospatat totul) a luat nastere un inger foarte dragut, tinand o lumina in mana sa. Fundalul nu era inca ceea ce visam, asa ca am lasat totul sa se odihneasca.

      Ceva ma impiedica sa continui si asa au trecat cateva zile bune. Moment in care mi-am propus ca orice ar fi azi e ziua in care voi duce la bun sfarsit acest proiect.

      “Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca lucrand.” Deci, desi nu aveam chef, am deschis iar blocul de desen, am pun un cronometru si am privit iar la ingerul conturat. Am decis sa il las fix asa cum este si sa lucrez la fundal.

      Incheierea trebuia sa aibe un pic din acel “je ne sais quoi“ care sa uneasca totul , caz in care am apelat la un pic de acuarela Kuratake aurie.

 

 

      Ce a iesit, vedeti si voi! Combinatia intre haosul de la inceput, ingerul purtator de lumina, si fundalul devenit o explozie de culoare datorita colajului de diferite materiale si benzi de scotch face ca acest proiect sa fie extraordinar de frumos.

 

      Din haos a iesit ceva frumos si din gandurile care pot pune stapanire pe mine am invatat cat se poate de repede ceva foarte important. Si anume ca nu e cazul sa dramatizez prea mult si ca desi uneori anumite lucruri pot fi in dezordine (un dezastru) asta nu inseamna ca si eu sunt la fel. Si ca odata constientizat asta am mai pus o piatra la temelie, temelia fiintei mele.

      Las acest articol marturie mie si celor care poate au nevoie de un gand bun si frumos ca sa lupte cu cele ale zilei, incepand de la ganduri, mai ales de la ganduri.

Ca de obicei, a voastra,

cu drag,

Anca M

Chintesenta vietii

      De ce postez? Sau altfel pusa intrebarea: de ce scriu si de ce fac ceea ce fac?

      Oricui imi pune aceasta intrebare ii raspund la fel: pentru ca ceea ce fac imi aduce in egala masura si pace si bucurie. Pace in sensul ca ma linisteste si ma ajuta sa ma regasesc in cele mai curate si frumoase moduri in care pot exista in lumea aceasta. Bucurie caci orice proiect pe care il fac ma ajuta sa cresc, sa experimentez, sa imi imbogatesc viata - atat a mea cat si a celor din jur. Da, uneori ceea ce pictez este copilaros, si asta pentru ca asta imi doresc de cele mai multe ori. Stiu ca reprezint lucrurile in multe moduri si imi pot cadra stilul pe cererea "clientului" ca sa spun asa, dar de cele mai multe ori aleg un singur lucru: sa fac ceea ce ma ajuta sa ma exprim cel mai frumos: copilaros in cel mai profesional mod cu putinta, si da, poate ca unii ar prefera sa am alt stil, dar nu e cazul sa fiu pe placul tuturor. Si nici nu stiu daca e sanatos sa incerc asta.

      Iubesc ceea ce fac si oricat de plina ar fi viata de zi cu zi, gasesc timp sa desenez, pictez, sa fac proiecte de tot felul. Sau daca nu reusesc sa fac nu stiu ce proiecte atunci exersez. Cu cap si intr-un haos organizat, ca sa spun asa. Adica da, e bine sa exersezi, dar ce si cum exersez e cu totul o alta poveste (poate voi vorbi despre asta intr-un articol separat).

      Ma intorc inapoi la acel "de ce". La raison d'etre (ratiunea de a fi) the "why" in life (acel de ce din viata) este ceea ce face totul sa fie plin de viata.VIU! Si cum poti fi viu daca traiesti fara sa experimentezi? Mie imi place sa lucrez, sa desenez, sa creez si nu doar un singur lucru si doar intr-o singura directie.

      Este rau sa ai mai multe pasiuni? As spune ca nu. Cred cu tarie, de fapt, ca nu. Printre cele pe care le iubesc sa le fac, asa la prima strigare, intra cam urmatoarele:

- pictura pe sticla

- acuarela

- acrilicul

- creioanele colorate 

-guasa

- tempera 

- pastelurile 

- colajul

- mixed art media

si lista e luuuuuuuuuuuuuuuuunga cat o zi de vara, din aia cu povesti lungi in noapte! 

      De ce am facut acest articol? O data pentru mine, ca sa imi amintesc, in zilele mai putin creative cat de mult  apreciez arta si o data pentru oricine citeste aceste randuri.

      Sper din suflet ca aceste randuri sa ajunga la sufletul cui trebuie si cui are nevoie. Da, este ok sa ai mai multe pasiuni, important este sa stii de ce faci ceea ce faci. Pana la urma, la sfarsitul zilei raman doar micile fapte de bunatate si de curaj de a face ceea ce aduce un dram de pace si bucurie atat noua cat si celor din jur. Si la sfarsit mai este una: dragostea, cea care nu cade niciodata. Cu ea ar trebui sa incepem si sa incheiem orice!

cu drag,

Anca M 

Un inger, un calendar si o foarfeca

      Bine v-am gasit, oameni buni,

      Fiecare zi este cea mai minunata zi cand vine vorba de a trai prezentul fix asa cum este: uneori mai creativ, uneori mai putin creativ. Important este sa avem deschiderea spre aceasta inclinatie si anume sa gasim mereu o oportunitate de a face ceva frumos cu ceea ce avem in jurul nostru.

 

      Din capitolul "Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca lucrand" cum spunea Picasso, m-am regasit acum cateva zile ca odata dat jos calendarul de pe perete trebuia sa fac ceva cu hartia.

      De obicei, ca sa fiu sincera, doar salvam iconita din mijloc si restul ajungea la reciclat, dar de data asta ceva m-a imboldit sa fac ceva mai mult. Ce a iesit puteti vedea si voi.

      Am inceput cu ceva simplu - un ingeras, ce altceva? Dupa, am zis ca nu se poate sa il las asa in aer, asa ca am adaugat ceva casute si cativa copaci, apoi au inceput sa apara detaliile. 

    

      Odata toate terminate, am zis sa le lipesc. Intre "am zis" si "am facut" au trecut inca vreo cateva zile. De ce ni se intampla uneori sa taraganam asa lucrurile nu stiu si nici nu vreau sa intru in detalii. Cert este ca la capatul celor cateva zile am luat gandul cel bun si am facut ceva fundaluri rapide pe hartie cu speranta ca a doua zi sa lipesc totul. Acuarela lichida pe hartie, amestecul de culori, si pana la urma haosul ce s-a ivit (caci ceva nu a fost exact ce as fi vrut sa fie) m-au facut sa pun in stand by proiectul pentru inca cateva ore. Mi-am revenit totusi repede cand am pus un timer si am spus ca "asta e, azi, acum e timpul sa termin acest proiect". 

    

      Poate parea amuzanta intamplarea, dar a duce la bun sfarsit un lucru si a-l duce bine (nu perfect) este mare lucru. Nu degeaba exista vorba aia "Inceputul Raiului este satisfactia lucrului bine facut!"

      Am vrut sa fac acest articol ca sa imi amintesc ca uneori cel mai important nu este sa tintesc doar spre lucruri perfect facute caci riscul este sa nu mai fac nimic sau sa fac lucrurile doar pe jumatate.

      Daca este un proiect de nota 10? Pai ce pot spune? Pentru mine DA, cu siguranta, pentru ca:

- spune o poveste cu totul minunata pe care nu o pot scrie aici dar are valoare deosebita pentru cativa oameni foarte dragi sufletului meu;

- m-a ajutat sa petrec un timp de calitate in familie :))));

- este dovada vie a faptului ca din orice poti face ceva frumos, netrebuind sa ai materiale scumpe;

- imi dovedeste inca o data ca acel poate ultra enervant slogan de  "trust the process" chiar asa si este;

- ma indeamna sa gasesc solutii cand nu am chef , acel "in the mood to do stuff" pe care sa fim sinceri nu putem mereu sa il avem;

-  imi da increderea sa vad ca simplele actiuni pot avea consecinte foarte benefice atat pentru starea mea de spirit cat si pentru a celor din jur;

- ma ajuta sa pot privi in urma si sa spun ca oricat de greu ( aka oricat de lene mi-e sa inchei ceva) este ceva se poate cu putinta vointa.

      Pentru cei care aveti cont de Instagram sau Youtube, puteti sa vedeti si video pe anca_pacesibucurie  sau pace si bucurie , daca nu, raman marturie cele cateva poze puse in acest articol.

      Va doresc, ca intotdeauna, sa aveti timp pentru a face ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur, sau invers, depinde de voi ce alegeti.

cu drag, 

Anca M

La mulți ani ! 14 ani !

      Bine v-am găsit oameni buni,

​      Există o frumusețe rară în clipele în care viața se așează, lin și deplin, într-o "matcă de lumină". Sau altfel spus, simt că momentele de claritate apar doar atunci când drumul parcurs se întâlnește cu liniștea inimii. Pentru mine, acest punct de echilibru nu este o destinație finală, ci un mod de a mă așeza cu drag în propria viață. Am învățat că valoarea a ceea ce clădesc nu stă doar în cifre sau în etape bifate, ci mai ales în spațiul de tăcere primitoare din care îmi extrag curajul de a fi, pur și simplu, prezentă.

 
​      

      Mi-am dat seama că a-mi găsi propriul glas nu e o chestiune de tehnică, ci de onestitate caldă. Într-o lume care strigă mereu mai tare, am înțeles că rostirea mea are putere doar atunci când izvorăște din ceea ce sunt cu adevărat, fără "zorzoane". Nu simt nevoia să ridic tonul pentru a fi auzită; forța mesajului vine din limpezimea cu care îl ofer și din dorința de a atinge, nu de a impresiona.

      Creativă am fost mereu, dar conștientă, mai greu. Atunci când am realizat că ideile lăsate să curgă în ritmul lor firesc înseamnă de fapt să mă exprim liber mi s-a luat o piatră de pe inimă, ca să spun așa! Darul este al Domnului, munca este a mea!

      Iar atunci când aleg să lucrez cu această tihnă și cu gândurile așezate, totul în jur capătă o altă greutate, una ușoară ca atingerea unui puf de înger.

      Am învățat să prețuiesc drumul la fel de mult ca reușita finală, găsind o tihnă binecuvântată în fiecare linie trasată și o bucurie discretă în fiecare gând pe care îl scot la lumină pentru a-l împărți, cu blândețe, cu ceilalți.

 

      Și uite așa, din gând în gând, am ajuns să număr 14 ani de când scriam pentru prima dată pe acest blog. O viață  de om! 

      Vă mulțumesc din suflet că sunteți alături de mine în această călătorie. Și vă mai mulțumesc pentru dragostea voastră sinceră față de frumos și de creativitate.  
      Să aveți un An plin de pace și bucurie, iar momentele de tihnă să vă umple viața cu dragoste și cu oameni dragi!

cu drag,
Anca M

Mai vie ca niciodata - ganduri de bucurie

      Bine v-am gasit oameni buni, 

      Mare imi este bucuria sa fiu aici cu voi. Anul acesta se pare ca s-a aplicat expresia de a ne vedea din an in Pasti, sau altfel spus, din Pasti in Craciun.

      Au trecut luni bune de cand nu am scris, departe de mine gandul sa abandonez totusi blogul. Viata mea insa are o alta alura si o explorez din plin.

      Mare imi este si mirarea sa vad ca ori de cate ori revin aici este ca si cum nu a existat niciun moment de pauza intre postari. Daca ar fi sa ma intorc la vechile articole sau ganduri ele raman fix aceleasi, cu aceleasi delicatete si traire. Imi este drag sa scriu, imi este drag sa lucrez si imi este drag sa experimentez. Oare trebuia sa mai spun asta? Cred ca nu, caci deja stiti si ma cunoasteti.

      Viata mea devine mai bogata cu zi ce trece. Atelierele de creatie devin o parte tot mai constanta din cursul normal al ritmului zilnic si bucuria care vine din a face ceea ce imi place creste pe zi ce trece. Surprinzator am observat ca a fi vulnerabila si a te descoperi (in sensul de a te lasa descoperita) nu este atat de infricosator pe cat mi se parea in capul meu. Multumesc pentru asta tuturor celor care au crezut si cred in mine si in puterea darului cu care lucrez. Este o adevarata binecuvantare sa fiu alaturi de oameni frumosi si cu cat lucrez si ma deschid catre minunatiile lumii cu atat rasplata este pe masura. Adevarat este ca si munca este pe masura. 

 

      Primesc adeseori remarci de genul "Linia trasa de mine nu e la fel cu a ta", "Nu pot sa exprim la fel ca tine ceea ce vreau", "Tu ai talent si de asta ti-e asa usor", si as putea continua cu o mie de exemple de acest fel. Pe langa faptul ca nu ar trebui sa ne comparam unii cu altii, nu in sensul de a ne frustra ci poate doar de a invata si creste, arta si creativitatea este in noi. In plus, adevarul este ca talentul este la fel ca talantul ala din scrierile sfinte. Unii aleg sa il ingroape, altii il inmultesc. Cat imi da bunul Dumnezeu putere si gandul bun aleg sa il inmultesc. 

      Cum? 

*muncind mult, participand in calitate de cursant, la ateliere si tabere de creatie (am avut doua tabere mari, una la Summer Creative Retreat si una la TwoTap - si nu, nu am niciun parteneriat cu ei, doar ca mi se pare corect sa ii mentionez atata timp cat fac lucruri minunate pentru altii)
*facand ateliere, multe ateliere cu timp si fara timp (si da, capitolul voluntariat tot aici intra).
*facand coaching si sesiuni de mentoring pentru cei care doresc sa inceapa a (re)descoperi arta si nu stiu de unde sa inceapa 
*pictand oricat de mult si de des pot si daruind altora pace si bucurie - cei care ma urmariti pe anca_handpaintedglass stiti cate postez acolo 
*experimentand - nu vreau sa ma opresc la un singur mediu de lucru si o singura tehnica, vreau mereu sa invat lucruri noi - uneori (spun "uneori" caci ce e pe Instagram e vreo 10% din ce fac) mai postez ceea ce experimentez pe contul de anca_pacesibucurie
*descoperind lumea din jur, acordand atentie deosebita detaliilor, culorilor, sunetelor, texturilor, etc.
*ascultand podcast-uri de arta
*facand tutoriale ale altor artisti urmand pas cu pas felul lor de a lucra
*explorand diverse medii si lucrand "on the spot" adica la locul unde ma aflu (in parc, pe strada, in metrou, asteptand la coada la diverse, acasa la mine, acasa la prieteni, oriunde apuc)
*cautand motive de a schita mereu si, logic, purtand mereu la mine un carnet/caiet/bloc de schite si materiale de lucru ( de la pix, creion, culori, acuarele, markere, pasteluri, depinde de poseta pe care o am sau cat de largi imi sunt buzunarele la geaca sau orice altceva de care pot profita)
*fiind mereu o sursa de inspiratie (si o mana de ajutor practica) in realizarea design-urilor la diverse : un design de site / un design de sticla de vin /  un design de stickere (acest punct este capitolul de arta digitala de care ziceam eu acu ceva vreme ca nu as face niciodata si uite ca totusi fac si este chiar placut)
*ramanand mereu deschisa nevoilor celorlalti si ajutand pe ceilalti sa realizeze ce isi doresc - da, si asta face parte din cresterea mea caci a putea raspunde fiecarei solicitari presupune pentru mine mult studiu si documentare profesionista (cine a calcat pragul unui atelier cu mine one-to-one a trait asta pe propria piele).

      Altele? Oooohhhhhh daaaa, lista e lunga. Am vrut doar sa "spumuiesc" activitatile din timpul care s-a scurs de la ultima postare pana astazi.

      Planuri de viitor am cateva si bune si nu, nu le voi enumera aici pe toate, dar din punct de vedere artistic imi doresc cateva colaborari bogate si extraordinare si posibilitatea sa fac ateliere atat cu copiii cat si cu adultii. Si DA, atelierele in cadrul unor teambuilding-uri la companii intra pe lista celor pe care mi le doresc in viitor. Este minunat sa lucrezi cu oamenii si sa faci ceea ce iti place si te implineste. 

      Cred ca ar fi a suta oara cand spun ca va doresc si voua timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur, sau invers, sa faceti ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur. Usor nu este, cel putin nu mereu, dar daca merita? Ooooohhhhh daaaa, cu varf si indesat!

      Va multumesc, oameni dragi, ca existati in viata mea (a noastra) si ca sunteti absolut minunati in tot ceea ce faceti. Stiti voi cui ma adresez!

Spor in toate sa aveti si tihna! Sa faceti toate ale zilei cu pace si bucurie!

Cu drag,

Anca M

Un gând frumos - ateliere de creație

 Hristos a înviat oameni buni,

Nu știu cum a fost luna asta la voi, dar uitându-mă în urmă, luna Aprilie a avut așa, nu 30 de zile ci vreo 60 plus. De ce spun asta? Păi fiindcă a fost nu încărcată, ci extreeeeem de încărcată,  slavă Domnului totuși că în sensul bun. 

Pe lângă toooot ce presupune perioada pascală, am făcut o mică (și rapidă) retrospectivă cu toate momentele și sesiunile de atelier din această lună. Ce a ieșit nu mi-a venit să cred. Am avut extrem de multe întâlniri creative. Să le revizuim împreună:

* din primele zile am avut un atelier minunat cu un om tare drag sufletului meu. Am făcut un haos artistic maaaare de tot și rezultatul a fost că "am desenat acasă 5 ore fără să mă opresc".

* câteva zile mai târziu, am avut un atelier cu 45 de copii. Yeap, citiți corect, două clase pline și un atelier de felicitări de Paște de toată frumusețea. Ce am făcut? Îngerași de Paște și ouă de Paște, iar ocazional vreo câțiva iepurași.

* au urmat atelierele cu alți copii minunați și extrem de dragi mie - câteva zile la rând.

* am avut apoi un atelier acasă la alt om drag sufletului meu cu doi copii deosebiți.

* printre picături,  la ieșirile  prin parc ne alegem cu ateliere de pictat, desenat și altele asemenea.

* am reluat atelierele cu aceeași copii dragi mie, așa că, să o zic pe aia dreaptă, tura doi a foooost și mai și ca prima. Și da, sesiunea a durat, așa, câteva zile pline.

* ieri și azi, iar, în parc am avut parte de două ateliere ad-hoc cu muuuulți copilași frumoși și uneori chiar și câte o mămică curajoasă. Și când spun mulți... să zicem undeva la 10-15 copii pe zi (așa lejer).

Deci daaaaa....  se pare că pentru curajul de ieși și a desena și picta în public, reversul medaliei este extraordinar. Am ocazia să cunosc oameni absolut fascinanți și extrem de deschiși către partea creativă ceea ce este uuuuauuuuuu!!!! Genial. 

Clar, știți ce zic de fiecare dată, nu? Găsiți timp pentru a face ceea ce vă aduce pace sufletului vostru și pace celor din jur sau invers... știți deja! 

Să vă tihnească toate, oameni buni!

Cu drag,

Anca M

Un gand frumos - black ink testing (YouTube 02)

      Bine v-am gasit oameni buni,

      A trecut ceva vreme de cand am scris aici pe blog! Sper ca sunteti cu totii/toatele bine ca viata va este plina. Si mai sper ca in tot tavalugul asta al vietii gasiti timp si pentru sufletul vostru frumos. 

      La mine, luna Martie a fost plina cu de toate, dar dincolo de asta, mereu ramane si un pic de timp de lucruri frumoase, de relaxare si de facut ceva drag sufletului meu. 

      Va aduc spre bucuria si incantarea ochilor vostri un nou videoclip despre teste pe care le-am facut pe o hartie obisnuita, folosind cerneala neagra monobloc. Mi-e greu sa va spun caaaaaaaaaaaaaaaat de fain se simte sa faci efectiv cerneala, sa pui apa, sa pui blocul de cerneala in suportul special desemnat realizarii de culoare, si sa simti cum se topeste totul ca si cum ai avea unt si nu un monobloc de cerneala dura in mainile tale. Genial. Continuarea a fost spre si mai mare bucurie a mea. Am testat una din cele patru pensule speciale de sumi-e (desi poate mai bine ar fi sa spun ca sunt pensule de caligrafie) si am fost foarte incantata de ea. Poate fi folosita in toate modurile cu putinta si efectele pe care le realizeaza este de nota 10. Acum sa va spun ca ar fi cazul sa iesiti la cumparaturi? Neeeeeehhhh! Nici pe departe! Ceea ce vreau sa va spun este ca puteti incerca orice ca sa lucrati ceva dragut si usor in timpul liber pe care il gasiti ici si colo. Si ca, daca totusi timpul nu va permite, atunci puteti sa va relaxati ascultand o muzica extraordinara in timp ce trebaluiti prin casa, sau cititi sau studiati! Incercati! Sigur va va face ziua un pic mai frumoasa decat este! Va doresc, ca de fiecare data, timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie pentru cei din jur. Sau poate invers, va doresc timp sa faceti ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace pentru cei din jur.

 

🌸 Inspiration for creative minds ✨️ Testing black ink & sumi-e brush 🌸 Ambient music 🌸 

cu drag, 

Anca M

Am facut-o si pe asta (YouTube 01)

      Sau altfel spus, cum sa iti iei inima in dinti si sa spui ca ai un canal de Youtube :

      Da, ati auzit bine, pentru cei dintre voi care va doriti sa vedeti ce lucrez, sa gasiti idei, sau pur si simplu sa va odihniti inimile (si creierii dupa agitatia zilei), acum veti avea ocazia sa ma urmariti si pe Youtube. 

      Adevarat este ca sunt prezenta pe Instagram si pe Facebook, dar stiu eu cateva persoane care nu au nici una nici alta si care totusi si-ar dori muuuult sa vada ce mai lucrez. Deci, pentru toti cei/cele care cauta sa gaseasca un locusor de pace si bucurie, o mica oaza de relaxare, diferita de tot ce este astazi pe Youtube (doar ma cunoasteti), acum puteti accesa cu incredere canalul de Youtube.  

      Voi posta lunar, cel putin asta imi propun, daca nu videoclipuri lungi, macar scurte postari undeva la 30 de secunde maxim. 

      De vorbit... inca nu stiu sa va spun daca voi vorbi prin videoclipuri, mai vedem. Cert este ca voi fi aici, alaturi de voi intr-o forma mult mai diferita decat pana acum. Stiu ca intre cei care vin aici pe blog exista multe persoane care isi doresc sa inceapa sau sa faca ceva cu manutele lor, dar nu stiu ce. Va invit sa va odihniti mintea vizionand si apreciind cu toata inima particica de suflet pe care o pun aici in mediul online.

      Videoclipul de astazi este o mica trecere in revista a multor proiecte despre care am mai vorbit! Fiecare proiect prezentat aici este maaare! Cand zic mare ma refer la multe ore de lucru, zile si uneori chiar saptamani.  Spun asta caci un proiect, de multe ori, presupune mult studiu. Sau cel putin asa lucrez eu. A-ti face temele temeinic mi se pare un atuu genial. Si un mod de prezentare de nota 20. Plus, mirarea, bucuria si incantarea din ochii celor care primesc asa cadouri (mai ales in cazul colectiilor de pahare) merita toata munca si tot efortul depus.

      Ca de obicei, va doresc timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur! Sau invers: sa faceti ceea ce va aduce voua bucurie si celor din jur pace. Alegeti oricare din variante!

Cu drag,

Anca M 

 

Am vazut si mi-a placut

      Bine v-am gasit, oameni buni,

      Exaaaaaaaaaaaaaaact, ati citit bine. E acel moment in care va vorbesc despre un film. De curand am vazut un film care este genial, daca stai si te gandesti, dar acum... de gustibus.

      Filmul este pe Disney si se cheama Tommorowland. Filmul este deosebit si il recomand cu drag.

      In minte mi-au ramas cateva citate din film, dar nu il redau pe cel mai cunoscut si pe cel care mi-a atras cel mai mult atentia. Este un citat despre ce inseamna sa vrei sa schimbi ziua de maine (sau nu).

      Nu am apucat sa il traduc, dar ca nu uit, il voi posta asa, exact cum l-am gasit pe site pe IMDB :

"Let's imagine... if you glimpsed the future, you were frightened by what you saw, what would you do with that information? You would go to... the politicians, captains of industry? And how would you convince them? Data? Facts? Good luck! The only facts they won't challenge are the ones that keep the wheels greased and the dollars rolling in. But what if... what if there was a way of skipping the middle man and putting the critical news directly into everyone's head? The probability of wide-spread annihilation kept going up. The only way to stop it was to show it. To scare people straight. Because, what reasonable human being wouldn't be galvanized by the potential destruction of everything they've ever known or loved? To save civilization, I would show its collapse. But, how do you think this vision was received? How do you think people responded to the prospect of imminent doom? They gobbled it up like a chocolate eclair! They didn't fear their demise, they re-packaged it. It could be enjoyed as video-games, as TV shows, books, movies, the entire world wholeheartedly embraced the apocalypse and sprinted towards it with gleeful abandon. Meanwhile, your Earth was crumbling all around you. You've got simultaneous epidemics of obesity and starvation. Explain that one! Bees and butterflies start to disappear, the glaciers melt, algae blooms. All around you the coal mine canaries are dropping dead and you won't take the hint! In every moment there's the possibility of a better future, but you people won't believe it. And because you won't believe it you won't do what is necessary to make it a reality. So, you dwell on this terrible future. You resign yourselves to it for one reason, because *that* future does not ask anything of you today. So yes, we saw the iceberg and warned the Titanic. But you all just steered for it anyway, full steam ahead. Why? Because you want to sink! You gave up! That's not the monitor's fault. That's yours."

      Greu cuvant si greu de digerat, dar adevarat! Va las cu el in speranta ca in una din zile veti avea ocazia sa vedeti filmul in intregime, caci merita!

cu drag,

Anca M

Un gand frumos

      Bine v-am gasit oameni buni,

      Mi-a iesit in cale, acum cateva zile, o carte legata de puterea lui “Poate”. Cel mai mult si mai mult din tot ce am citit mi-a placut un rand care spunea: “Poate ii vei ajuta pe altii sa vada frumusetea fiecarei zile”.

      La prima vedere ai zice ca nu e mare lucru, dar oare ne-am gandit vreodata cat de important este orice lucru marunt pe care noi il facem? Acuma clar ca nu scalam acest detaliu la nivelul Universului, ci la lumea noastra mica in care traim. O mica bucurie, un zambet, o prezenta binevoitoare, un chip placut, o fapta buna, ceva frumos care sa bucure inima celui/celei de langa tine e tot ce e nevoie pentru a face lumea aceasta un pic mai buna.

      Clar ca nu muti muntii cu o vorba buna, dar daca ai putea? Daca in loc sa spui mereu “Daca ai fi fost mai bogat / mai frumos / mai sanatos / etc” ai spune simplu “Daca acum este fix momentul in care trebuie sa fiu?” / “Daca viata pe care o am acum este cel mai bun lucru care mi se putea intampla?” / “Daca in lumea mea mica unde sunt pot face o diferenta?”

      Ne focusam atat de mult pe “Daca nu imi iese!”/ “Daca oricum nimeni nu vede!”/ “Daca oricum nu pot!” / “Daca oricum viata mea nu are rost!” si uitam esentialul. Daca, totusi, chiar acum am zice “Daca as putea fi o mica bucurie cuiva!”/ “Daca as ridica ochii si as privi cerul sau natura!”/ “Daca as putea face ceva sa fiu mai bun/buna la ceva ce imi doresc de mult?”

      Ce-ar fi daca am spera la mai bine, facand binele si luand pe acel “poate” in brate spunand ca “Da, se poate azi, aici si acum!”

      Acuma ce se poate… fiecare isi stie sufletul!

Cu drag,

Anca M

La multi ani ! 13 ani !

      Bine v-am gasit oameni buni,

      Trebuia sa fi facut acest articol acum cateva zile, cu toate acestea doar astazi m-am invrednicit sa ajung si in acest moment. Si sincer sa va spun, la cum sunt zilele noastre, nu pot spune decat un singur lucru: slava Domnului pentru toate, fix asa cum sunt! Am ajuns si ziua asta minunata si ma gandesc doar la un singur lucru: au trecut 13 ani de cand am facut acest blog si nu regret o clipa.

      Tot ce am scris este o mica bucurie traita si impartasita cu voi si daca e sa ma uit la anul care a trecut nu pot spune decat ca a fost cu totul deosebit fata de ceilalti ani!

      As vrea sa fac o trecere in revista a tot ce am realizat in anul care s-a incheiat, dar nu reusesc in acest articol! Astazi ma multumesc sa va spun ca sunt recunoscatoare tuturor celor care au fost si sunt alaturi de mine, care ma sustin si ma incurajeaza pana si in cele mai mici momente sa imi urmez visul de a creea, de a fi eu, asa cu toate ale mele – si bune si rele.

      Va sunt recunoscatoare pentru rabdarea si dragostea voastra sincera.

      Va doresc si in anul acesta acelasi lucru ca de obicei: sa gasiti timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur (sau invers: sa faceti ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur).

      Anul acesta mai pun pe lista ceva ce pana acum nu am scris (desi faceam): imi doresc si va doresc timp sa lucrati cu manutele voastre cat mai mult si mai tihnit (unii am vazut ca definesc acest concept slow living) si sa folositi cat mai mult ceea ce aveti fara a cumpara lucruri inutile sau doar din impuls.

Cu drag,

Anca M

Fa Rai din ce ai!

La multi ani

      La multi ani 2025, caci ai venit anule bunutule cu binecuvantari si bucurie. Si pana la urma, daca este sa o luam pe cea dreapta, orice zi este o bucurie daca alegem sa privim si sa primim toate cu bucurie si cu inima multumitoare.
      Acum de urat ce altceva decat pace si bucurie as putea sa va urez?
      Pacea Domnului cea frumoasa care nu se ia de la noi si bucurie, bucuria cea binecuvantata a zilelor tihnite, cu sanatate daca de poate, cu speranta in mai bine, cu rabdare si cu blandete.
      Si pentru cei cutezatori as zice, sa va daruiasca bunul Dumnezeu timp sa le duceti pe toate si sa vi se faca ziua luna sa savarsiti tot ceea ce doriti si un pic in plus. 

       Va imbratisez cu drag pe toti cei care veniti aici si pret de o clipa sa va odihniti sufletele si ochii! Va multumesc de toate urarile de bine trimise catre noi! 

PS: ilustratia am gasit-o in cartea Povestea Craciunului ilustrata de Bernadette Watts.

Cu drag,

Anca M

De la lume adunate (18) - o poezie

 Bine v-am gasit oameni, 

      Un om drag sufletului meu a pus mana pe condei si a trimis o poezie extraordinara acum cateva zile. Poezia a fost scrisa special pentru cei care intra aici pe blog si cauta un moment de tihna, de pace si de bucurie. Multumesc din suflet Alina draga pentru darul tau minunat. Despre ea gasiti si mai multe detalii in articolul anterior (17) din aceasta categorie deosebita "De la lume adunate".

În goana omului de a avea de toate
Și de a pune pe masa alese bucate,
In prag de sărbători adesea uitam
Ca și sufletului nostru hrana să-i dăm.

Sa răsune in casa colindul bun și sfânt,
Sa ne adunam cu toții într-un gând
De a dărui celor nevoiași după putință,
Căci e fapta ce ne bucura întreaga ființă.

Iubirea vindeca lumea de răul ascuns,
Iubindu-ne unii pe alții, simțim că-i de ajuns
Sa ne bucuram de sănătate, de oamenii dragi,
Adunandu-ne in jurul bradului, prețuind ziua de azi.

Bucură-te de părinții tăi, de mai sunt in viață,
Întoarce-te cu drag la casa părintească,
Bucură-te de darurile minunate de la Dumnezeu
Și pune pe alții mai presus de "Eu".

 

Ca astfel să simți sărbătoarea sfântă de Crăciun
Așa cum este ea, prilej pentru tot omul bun
Sa fie iubire, ca in iubire trăind
Sa nu existe întuneric, ci doar lumina strălucind.

 

cu drag,

      Anca M

Un gand frumos

 Bine v-am gasit,

Viata noastra este plina si, desi nu am dat niciun semn de viata luna trecuta aici pe blog, slava Domnului pentru toate. Va multumesc pentru toate mesajele trimise, pentru urarile de bine, pentru ca sunteti parte din viata mea. Oare cum am ajuns sa va simt asa de aproape de sufletul meu, doar darul Domnului!

Pentru toti cei si toate cele care popositi chiar si pret de o clipa pe aici pe blog, va multumesc! Este o bucurie si o onoare sa va stiu alaturi de mine in asemenea calatorie si online si offline!

Va doresc o luna plina de lumina si Lumina! Si sa va fie casele si inimile pliiiiine de dragoste, de pace si bucurie.

PS  : lipsa posibilitatii de a putea pune fotografii pe aceasta platforma imi limiteaza enorm modul de a scrie, dar asta nu ma impiedica, chiar si asa, sa va las un gand frumos!

Cu drag,

      Anca M

Crampeie de viata

    Bine v-am gasit oameni buni,

   Este atat de important sa poti gasi timp de tihna indiferent de cat de grea este o zi. Si e posibil ca uneori sa pici rupt de oboseala, dar cu toate astea tot consider ca este sanatos sa gasesti cateva minute si pentru tine. Clipele mele de creatie si de tihna se impart in ultima vreme intre iesit in aer liber combinat cu citit si cu desenat sau pictat. Una din micile mari bucurii ale ultimei luni este joaca. Si uimirea in toate formele ei. Uimirea de a fi parte din lumea asta minunata cu toate ale ei, cu bune si cu rele.

   Sper din suflet sa pot intra mai des pe aici sa pot scrie si sa va povestesc din toate micile bucurii ale vietii !

   Pana una alta va doresc timp sa vi-l petreceti cu cei dragi ai vostri !

cu drag, 

Anca M

#clipedecreatie2024 (9)

 Bine v-am gasit oameni buni,

Oricat de uauuuuu ar parea, au trecut aproape doua luni de cand nu am mai scris pe blog.

Luna August si acel #summercreativeretreat a fost singurul eveniment de care v-am vorbit, iar apoi totul a intrat in bucuria verii. Iesitul in aer liber mai mult ca de obicei, adica zilnic si muuuulte ore pe zi, Soarele genial si caldura de vara, au facut timpul sa curga lin si cu evenimente multe si frumoase.

Artistic vorbind, luna August a fost plina de lucruri minunate, fapt pentru care am si transformat postarea anterioara, tot intr-un moment din acelea de #clipedecreatie. Au urmat multe altele, care nu sunt mentionate aici si a venit apoi luna Septembrie cu inceputul de toamna si bucuria culorilor pline de calm si cuibareala.

Ma opresc un pic la acest aspect si anume ca luna Septembrie a fost prilejul unei noi provocari pe care inca o continui caci merita tot timpul investit.

Stiam de ceva vreme de comunitatea de la drawdailytogether de pe Instagram, dar inca nu indraznisem (a se citi ca nu ma mobilizasem cu toata forta in aceasta directie) sa fac desene dupa referintele propuse de ei.

Pot spune ca este absolut genial sa fii parte dintr-o comunitate artistica (nu ca nu as fi stiut asta deja) si ca bucuria de a te concentra asupra procesului in sine poate aduce satisfactii aparte.

Am invatat si invat multe, experimentez si ma descopar cu fiecare desen, ilustratie, test, schita sau orice ar fi de genul asta, indiferent in ce context este facut sau materialele folosite.

Toate detaliile le gasiti pe Instagram pe adresa anca_pacesibucurie

Sa va mai spun ca luna Semptembrie este si inceputul atelierelor de toamna, cu totul deosebite, cu oameni frumosi, sincer interesati de arta(logic caci altfel nu as face atelierele) si de tot ce tine de procesul de invatare? Mai bine voi lasa acest detaliu pentru alta scriere.

Va doresc din tot sufletul sa gasiti timp si sa faceti ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur, sau puteti sa spuneti si invers: ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur.

cu drag, 

Anca M

#summercreativeretreat2024 / #clipedecreatie2024 (8)

Bine v-am gasit oameni buni,

Astazi este o zi cu totul si cu totul deosebita. Tinand cont de fusul orar, tabara s-a terminat pe 6 August, dar aici pe meleagurile noastre este deja 7 August asa ca la cald vin sa va impartasesc o bucurie. Si nu doar voua ci si mie imi las o amintire pentru eu cea din viitor care va reciti cu drag ceea ce scriu acum. 

Povestea incepe asa:

Eram pe 31 Iulie acasa, cu nasul in telefon si citeam un mesaj de pe o comunitate tare draga sufletului meu a lui Terry Runyan. Era despre un curs pe care il va tine pe data de 2 August (la noi deja 3) in cadrul unui program intitulat simplu #summercreativeretreat. Oooooook, mi-am zis, Terry nu s-ar duce la asa ceva decat daca ar sti ca e ceva cu totul deosebit. Zis si facut, am cautat site-ul, am citit, am recitit toate si cu cateva minute inainte de miezul noptii m-am inscris in tabara. Am zis ca nu e adevarat! O tabara de 6 zile, 10 ore pe zi cu subiecte DOOOOOOAR de arta? Mhhhh, suna prea bine ca sa fie adevarat, dar am zis ca e musai sa incerc ca nu are ce sa fie rau in asta. Eiiiiiiii, pot spune cu bucurie maxima ca am lucrat pana dincolo de 2 noaptea si chiar si in weekend am tras tare sa mai recuperez un pic ca 10 ore pe zi e cam greu (sa nu uitam de serviciu, asta e clar).

Ce am invatat in astea 6 zile? Paiiiiii, pe langa faptul general stiut "Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor." (Matei 18:20) am invatat (mi-am reamintit) despre comuniune si comunitate. 

Am invatat sa fiu si mai prezenta in aici si acum. Sa fiu si mai constienta de ceea ce fac. Sa experimentez si sa testez orice mediu si configuratie cu putinta. Sa combin lucrurile intr-un mod cu totul nou si mai ales sa imi aleg medii de lucru din cele mai indraznete (cum ar fi sa includ cusutul intr-o ilustratie, sau cum ar fi sa brodez o poza, cum ar fi sa imi fac propriile ustensile de pictura, cum ar fi sa combin culorile intr-un mod cu totul si cu totul altfel?) 

Ziua 1, joi, 1 August, la sfasitul orelor (totul se intampla muuuuuuuuuuuuuult dupa miezul noptii) eram deja cu capul plin de idei. Clar nu am Procreate sa fac si cursurile digitale, dar le-am urmarit, mi-am luat notite si am facut desene si schite pe caiet. Cel mai deosebit proiect a fost cel de a folosi orice am in jur ca sa imi fac propriile pensule si obiecte de lucru. Asta mi-a reamintit de faptul ca deja aveam destule "ustensile" deja facute, dar ca nu profitasem din plin de tot ce puteam face cu ele. Din cele digitale am apreciat maxim sa imi reamintesc proportiile pentru a face schita unei fete :)))

Ziua 2, vineri, 2 August, mi-am amintit de paginile de jurnal si lipici si joaca multa cu foarfece si hartie. Dupa am trecut la lucruri geometrice si dupa la partea digitala unde iar am stat sa desenez pe caiet si sa imi iau notite. Am retinut ceva fain si anume ca diferenta intre o poza buna si una extraordinara este lumina "You want the LIGHT to have a STORY" cam asa trebuie sa fii setat cand vrei sa faci poze, sa te gandesti pur si simplu ca lumina trebuie sa aiba o poveste. Am trecut prin caligrafie, teoria culorilor si am incheiat cu un proiect de am lucrat undeva la el vreo 7 pagini.

Ziua 3, sambata, 3 August, iar digital, teoria culorilor, mixed art media si tehnici de lucru. Am fost foarte placut impresionata de cursuri si pe masura ce profesorii prezentau mintea mea devenea un foc de artificii! Am retrait momente frumoase de la #scketchbookrevival caci azi am avut doua cursuri cu doua profesoare cu care am mai lucrat. Genial!

Ziua 4, duminica, 4 August, am inceput in forta si am recuperat ce mi-a mai ramas de facut din urma si am intrat in lumea acuarelelor mai bine si dupa, iar caligrafie, digital si altele asemenea. Mi-am reamintit cat de mult imi placea sa lucrez in tus (oare de ce nu am mai facut asta in ultimul timp, nu stiu). Mi-a placut maxim sa fac buzunare de hartie pentru jurnale, genial proiect!

Ziua 5, luni, 5 August a fost ziua acuarelelor. Oooooh, si caaaaaaaaaaaat mi-a placuuuuuuut! Maxim! Iar ora de provocare, eiiii, asta clar chiar ca nu aveam de unde sa fi facut vreodata asta. A fost o experienta interesanta si cu rezultate mult mai bune decat ma asteptam!

Ziua 6, marti, 6 August, zi de culoare, modele de toate felurile si ilustratie. Si iar provocari! Ohhhh si cat de frumos a putut fi, si cat am putut discuta pe comunitate, absolut deosebit! Ahhh, si tot azi am invatat sa lucrez modele mici si dragute in acurela (taxonomy), super fain proiect! (Ideea o stiam, dar nu explicata astfel).

Concluzionand, as spune ca cel mai important lucru pe care l-am invatat si mi l-am reamintit este ca este musai sa faci ceea ce simti ca este ce trebuie, dincolo de cum fac altii si de cum este litera legii (adicalea cum ar trebui sa fie conform cu regula/tehnica de lucru).

Am invatat ca bucuria este si mai minunata daca este impartasita si daca suntem mereu multumitori de unde suntem acum. Cineva a spus ca daca nu ne bucuram de cine suntem acum si unde suntem acum in calatoria noastra, niciodata nu vom fi multumiti de ce facem si unde suntem. Nu as fi putut spune mai bine de atat!

Recomand cu caldura sa va faceti timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat in viata voastra, indiferent de pasiune si de mediul in care sunteti. Pasiunea este o scanteie care poate schimba vieti.

cu drag,

Anca M