The project is a mess, I am not a mess

      Bine v-am gasit, oameni buni!

      Vi s-a intamplat vreodata sa va cuprinda entuziasmul si sa vreti sa faceti "lucruri marete" si pana la urma sa iasa totul un dezastru? La propriu! Adica fara doar si poate, ca "stai sa vezi ca mai salvez vreo ceva" ci, pur si simplu, dezastru! Cam ceva de genul asta am patit de curand. 

      Este adevarat ca nu doream sa reinventez roata, vroiam doar un proiect simplu plin de culoare care sa ma ajute sa fac un pic ordine in ganduri. Sau mai bine spus sa pun pauza la ganduri. Incep cu entuziasm, ma concentrez pe culoare si fac o miscare plina de anvergura pe masa de lucru, moment in care o sticluta de acuarela lichida rosie se varsa in toata splendorea. Pe masa (pe fata de masa), pe blocul de desen, pe setul de acuarele, pe cele cateva pensule din jur, pe tot ce era in jur! Va imaginati ca am vazut rosu si la propriu si la figurat. 

 

 

      In fix acel moment cand totul s-a varsat, primul gand a fost sa strang totul sa nu curga si pe covor, ca pe fata de masa deja totul rosu. Ok si a trecut momentul, am facut curat, dar culoarea trebuia repede folosita pentru a nu irosi chiar tot ce mi-a mai ramas. Am luat toate caietele care erau la indemana si le-am umplut cu urme si pete de culoare. Un dezastru! Cel putin primul gand! Si au urmat altele. Si ganduri peste ganduri cand vrei sa faci ceva si iese cu totul altceva.

      Si vine partea ce mai frumoasa, aia in care iti vine un gand totaaaaaaaaaaal nesanatos ca si tu esti un dezastru. Da, mi se intampla! Si gandul ala daca e hranit face ravagii. Concluzia? M-am adunat repede si mi-am spus ca “Asta e, praful s-a ales de toate, dar desi proiectul meu e un dezastru, eu nu sunt un dezastru.” Si atat. “My project is a mess, I am not a mess.” Si am mers mai departe. In momentul in care s-a facut liniste in ganduri, am inceput sa vad in haosul creeat o multime de posibilitati. Am recurs la un proiect mixed art media, am trecut de la acuarele la acrilice.

      Din amestecul de acuarela (primele straturi) si amestecul de acrilic (straturile care au reimprospatat totul) a luat nastere un inger foarte dragut, tinand o lumina in mana sa. Fundalul nu era inca ceea ce visam, asa ca am lasat totul sa se odihneasca.

      Ceva ma impiedica sa continui si asa au trecat cateva zile bune. Moment in care mi-am propus ca orice ar fi azi e ziua in care voi duce la bun sfarsit acest proiect.

      “Inspiratia exista, dar trebuie sa te gaseasca lucrand.” Deci, desi nu aveam chef, am deschis iar blocul de desen, am pun un cronometru si am privit iar la ingerul conturat. Am decis sa il las fix asa cum este si sa lucrez la fundal.

      Incheierea trebuia sa aibe un pic din acel “je ne sais quoi“ care sa uneasca totul , caz in care am apelat la un pic de acuarela Kuratake aurie.

 

 

      Ce a iesit, vedeti si voi! Combinatia intre haosul de la inceput, ingerul purtator de lumina, si fundalul devenit o explozie de culoare datorita colajului de diferite materiale si benzi de scotch face ca acest proiect sa fie extraordinar de frumos.

 

      Din haos a iesit ceva frumos si din gandurile care pot pune stapanire pe mine am invatat cat se poate de repede ceva foarte important. Si anume ca nu e cazul sa dramatizez prea mult si ca desi uneori anumite lucruri pot fi in dezordine (un dezastru) asta nu inseamna ca si eu sunt la fel. Si ca odata constientizat asta am mai pus o piatra la temelie, temelia fiintei mele.

      Las acest articol marturie mie si celor care poate au nevoie de un gand bun si frumos ca sa lupte cu cele ale zilei, incepand de la ganduri, mai ales de la ganduri.

Ca de obicei, a voastra,

cu drag,

Anca M

Un gand frumos

      Un gand frumos e o incantare. 

sursa : net

      Sa iti stii valoarea, sa iti stii locul, sa iti stii masura. Mare lucru este sa stii de unde iti vin toate. Sa iti stii partile bune, cele rele, sa te accepti asa cum esti, sa fii indulgent cu tine, sa fii ingaduitor cu ceilalti si mai ales sa fii intelegator si iertator. Si iar ma intorc: sa iti stii valoarea, sa iti stii locul, sa iti stii masura. Frumusetea e in ochiul privitorului.Toti suntem frumosi, toti avem o farama de vesnicie in noi. Farama aia este viata noastra; farama aia este lumina din intuneric. Nu mai tarziu de azi am trecut printr-o intamplare haioasa, dar foarte interesanta. Stiind unde gasesc lucrurile in bucatarie nu am mai aprins lumina cautand ceva ce era foarte evident ( a se citi un cutit sau o lingura); desi ar fi fost logic sa gasesc ce cautam nu am gasit si atunci mi-a trecut un gand prin cap ca trebuie sa aprind lumina... simplu, nu? Partea frumoasa in aceasta intamplare care nu are absolut nimic spectaculos este faptul ca pentru a vedea lucrurile pe care credeam ca stiu unde sunt, desi ele erau acolo, a trebuit sa aprind lumina. Dar ce te faci cand nu mai poti sa o aprinzi de unul singur? Atunci e timpul sa ceri ajutor. Faceti lumina in jurul vostru. Aprindeti lumina. Sau macar lasati-i pe cei de langa voi sa o aprinda. Veti fi uimiti sa vedeti cate lucruri erau acolo, dintotdeauna, asa cum au fost si vor mai fi, si doar asteapta sa le vedeti. Si iarasi spun: sa iti stii valoarea, sa iti stii locul, sa iti stii masura. Iar cand nu le mai gasesti sau nu te mai vezi aprinde lumina. Sau lasa pe cei de langa tine sa o aprinda :)

      

 Curaj, fiecare zi e un nou inceput. Si fiecare zi e o noua provocare. Indrazniti. Sunteti frumosi.

cu drag,

^.^ Anca M

Despre frumos

      Suntem intr-o luna a bucuriei. Fie ca vorbim de luna femeii, de luna primaverii ca tocmai ce am avut Echinoctiul de primavara, ori ca e luna unui nou inceput ca doar ce am sarbatorit Buna-Vestire, cert este ca luna aceasta este plina de frumos. Si despre frumos as dori sa vorbesc si eu astazi. Pe 1 Martie toata lumea trimite mesaje minunate legate de venirea primaverii, saaaaauuuuu prin unele zone, cum bine stim, dam martisoare barbatilor (da, daaaa, ati citit bine, este un obicei tare frumos prin unele zone ale tarii). Dupa, vine ziua de 8 Martie, dedicate mamelor – zi plina de martisoare, de flori si de cadouri.Aici as mai mentiona un lucru: copil fiind si acum imi amintesc cum odata cu inceputul lunii la scoala faceam felicitari pentru mama. Clasicele felicitari erau cam asa : desenam o inimioara pe o felicitare si inimioara o decupam cu o foarfeca. Marginea o decoram frumos cu un glob spart maruntit (glob de "sticla", caci pe vremuri globurile erau dintr-o sticla fina si colorata frumos, astfel ca atunci cand il spargeai iti era mai mare dragul sa folosesti acea publere pe post de sclipici – azi stiu, avem sclipici din ala fain de la Pepco, si nu numai, si costa undeva la vreo 5-10 lei, depinde in ce cantitati iei, dar asta e alta poveste).

      Ma intorc iar la felicitarea aia frumoasa, cu un scris de mana dedesubtul inimioarei cu mesajul de 8 Martie si “ La multi ani, mamico!” scris frumos pe interior…. Si alte cuvinte dragute, sau o strofa din vreo poezie. Oare va mai amintiti, sau la voi cum era?

      Urmand firul povestii, vine Echinoctiul in care bucuria crescanda capata noi valente caci din ziua urmatoare orele petrecute pe lumina sunt din ce in ce mai multe. Ahhhh, si dupa vine ziua asta minunata de Buna-Vestire, urmata (logic, ca orice praznic imparatesc) de aniversarea celei mai importante persoane din cadrul sarbatorii praznicului si anume Soborul Sf Arh Gavriil.

      Si uite asa, din bucurie in bucurie, calatorim si ajungem pana la sfarsit de luna care daca e insotita de Soare si de vreme buna inseamna ca e insotita si de multe iesiri in aer liber si flori frumoase presarate in calea noastra.

      Asa, ca incheiere, va las un gand delicat despre mama, asa cum o vad eu.

      Mama este mama sau, cine are bafta, mama “sunt” mama dimpreuna cu bunica/bunicile. Mama cuprinde in ea ochii albastri ai cerului senin si cenusii ai zilelor pline de grija. Mama cuprinde in ea mainile care plamadesc aluatul si iti mangaie crestetul, care te iau in brate si iti impletesc parul. Mama cuprinde in ea  inima care iti vorbeste cand tace si iti sterge lacrimile cand iti gateste cea mai buna mancare din lume sau cel putin asa o crezi tu ca e. Mama isi are o mama si ea isi are o mama si tot asa pana la marea Mama care ne ocroteste pe toti cu bune si cu rele, cu suisuri si cu povarnisuri. Mama ne sparge gheata inimii cand ne e impietrita si ne rasadeste semintele bunatatii in suflet. Din rasadurile mamei rodeste dorul de frumos, de bunatate si de curaj sa ne depasim propriile frici.

      Mama este radacina, si seva, si pamant roditor. Si noi la randul nostru suntem aripile ei catre Cer. Ea sadeste flacara iubirii si a iertarii in noi, iar noi… noi ne intindem aripile catre lume, cu bunatate. Si drept e ca uneori ni-s aripile frante si penele murdare, dar dragostea ei ne ridica iarasi catre rostul nostru pe Pamant. Mama este lumina constiintei in momentele de nesiguranta sau de indoiala si bucuria momentelor de reusita.

      Mama este ocrotire, liman intins de tihna, de un verde crud primavaratic, din ale carei maini rasar vlastarele imaginatiei si ale zborului spre Infinit. Din Mama si prin Mama – Maica si Maicuta – ne nastem si renastem in gand de pasare maiastra si plecam in zbor cu radacinile in inima si dragostea in fiecare bataie de aripa. Mama este mama si asta spune totul!

      La voi cum este luna asta a bucuriei? Si mama voastra (mamele voastre) cum este (cum sunt)? Haideti la povesti si lasati un gand aici daca timpul va permite!

cu drag,

Anca M

Un gand frumos

      Acum multa vreme va aratam o floare frumoasa din casuta noastra. Se pare ca daca ai destula rabdare, multe lucruri frumoase se pot intampla: in cazul de fata, fac referire la o alta floare crescuta dintr-o frunzulita din floarea de atunci. Mai timid, nu fara cateva frunze decedate pe campul de lupta, o alta floare i-a luat locul. Floarea de v-am aratat-o demult e plecata in calatorie in alta casuta frumoasa. Acest pui a inflorit in miez de iarna si mi-a bucurat zilele inghetate si lipsite de culoare, mai ales ca zapada si-a facut simtita prezenta cam greu anul asta.

O surioara de-a ei a venit sa-i tina hangul de curand, caci fiind plecata, intoarcerea mea acasa a fost sarbatorita cu noi flori la fereastra mea.
 In plimbarile mele ma gandesc mult la acasa, la oamenii dragi pe care nu ii pot vedea decat in duh si gandire, la locurile minunate pe care le voi revedea cand voi reveni si la florile care ma asteapta linistite la geam, scaldate de soare si de lumina. Sa ma intorc acasa si sa vad ca o floare s-a umplut de culoare si petale zglobii si sidefate nu pot spune decat ca "Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!"

Un gand frumos de primavara, o noua zi, o noua sansa, un nou inceput, o noua bucurie; pe toate sa le primiti in tihna si la traiti cum va sopteste inima. Va trimit din bucuria mea de a vedea florile pline de culoare si va doresc o zi senina si implinita.

cu drag,

^.^ Anca M

Un gand frumos

       Bine v-am gasit oameni buni,

      Cam toata ziua a fost ceva mai speciala caci fiecare dintre noi ori am primit mesaje ori am trimis mesaje. Una peste alta astazi este o zi speciala pentru toata lumea. Si desi in mod normal este Ziua Mamelor, aceasta zi s-a extins un pic mai mult catre Ziua Femeii, in general.

      As vrea sa am timp sa pot scrie fiecaruia si fiecareia in parte, pe de o parte sa multumesc tuturor celor care mi-au facut urari care mai de care mai deosebite si in parte pentru trimite un mesaj minunat catre toate fetele si femeile minunate mamici sau nu, cu ocazia acestei zile deosebite.
       Ce stiu sa fac cel mai bine e sa pun o pata de culoare pe oriunde trec si sa las un zambet sincer si cald catre toate persoanele cu care vorbesc, asa ca va multumesc pentru toate gesturile mici, de zi cu zi, nu doar astazi, un telefon, un sms, un mesaj pe whataspp, ca existati si ca sunteti asa cum sunteti! Sa aveti in continuare o zi deosebita, sa va simtiti cu toatele mereu iubite si apreciate, iar domnii din jurul nostru si al vostru sa fie mereu cei care pot vedea si aprecia frumosul in toate formele lui 😊.

      Ca incheiere as dori sa va trimit un buchet de flori desenate cu ultimele culori pastelate acuarabile primite cadou, asa ca inceput de primavara, si sa va fac partasi unui text pe care l-am primit si eu la randul meu si care apartine Helenei Bonham Carter :

      „Cred că totul în viață este artă. Ceea ce faci. Cum te îmbraci. Felul în care iubești pe cineva și cum vorbești. Zâmbetul tău și personalitatea ta. În ce crezi și toate visele tale. Felul în care bei ceaiul. Cum îți decorezi casa. Sau cum petreci. Lista ta de cumpărături. Mâncarea pe care o faci. Cum arată scrisul tău. Și felul în care te simți. Viața este artă.”

cu drag,
Anca M

Un gand frumos

      O zi se masoara in momente. Momente triste, momente fericite, momente lungi, momente scurte, momente... Notiunea de scurt sau lung, trist sau fericit e diferita de la o persoana la alta. Cred ca in cea mai mare masura depinde de noi sa facem momentele fericite cat mai multe si mai lungi si cele triste cat mai putine. Nu depind insa toate de noi ... si atunci parca pierdem controlul. In realitate de fapt nu pierdem decat echilibrul interior. Se spune ca iti dai seama ca ai avut ceva atunci cand il pierzi. Si cred ca de aici ni se trag toate. De am fi mai constienti de ce avem, de cei pe care ii avem langa noi, momentele frumoase si fericite ar fi infinit mai multe. Si pana la urma ce e un moment daca nu farama de vesnicie in care tu te-ai regasit cu tine si pe cel de langa tine? Ce este un moment daca nu bucuria de a trai aici si acum intr-un prezent real, nu virtual, o realitate care in timp va deveni atemporala? Ce este un moment daca nu linistea din care se extrage pacea? Ce este un moment daca nu o picatura, un strop de ploaie sau un picur din oceanul vietii, intins, adanc si vesnic nedescoperit? E nevoie de constientizare, sa fii prezent mereu aici si acum, infipt in realitate si in viata. De multe ori trece viata pe langa noi si noi prin viata trecem ca o papadie pe suprafata unei ape limpezi, dar nu stim ca am trecut. Si ne plangem si ne vaicarim ca viata e grea, anosta si lipsita de parfum, cand adevarul e ca noi am uitat sa fim sarea si piperul vietii si noi am uitat sa traim.
      Fie ca viata noastra sa se masoare numai in momente de pace si bucurie.

sursa - lady poppins

cu drag,

^.^Anca M

Un gand bun

      De dimineata imi staruie in minte un gand frumos : "o inima vesela este un leac minunat!"

sursa: net

O zi minunata va doresc plina de pace si bucurie...si  de proiecte noi.

cu drag,

^.^ Anca M

Un gand frumos

      Ca pentru o zi de week-end va las o melodie si un gand frumos. (PS: nu se putea sa nu aveti si ceva lucrat de mine - un mic secret: cartonul de la cofragele de oua pot fi geniale ca baza de lucru )

Sa aveti zile senine.

+++

Pune dragoste in ceea ce faci si ea se va simti in tot ceea ce atingi.

 cu drag,

Anca M

Un gand frumos

      Bine v-am gasit oameni buni,

      Atat ce am cautat acest videoclip primit de la prietena draga ca de data acessta am zis ca am sa il pun aici sa nu mai uit de el. Oricum, el era deja impamantenit in sufletul meu, daaaar am zis ca asa va aduce bucurie si altora nu doar mie. 

      Capitolul asta de "Un gand frumos" imi este atat de drag ca il recitesc iar si iar peste ani si e la fel de actual. Ultimul articol de genul acesta este AICI. Acum la cate articole cu acest nume am tot facut e muuuult de citit si cautat, dar merita cu varf si indesat. Fara a mai lungi vorba va las in continuare un videoclip intitulat "La petite fille de la mer" :

 

cu drag,

Anca M

Un gand frumos

      Bine v-am gasit oameni buni,

      Mare binecuvantare este in viata omului sa mai traiasca inca o zi, si inca o zi, si inca o zi. Spun asta caci uneori mi se pare atat de normal si banal in cel mai simplist mod cu putinta sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa imi fac patul, sa ma spal, sa ma imbrac, sa mananc, sa merg la serviciu sau la treburile casei, etc... ca uit efectiv sa spun slava Domnului pentru toate si sa multumesc pentru inca asa o mare bucurie pe care am primit-o in viata mea. Oare de ce voi fi uitand asa de usor lucrurile astea marunte si frumoase, nu stiu! Cert este ca dupa uitare vine si amintirea, asa ca ori de cate ori imi amintesc de cele frumoase spun un mare "Multumesc!" pentru tot si toate. Si care moment este mai potrivit pentru a spune asta decat prezentul? Prezentul in care traiesc si de care vreau, nu vreau, am parte zi de zi. 

 

 

      Acum ca tot suntem la inceput de Post al Sfintelor Pasti, parca toate s-au linistit asa ca linistea dinaintea furtunii, dar face parte din farmecul vietii. Ma uitam pe pozele facute din caietele mele de desene si am gasit o ilustratie draguta foc care o consider a fi fix starea de inceput de drum si starea care ar trebui sa ne insoteasca mereu, nu doar pana la Invierea Domnului : un Inger si o Printesa. Acum ca Ingerul este ilustrarea bucuriei si Printesa e intruchiparea pacii sau ca e invers, sau ca e altfel, nu stiu ce sa zic. Fiecare le vede cum vrea. In fix acest moment, cam asa vad lucrurile : ca zi de zi ar trebui sa avem cu noi bucuria de a trai, de a experimenta, chiar si de a cadea ca sa avem de unde sa ne ridicam si la fel in fiecare zi ar trebui sa vedem ca in interiorul nostru se afla un om frumos, un suflet nobil, capabil de cele mai deosebite virtuti si care sa intruchipeze in orice moment pacea pe care o cauta, o doreste si pe care, cu ajutorul Domnului, o va si avea. "Dobandeste pacea si o mie de oameni se vor mantui in jurul tau" spunea Sf Serafim de Sarov si maaaaare lucru este aceasta. Si mare lucru este sa poti pastra bucuria in suflet mai ales atunci cand te apuca toate ... valurile vietii, ca de pace nu mai zic nimic.

      Deci ma intorc iar la inceput si la Inceputuri. Fiecare zi e un nou inceput, iar cel de azi este cel mai minunat cu putinta, caci acum este prezentul. Sa aveti un post binecuvantat, cu pace si cu bucurie si o calatorie a vietii indelungata, cu sanatate si cu tihna, cat se poate!

 

 cu drag,

Anca M

Un gand frumos

 Bine v-am gasit,

Viata noastra este plina si, desi nu am dat niciun semn de viata luna trecuta aici pe blog, slava Domnului pentru toate. Va multumesc pentru toate mesajele trimise, pentru urarile de bine, pentru ca sunteti parte din viata mea. Oare cum am ajuns sa va simt asa de aproape de sufletul meu, doar darul Domnului!

Pentru toti cei si toate cele care popositi chiar si pret de o clipa pe aici pe blog, va multumesc! Este o bucurie si o onoare sa va stiu alaturi de mine in asemenea calatorie si online si offline!

Va doresc o luna plina de lumina si Lumina! Si sa va fie casele si inimile pliiiiine de dragoste, de pace si bucurie.

PS  : lipsa posibilitatii de a putea pune fotografii pe aceasta platforma imi limiteaza enorm modul de a scrie, dar asta nu ma impiedica, chiar si asa, sa va las un gand frumos!

Cu drag,

      Anca M

Un gand frumos

      Printre multele mesaje si texte pe care le-am citit in ultimul timp, unul mi-a atras atentia intr-atata incat sa il las si aici marturie pentru cei carora poate le este de folos. Nu stiu cine l-a scris, dar mie mi-a mers la suflet. Sa gasesc o poza potrivita pentru asa text, cam greu. E si motivul pentru care am intarziat vreo doua saptamani timpul scurs intre redactarea mesajului si publicarea lui efectiva. Timp in care s-au intamplat multe...prea multe, as zice. Iar poza... eehhh, poza e o pictura semnata Vasili Nesterenko reprezentand o capodopera de-a lui Andrei Rubliov (si numele lui spune cat o mie de cuvinte).

Vasili Nesterenko

CUM SUNT OAMENII...
“Era odată un bătrân înțelept care şedea la marginea unei oaze, la intrarea unei cetăți. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întreabă:
-       Nu am fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
-       Cum erau locuitorii orașului de unde vii?
-       Egoiști şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
-       Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.
Puțin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeași întrebare, iar acesta îi răspunse în aceeași mod. Răspunsul tânărului a fost însă diferit.
-       Oamenii erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiți. Aveam mulți prieteni şi cu greu i-am părăsit...
-       Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăți, răspunse înțeleptul.
Un neguțător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat, auzise aceste convorbiri şi, pe când cel de-al doilea se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi-i zise cu reproș:
-       Cum poți să dai două răspunsuri cu totul diferite la aceeași întrebare
pe care ți-o adresează două persoane?
-Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraș prieteni, va găsi şi aici tovarăși credincioși şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să
găsim în ei.”
Să nu uităm că de noi depinde ce imagine ne formăm despre ceilalți, pentru
că oamenii “strălucesc” în funcție de lumina în care noi îi așezăm. Vrei să-l găsești de bun, de bun îl vei găsi. Vrei să-l găsești de rău, astfel îl vei afla. Iar dacă judecăm oamenii, nu mai avem timp să-i iubim. Nimeni nu e perfect atâta timp cât nu-l iubești...
Pentru a avea ochi frumoși, uită-te după ce e bun în alții. Pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune. Un om special  nu îl cunoști după chip, ci după suflet.
“Oamenii frumoși NU sunt întotdeauna BUNI, dar oamenii BUNI sunt întotdeauna frumoși.”

 

Nota : multumesc mult om frumos ca te-ai gandit sa imi trimiti asa mesaj delicat.

cu drag,

Anca M ^.^