luni, 26 noiembrie 2012

Va doresc timp

Am gasit un text si o poza(sursa google - cel mai probabil), venite pe mesagerie de la cineva foarte drag mie(respectiv mami meu) despre timp. Mai mult ca sigur ca acest material il cunoasteti mai bine decat mine, dar atat de mult ce mi-a placut incat il reiau si eu pe blog.
Am cercetat netul mai bine si am descoperit ca autoarea este R Neagu. Ce sa spun : nimic mai mult decat felicitari.

"… Hai ca ma grabesc.''
N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de toamna? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sa fac rapoarte, sa le dau mai departe, sa ma plimb in sedinte. Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva." Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povesti?  
"N-am timp!" este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.
N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.
Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte.  Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?
Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?
Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el... daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati.  Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.
Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti. 
Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.
Asadar…
Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!!
Dar, mai ales, va doresc timp  sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, "vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala." Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra?

duminică, 25 noiembrie 2012

O poveste cu maci

Nu am mai scris de mult despre ce am mai lucrat.Asa ca am rascolit printre poze si am gasit un model pe care l-am lucrat cu mult drag si care a plecat la un sufletel frumos. Modelul il stiti deja, v-am povestit de ceva vreme ca lucram la un proiect mai mare si ca pentru a-l putea realiza am facut proiecte mai mici.
Uite asa a luat nastere aceasta cutie, facuta cu multa rabdare si nu fara peripetii...ca orice alt lucrusor pe care l-am facut.
Sa fi fost vreo 3 luni de cand l-am terminat.Totul a inceput de la dorinta unui om frumos de a avea o cutie alba, alba ca un cuibusor al dragostei, cu totul imaculat si care sa nu cuprinda decat un singur motiv si 3 culori - rosu,verde si negru.

"Se spune că aceste minunate flori roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri şi pe câmpie, nu ar fi existat de la început pe lume ci ar fi răsarit mai târziu, din durerea unui suflet de mamă. (...)"

 Ei acum, cum o fi cum n-o fi eu m-am apucat de treaba.
Ce-a iesit, vedeti mai jos.



 Partea dinspre exterior este extrem de lucioasa, motiv pentru care nici macar nu am putut sa ii fac o poza ca lumea. Fie, una a iesit un relativ inteligibila, daca pot sa ii spun asa.
M-am gandit putin, pentru ca modelul era in capul celei care a facut comanda, eu trebuia doar sa dau frau liber imaginatiei. Lucru care nu a pregetat sa apara. Si intr-un final, am ajuns ca prin cateva linii simple, cu un iz de primavara, sa las ceva care sa bucure ochiul indiferent de anotimp, care sa intampine pe cea/cel care intra in casa si pune zavor lumii din afara si ascunde cheia bine, in lumea macilor - aceste flori mici si gingase, care incanta privirea si ascund multe povesti.
Deci, nimic mai simplu, arunci cheia inauntru si nu iti mai ramane decat sa visezi...la tot ce nu ai avut timp sa visezi cat alergai prin lume.


 Aceasta este povestea cu maci pe care o las marturie a unei munci frumoase pentru o persoana vesela si plina de viata - Catalina.
Va doresc o saptamana frumoasa si plina de bucurii.
cu stima,
Anca M

duminică, 18 noiembrie 2012

Clipe de liniste - 2

Mi-e drag de desen ...in orice forma - oricat de simpla ar iesi ea. Si din acest motiv, ori de cate ori gasesc timp, mai desenez ceva...ca doar viata e frumoasa...mult mai frumoasa atunci cand ii pui si un pic de culoare.

Realizare : tus si hartie de orez. In rest : muuuulta voie buna si distractie.
O seara frumoasa va doresc si o saptamana usoara.
Anca M

Atelier de creatie - cercei

Eram datoare de ceva vreme cu o postare despre un atelier de facut cercei. Asa ca vreau sa impartasesc cu voi o experienta frumoasa. Maestrul...sau mai bine spus maestra in ale "cercelitului" este Mursica...asa cum ii place sa se numeasca domnitei blogului pasiuni si gherute .
De lucrat la cercei am mai lucrat, dar farmecul e cu totul altul cand esti cu mai multe persoane si cand ai pe cineva care stie mai bine ca tine anumite trucuri de-ale meseriei. Cu multumirile de rigoare,si ei si organizatoarei, va las marturie ce au iesit din stradaniile mele (dar nu si din materialele mele, nu de data asta).
 






Sper sa mai am parte de astfel de bucurii...si cat mai curand.
cu drag,
Anca M

vineri, 2 noiembrie 2012

Ganduri de seara

Ma gandeam adeseori cat de mare poate fi bucuria unui om atunci cand creste ceva ... si in timp vede roada muncii sale. Acum un an am primit cateva frunze. Unele au murit, dar doua au supravietuit.  Erau mici si pricajite; cu timpul insa au prins curaj si au prins radacini, dupa a mai venit o frunzulita, apoi o frunza, doua...si tot asa pana ce m-am trezit cu o frumusete de floare la geamnul meu. Ta-naaam: iata ghiveciul cu floarea mea:

Ce mi s-a parut extraordinar la aceasta floare e faptul ca infloreste pentru a doua oara si ca are florile diferite fata de prima oara (atunci era toata movie, acum e alb-movie).
Aceasta e cea de-a doua frunzulita devenita floare.Sper ca intr-o zi sa infloreasca si ea.

 +++
Aveam in scurta vreme sa cunosc aceasta floare mai in amanunt. Pe planeta micului print crescusera dintotdeauna flori ca toate florile, impodobite doar cu o singura cununa de petale, si care se multumeau cu foarte putin loc, si care nu suparau pe nimeni. Rasareau de dimineata, printre ierburi si pe urma, seara, se stingeau. Aceasta insa incoltise intr-o zi dintr-o samanta adusa de nu se stie unde, iar micul print luase foarte indeaproape seama la cresterea mladitei celei noi, care nu se asemuia intru nimic cu celelalte mladite. Se putea sa fie un nou soi de baobab! Copacelul insa, la putin vreme, se opri din crestere si prinse-a fauri o floare. Micul print, vazand bobocul urias ce se implinea sub ochii lui, simtea ca trebuie sa se iveasca dinlauntru o minune de faptura; insa floarea, dornica de a fi cat mai frumoasa nu mai ispravea, la adapostul incaperii sale verzi, cu pregatirile. Isi alegea culorile cu grija. Se imbraca pe indelete, potrivindu-si petalele una cate una. Nu voia sa se infatiseze mototolita, ca macii. Nu voia sa se arate decat in deplina stralucire a frumusetii sale. Ei, bine, da! era foarte cocheta! Gateala ei cea tainica tinuse astfel zile si zile de-a randul. Si iata dupa aceea ca, intr-o dimineata, chiar la rasaritul soarelui, s-a ivit si dumneaei.
Si tocmai ea, care atat de mult se trudise, a cascat si-a zis:
- Vai! abia m-am trezit ... Te rog sa ma ierti ... N-am apucat nici sa ma pieptan ...
Micul print atunci nu-si mai putu stapani admiratia:
- Cat sunteti de frumoasa!
- Nu-i asa? i-a raspuns cu gingasie floarea. Si m-am nascut o data cu soarele ...
Micul print descoperi ca floarea aceasta nu prea stia ce-i modestia, insa era atat de tulburatoare!
(...)
Mi-a mai marturisit:
- N-am fost in stare sa pricep nimic pe-atunci! trebuia sa o judec dupa fapte, nu dupa vorbe. Mireasma ei ma imbata si ma insenina. N-ar fi trebuit sa fug de-acasa niciodata! Trebuia ca, dincolo de bietele ei siretlicuri, sa-i presimt duiosia. Florile sunt atat de ciudate! Dar eram prea tanar, ca sa stiu cum s-o iubesc.

joi, 1 noiembrie 2012

De la lume adunate (2)


Atat de mult mi-a placut site-ul Melly-ei ca i-am dedicat o postare speciala doar ei.
Imi place enorm sa gasesc rasfirate printre paginile acestui blog de arta, poze, tablouri, goblene, idei de M.F.C. sau V.I.I. – apropo, si eu care credeam ca ideea de V.I.I. e oarecum originala (se pare ca ar trebui sa mai cercetez netul din cand in cand)
Toate micile detalii despre viata ei, cantece, seratele muzicale,mi se par absolut geniale.
Va las spre incantarea sufletului si a ochiului privitor cateva poze :







 
Mai mult de atat am gasit printre paginile site-ului multe articole interesante intre care unul mi-a atrans atentia mai mult decat altele.
Iar la capitolul filme este unul pe care l-am descoperit si sper sa il vad ca am devenit foarte curioasa.
Balena in august
Va doresc tuturor o seara frumoasa si multumesc Melly-ei pt site.
Anca M