De multa vreme doream sa va scriu despre un loc de poveste. "Intamplarea" face ca atata timp sa nu fi apucat sa va spun nimic si totusi, sa vin catre voi sa va istorisesc despre un loc de o delicatete aparte - acum, in prag de primavara, unde bucuria povestirii se impleteste de minune cu bucuria unor noi inceputuri.
Nu departe de Bucuresti, pe un drum spre sudul tarii, dai de un sat plin de mireasma. De multa vreme il stiam si de multa vreme ai nostri prieteni ne-au invitat sa il vedem. Am tot amanat din motive independente de vointa noastra. Totusi, cand toate au fost randuite de Cel de Sus, am pornit la drum, dupa ce am savurat o cafeluta aburinda si imbietoare. Era o zi fara soare si caldura, dar cu dor de duca si de intalnit pe ai nostri prieteni.
Am ajuns la Comana si ne-am delectat de o vizita si un moment de liniste intr-un loc frumos, si anume manastirea din sat si mausoleul de langa, bine inteles nelasand deoparte nici apele line si cristaline ale Neajlovului.
De acolo, ne-am abatut drumul spre un loc cu totul si cu totul deosebit :
Satul mestesugarilor si
Moara de hartie. Sunt multe de povestit si sunt multe lucruri frumoase de facut acolo, asa ca iesirea facuta a fost mai mult decat binevenita. Ne-a fost dat sa ne intalnim cu oameni de omenie, cu totul deosebiti si mai ales sa revedem prieteni dragi. Nu am lasat nici un atelier nevizitat din satul mestesugarilor, dar asta dupa ce am puricat bine tot ce era de vazut la moara de hartie.
Va las cateva poze - mai multe chiar, sa va incante privirea si sufletul.
Daca primele poze au fost de la moara de hartie, urmatoarele 3 sunt din atelierul de tesut.
Un alt atelier extraordinar e cel in care poti tese ... papura. E ceva deosebit sa vezi cum papura pe care multi nici nu o baga de seama sa poata fi atat de frumos valorificata.
Ce vedeti mai jos cu papurel si papurica are o poveste frumoasa, dar va las pe voi sa o descoperiti cand ajungeti acolo :).
Deosebit este si locul unde se fac... jucarii. Da, ati citit foarte bine, jucarii de lemn, fine si delicate, de o maiestrie aparte. Poate vi se pare lucru simplu, dar mestesugul manufacturarii de jucarii de lemn nu e deloc usor. Si acum am amintirea atingerii lemnului sfeluit pana la finisaje de microni.
Am poposit intr-un tarziu la atelierul de ceramica. Un mieunica trebuia sa ne insoteasca, alaturi de alte pufosenii din preajma sa vada daca ce facem e cu adevarat de folos sau trebuie sa isi aduca si el/ele contributia la alcatuirea unui tur pe cinste al satului.
Fascinant atelier. Nu as putea cataloga pe care din ateliere sa il pun inaintea celuilalt sau care e mai frumos.
Maiestrie deosebita am gasit si in acest coltisor, vazand cata migala e depusa pentru a fauri un simplu... pandantiv de dimensiunile unei midgale. Am vazut matrite facute din silicon pentru aceste mici bijuterii,
am calatorit prin tari indepartate de unde am descoperit tehnica raku de coacere a ceramicii,
am revenit la modelele facute de cei mici si expuse la loc de cinste pe peretii atelierului
si am terminat oprindu-ma la masa de lucru plina de pensule si vopsele, unde m-am simtit instant ca acasa.
Nu as putea uita vreodata cat de bine m-am simtit in acest coltisor de rai. Cat de imbietoare era soba care tocmai fusese incalzita si inca ne invaluia cu caldura si miros de lemne arse. Cat de apetisante au fost nucile care au fost oferite de gazde si care
din sfiala le-am degustat doar...pana ce am terminat toata punga :)))). Cat de placut a fost sa ne adunam la masa si sa sporovaim si sa aprofundam delicatesele de pe masa si inima buna ca painea calda a gazdelor. Cat de copii ne-am simtit cand am privit cu nesat la toate operele de arta a unor copilasi care isi lasasera in magazin lucrarile sa fie vandute pentru o cauza nobila si cate si mai cate.
V-am spus ca sunt multe de spus si va imbii sa calcati pragul unor locuri foarte frumoase in compania unor oameni si mestesugari priceputi.
Iar voua, oameni dragi de la moara de hartie cat si celor din satul mestesugarilor, va multumesc pentru calduroasa primire si pentru tratatia aleasa. Sa va tina bunul Dumnezeu obiceiul cel bun. Abia astept sa va revad. Si sa continuam de unde am ramas...de langa covorul de pufosenii si itele asezate ale rostului de razboi si baia de la moara cu amestec de celuloza si miasme de petale si fire de iarba de unde cu radbare faci o hartie de poveste. Sa continuam in formatie completa ca data trecuta, alaturi de prietenii nostri dragi si cu voi gazde primitioare.
Va imbratisez cu drag si dor. Si va doresc mult spor si curaj, sa puneti in practica si celelalte proiecte pe care le aveti in plan, dar pe care nu as putea sa le dezvalui inainte ca voi sa le faceti inaugurarea asa cum se cuvine.
cu drag,
^.^ Anca M
