"Ce este adultita, iubito?" am intrebat-o, curioasa fiind de raspunsul ei.
"Ei bine, e o boala foare grava, care nu se poate vindeca pe deplin niciodata si de care sufera majoritatea adultilor" mi-a raspuns piticotul de 7 ani.
"Si cum se manifesta?" am continuat eu.
"Stii, e boala pe care o au adultii care nu mai cred in zane, in Peter Pan, care nu au timp pentru copii sau care isi fac timp pentru copii, dar in acelasi timp sunt cu mintea tot la ale lor. Stii noi copiii avem nevoie de atentie si de iubire, pentru ca inimile noastre sunt asa transparente, ca de sticla daca nu primesc atentie. Daca primesc atentie, de aia buna si mai primesc si iubire atunci inima lor castiga cate o culoare pe rand pana cand ajunge sa aiba toate culorile curcubeului. Dar oamenii mari care sufera de adultita nu inteleg asta. Au uitat sa fie copii. Au uitat de zane, de ingerasi si de lucrurile frumoase."
Asta consider eu lectie de parenting...
nota : multumesc frumos draga mea Ioana de acest mesaj. E minunat.
Tare as dori sa stiu cine l-a scris sa ii pot multumi:)
cu drag,
^.^ Anca M