Despre ... invitatia la copilarie

Bine v-am gasit,

      Pe cine poate oare interesa o poveste a unei pasari maiestre? La prima vedere, daca e sa o luam pe aia dreapta, un raspuns oarecum pertinent ar fi : cam pe nimeni. De ce spun asta? Pai hai sa fim seriosi, cine mai are timp de povesti? Hai sa fim seriosi si sinceri cu noi macar pret de o clipa: citim muuulte, mult mai multe decat ne-ar trebui si  ne-ar interesa cu adevarat si totusi citim. Acum nu zic sa nu mai punem mana pe o carte, doar ca cine mai citeste o carte? Articole, da, presa, da, chestii amuzante de pe internet, cu siguranta da, dar o carte... cam greu, "e complicat" , "nu am timp", "nu am stare", "nu mai pot sa ma concentrez", "oricum chestia asta e pentru cei mici", sau "da, a fost valabil si pentru mine cititul dar cand eram la scoala, acum ce-mi mai trebuie carti"? Si ma intorc iar si zic : pe cine oare o interesa o poveste a unei pasari maiestre? Oricum timp nu este, adica, nu mai avem timp (oare asa sa fie cu adevarat?) si interes pentru asa lucruri nici atat. Si totusi... pe cine oare o interesa povestea unei pasari maiestre?

      Raspunsul meu ar fi ca as face o lista intreaga cu cei care ar raspunde ca sunt interesati si lista nu e chiar de lepadat. Si am vazut ca in jurul meu sunt multe persoane cu suflet frumos, care incearca prin maruntisurile vietii sa faca lucrurile mai lesnicioase si favorabile traiului si placute ochiului si atunci stau si ma intreb : de unde oare aceasta constanta indoiala care tot a pus stapanire pe noi de ceva vreme? Ne indoim ca cei de langa noi ar fi capabili sa faca binele, sa vada frumosul in jur si ar fi in cautarea adevarului. Si ne indoim si de noi cateodata ca am fi capabili de asa ceva. Cu toate acestea, cea mai mare bucurie data omului este sa poata vedea cu ochi curati pe toate din jurul sau si da, atunci povestea unei pasari maiestre ar putea interesa nespus. Si asta e datorita faptului ca in fiecare din noi exista un copil acolo care abia asteapta sa vada o poza din copilaria mai apropiata sau mai indepartata presarata cu mii si mii de povesti in care totul era posibil, in care muntii nu erau decat niste dealuri mai marisoare, nu asa de greu de trecut, cand o matura era un cal nazdravan si noi cavaleri neinfricati ori domnite curajoase, cand cerul era presarat de animale fantastice si povesti tesute in nori, iar ploaia cel mai mare prilej de bucurie ca baltile sunt regatul cizmulitelor jucause (asta, cu siguranta, spre disperarea parintilor).

      Viata e un dar si daca in rastimpul zilei reusim sa vedem macar intr-o imagine simpla o frantura de copilarie, cred ca timpul totusi nu este piedut. Voi ce vedeti intr-o pasare maiastra? Eu stiu ce am vazut cand am desenat-o, dar voi?

cu drag,

^. ^Anca M

Viata in imagini (17) - Muzeul Oalelor de Pisc

      Nu e asa ca suna absolut genial : muzeul oalelor de Pisc? Desi pare ceva ca dintr-o poveste acesta este un proiect care promite extrem de multe. Locul s-a sfintit fix acum un an, chiar de ziua nasterii Sf Ioan Botezatorul. Evenimentul a fost marcat de multe evenimente absolut extraordinare.
Dar sa incepem cu inceputul. Locatia e la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Ploiesti. Cum mergi spre Ploiesti, la Ciolpani faci stanga si iei directia spre manastirea Tiganesti, numai ca nu te opresti acolo ci urmezi indicatorul de Piscu. Cand am mers la eveniment, nu stiam la ce sa ne asteptam. Cand am intrat in sat deja ne-au asaltat tinerii voluntari care ne directionau spre spatiile de parcare. Era totul deja plin pe o distanta de vreo 2km si am ramas cu gura cascata. Totul era perfect organizat. Locul de desfasurare al evenimentului, muzica, targul de mestesugari, standurile cu bunataruri (si acum imi amintesc de acele gogosi proaspat coapte, puse intr-un cos imens acoperit cu un stergar frumos, din care iti alegeai ce gogoasa doreai si o tavaleai prin zahar tos dupa care te lasai purtat de aromele copilariei), expozitia de oale de pisc, expozitia de costume traditionale, totul.
      E ceva mai greu sa va descriu intr-un singur articol cat de frumoasa a fost experienta traita acolo fix acum un an, dar azi mi s-a parut o zi perfecta de a vorbi de asa eveniment.

      Prima poza de mai sus este un colaj cu poze de la expozitita de oale impreuna cu piatra de temelie si cu miniatura muzeului asa cum vrea sa arate in viitorul apropiat. 

       Ce va voi arata in continuare sunt fotografiile de la expozitia de costume.

      Restul detaliilor de la acest eveniment deosebit, respectiv atelierul de olarit sau scoala de la Piscu vor face deliciul unor alte articole.

      Pun pariu ca si astazi, evenimentele de la Piscu au fost cu totul deosebite si s-au meritat tot efortul.

      Sper ca acest articol sa va starneasca curioazitatea sa cautati detalii despre Muzeul oalelor de Pisc sau despre scoala de la Piscu sau alte activitati frumoase din zona.

      Pentru mine, una dintre ele a fost sa descopar cu  drag ca au o revista cu totul deosebita, convingeti-va singuri : Piscu Nostru.

      Mi-ar placea sa aud ca ati fost in asa loc frumos si ati descoperit cu bucurie ceva ce poate pana acum va era necunoscut.

cu drag,

^.^ Anca M

Motive populare "in natura" - sticla pictata (25)

      De fiecare data este o placere sa pot sa imi amintesc de o iesire frumoasa. In cazul de fata, mai mult decat atat, o iesire frumoasa se leaga si de o lucrare deosebita, pentru o prietena draga. Am avut ceva de lucru la acest set, iar sentimentul pe care l-am avut cand am terminat de lucru s-a lasat cu plansete si smiocaieli :))) E pe principiul ca doctorul nu are medicamente in casa si croitorul nu are ata in casa. Eiii, cam ceva de genul asta se intampla si la mine, tot ce fac pleaca mai departe, si de cate ori zic ca voi lucra si pentru mine se pare ca nu am sanse. Oricum, dincolo de toate, surpriza de pe fata celor care au primit acest set nu se poate compara cu nimic. E bucuria descoperirii unor lucruri care unii nici nu stiau ca se pot face in asa fel. Am savurat din plin momentele intalnirii cu noii "proprietari"ai acestor minunatii. E unul din putinele ture cand se intampla asta caci de obicei ce lucrez pleaca prin curierat deci cam greu de vazut reactia de pe chipul celui care primeste asa cadou frumos.

      Fara prea multe alte vorbe si fara a face vreo alta introducere, va arat un set de pahare cu motive populare intitulat "in natura" caci in natura eram cand am ales sa fac aceste poze frumoase (primele acreditate unei persoane deosebite si tare dragi mie).

      Povestile din spatele fiecarui model au fost transmise prin viu grai celor care au primit acest cadou, ramand ca in rastimpul pana la noua intalnire sa am (sper) bucuria sa aud ca au si fost folosite nu doar tinute in vitrina pe motiv de delicate.

      Oameni buni, va doresc din plin timp pentru voi, sa puteti face ce va este drag sufletului vostru.

cu drag,

^.^ Anca M