#clipedecreatie2024 (7)

      Bine v-am gasit oameni buni, 

      Atat ce mi-a placut acest subiect ca nu stiu cum sa vi-l povestesc mai frumos. Stiti ca am scris despre faptul ca in fiecare luna voi publica un moment de creatie din luna anterioara. Si sincer de la o luna la alta se aduna multe, dar din toate aleg unul de nota 10. Este vorba de un challenge cum i se spune in termenii de pe Instagram si are a face cu o ilustratoare talentata care tocmai isi publicase o carte - Jenny_illustations.

      Fara sa stau prea mult pe ganduri, vazand ce prompt-uri propune m-am apucat de treaba. Au fost 4 teme cu 4 idei frumoase, toate legate de natura si in mod special de padure.

      Nici nu stiu care din ele e cel mai frumos proiect, cert este ca la toate m-am distrat pe cinste si am invatat multe.

* ilustratia 1

* ilustratia 2

* ilustratia3

* ilustratia 4 

      Va doresc si voua timp si inspiratie sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie in jurul vostru.

Cu drag, 

Anca M

Am vazut si mi-a placut

      De mult nu am mai scris la acest capitol, dar in week-end am vazut un film suuuuuuer dragut si am vrut sa va las si voua un citat. Filmul se cheama Akeelah si cuvintele (Akeelah and the bee):

      „Cea mai profundă teamă a noastră nu este că suntem inadecvați. Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, nu întunericul nostru, este cea care ne sperie cel mai mult. Ne întrebăm cine sunt eu ca să fiu genial, superb, talentat, fabulos? De fapt, cine ești tu să nu fii? Ești un copil al lui Dumnezeu. Jocul tău mic nu servește lumii. Nu există nimic iluminat în micșorare, astfel încât alți oameni să nu se simtă nesiguri în jurul tău. Cu toții suntem meniți să strălucim, așa cum fac copiii. Ne-am născut pentru a arăta slava lui Dumnezeu care este în noi. Nu este doar în unii dintre noi; este în toată lumea. Și pe măsură ce ne lăsăm să strălucească propria lumină, le dăm inconștient altor persoane permisiunea să facă același lucru. Pe măsură ce suntem eliberați de propria noastră frică, prezența noastră îi eliberează automat pe alții.” —-din A Return to Love, Marianne Williamson.

Cu drag,

      Anca M

La multi ani!

       La multi aaaaaaaaaaaaaaani! Asta ca o mica aniversare de blog. Nici mie nu imi vine sa cred, dar au trecut 12 ani si jumatate de cand am scris prima data aici si slava Domnului anul acesta a fost pliiiiiin deja de articole. Am rasfoit asa un pic blogul, prin diferiti ani, si unde uneori am scris putin sau aproape deloc intr-un an (asta referitor la anul cand am lansat conturile de Instagram), in alti ani am fost plina de creatie si inspiratie.

      Si daca a trecut jumatate de an si calendaristic din anul 2024 ma uitam asa un pic in urma sa vad ce imi aduce cel mai mult bucurie in ultimul timp. Nu a trebuit sa ma gandesc prea mult caci raspunsul era chiar sub nasul meu. Ce altceva sa imi aduca bucurie decat a fi in natura, alaturi de oameni dragi si, de ce nu, uneori (a se citi de fapt mai des) sa fiu cu tot felul de lucruri dupa mine ca sa desenez.

 

      Pasiunea de a picta pe sticla este de mare actualitate si ori de cate ori am ocazia sa ma bucur de ceva pictat manual ma simt ca un copil mic.

 

      Sunt extrem de incantata de  noile coperti de carti (pe una sigur o cunoasteti ca e facuta mai demult, una e mai noua) si realizez faptul ca pentru a fi fericit nu e nevoie de multe lucruri, ci de fapt de lucruri facute cu drag si pasiune. 

 

      Va doresc si voua timp si tihna si ochi sa vedeti lucrurile cu adevarat deosebite din jurul vostru.Si va mai doresc sanatate din plin, pace, bucurie si clipe de neuitat cu cei dragi voua.

cu drag,

Anca M

Crampeie de viata - despre oameni si flori

      Una din marile bucurii ale mele este sa ma joc cu florile. Oricum!!! Ca de obicei ma vedeti ca le pictez/desenez pe diverse medii de lucru (hartie, sticla, etc) asta nu e o noutate. Dar ceea ce poate fi o noutate care de fapt e ceva pentru care am fost acreditata acum un secol este si faptul ca as putea profesa ca florist si de ce nu, sa am o florarie a mea. Asta e la capitolul vis, deci prefer sa revin repede cu picioarele pe pamant fara a uita totusi ca aceasta parte a vietii mele cumva isi gaseste loc intre toate celelalte momente importante din viata mea. Cum folosesc acest talent? Simplu, in casa mea sau atunci cand cere un prieten ajutorul! Asa a fost si cazul de luna care tocmai s-a incheiat cand un om tare drag mie a cerut o mana de ajutor (de fapt ambele maini cu tot cu propria persoana)! 

      Si uite asa dintr-o simpla vorba am ajuns sa fim trei oameni frumosi si sa lucram cu drag la o comanda serioasa sau, mai bine sus, serios de migaloasa caci in doar cateva ore a trebuit sa facem nu mai mult, nici mai putin, de 24 de coronite si ceva bonus : un buchet de trandafiri. 

      Visam de mult la asa o zi mai altfel, dar asa cum a iesit si cat am putut sa lucram si cate sute de flori ne-au trecut pe maini in cele cateva ore cat am fost impreuna, asta chiar nu credeam ca poate fi adevarat. E fix ca atunci cand ai un vis frumos si iti e teama sa te trezesti ca sa nu il uiti. Sau daca tot te-ai trezit vrei sa il spui cuiva ca sa fii sigura ca ramane cat mai mult timp acolo, undeva in adancul memoriei. In cazul de fata, nu vorbim de vise, ci de o realitate. O realitate cu inca doua fete frumoase, doamne minunate si dragi sufletului meu. Amandoua sunt acreditate si amandoua fac lucruri de o frumusete si delicatete extraordinare. Cum organizarea este totul, am ales sa facem fiecare ce ne era mai rapid. Ca eram la pregatit material sau la impletit, totul a fost ca o poveste la o sezatoare, in miros de trandafiri de tot felul de soiuri si de gypsophila. Materialul de umplere (un soi frumos de asparagus) a fost si el o bucurie, iar eucaliptul baby blue a fost un deliciu olfactiv cand ii rupeai frunzulitele si il puneai in buchet alaturi de trandafiri si alstroemeria.

      Pentru cine nu a incercat o astfel de experienta, ce pot spune? Decat ca va doresc din tot sufletul sa aveti parte de ele. Sa aveti parte de flori, sa fiti intre flori, sa lucrati cu ele este balsam pentru suflet. Mereu am crezut ca florile sunt o extensie a iubirii Celui de Sus asupra oamenilor. E imposibil sa fiti inconjurat de ele si sa nu simtiti ca lumea este ceva mai mult decat o simpla intamplare! Viata este frumoasa, oricat de grea ar fi ea, iar florile fac uneori poate singurul motiv pentru care sa te dai jos din pat – dar chiar si asa sunt un motiv demn de luat in calcul.

       Multumesc fetelor minunate cu care am putut lucra, Silvia si Elena! Cautati-le lucrarile caci fac lucruri minunate. Pe Silvia o mai gasiti pe Facebook si pe Instagram cu numele de Aramis Flowers, si v-am mai povestit de ea acum ceva vreme cand facusem mai multe postari legate de un desen dupa un buchet facut de ea. Iar pe Elena, o gasiti pe Facebook, si asa puteti intra in legatura cu ea. 

      Inchei prin a va dori timp sa faceti ceea ce va aduce pace sufletului vostru si bucurie celor din jur, sau, de ce nu si invers: ceea ce va aduce bucurie sufletului vostru si pace celor din jur!

Cu drag,

Anca M