Dor de-al nostru... (7)

      Ma reintorc cu bucurie la acest tip de postari, dedicate in intregime "dorului de-al nostru". Cand sa fi fost prima postare nici nu mai stiu, stiu doar cand a fost ultima. Revin asupra acestui subiect cu drag, desi cred ca toate postarile ar trebui sa cuprinda un pic de drag si de dor de tot ce e frumos, simplu, normal si de ce nu, traditional.
      De curand, un om frumos mi-a cerut sa ii fac pentru coltisorul ei romanesc ceva asa... mai aparte, sa isi poata intregi locusorul acela frumos din casa unde are tot felul de lucruri adunate pentru sufletul ei si pentru a-si ostoi dragostea de tot ce-i de-al nostru.
      Asa ca am plecat in cautarea unor lucrusoare mici si neinsemnate poate pentru unii, dar de o infinita valoare pentru cea care a facut comanda. Ea inca nu stie ce o asteapta, desi spera din suflet sa isi vada cadoul in mainile ei cat mai curand.
       Draga mea draga, cu drag am lucrat aceasta felicitare, de dimensiuni foarte mici (veti vedea cu ochii vostri cat de mica e) asa cum ti-ai dorit.

      Pentru cei care de multe ori ma intreaba cum e posibil sa iasa din doua maini ceva atat de delicat va pun cateva poze (asa mai pe limba blogger-ilor "work in progress") sa vedeti diferite etape de lucru.

      Felicitarea este lucrata pe hartie 250g/mp si are ca tehnica acuarela. Conturul si unele detalii sunt trasate in tus. In rest, nu trebuie decat liniste si inspiratie. Modelele sunt delicate, fine si pline de culoare. Rezulattul final e un unicat lucrat cu migala si cu destule ore de munca, desi n-ati zice, nu?

      Sper ca timpul va va permite sa puteti vedea si voi frumusetile noastre si cine stie, poate sa va inspire sa lucrati si voi. Pana la urma, arta poate lua multe forme - care mai de care mai frumoase.

cu drag,

Anca M ^.^

Un gand de seara

"Dragostea nu are nevoie de cuvinte multe. Dragostea este sau nu este."

Adolphe Jourdan's Madonna and Child

cu drag,

Anca M ^.^

Viata in imagini (16) - Muzeul Satului

Bine v-am gasit oameni buni,

   Va scriu cu gandul la o bucurie. La o bucurie mica, care adaugata una peste alta face cat o avalansa.
Si anume, va scriu gandindu-ma ca in perioada scursa de la ultima postare s-au intamplat multe in jurul meu (si in viata noastra). Cele mai frumoase sunt amintirile pe care le-am adunat stand cu familia si cu oameni dragi.

Unii spun ca timpul s-a mai micsorat, ca oamenii s-au mai inrait si ca nimeni nu mai are rabdare sa faca nimic ca lumea. Oare asa sa fie? Cine are de judecat sa judece, iar cine nu are de judecat sa se bucure de ce are si sa dea slava lui Dumnezeu pentru darul vietii de zi cu zi.

   Gandul imi spune ca in jurul nostru sunt inca multe, multe lucruri frumoase si oameni frumosi pentru care merita sa consumi timp si dragoste. Imi e inima plina, dar multe nu pot scrie. Caci vremea de afara ma imbie la... de toate, iar sa le astern in scris ar insemna ca dau o forma tainelor carora nici eu insami nu le gasesc cuvinte.

   Va invit totusi la un periplu printr-un muzeu, la care am fost acum ceva vreme si care e usor accesibil tuturor celor care sunt in Bucuresti - Muzeul Satului.

   As recomanda o plimbare prin acest muzeu oricui vine in capitala - roman sau strain - caci este o oaza de liniste si de regasire. Si nu conteaza anotimpul in care te afli, mereu e la fel de frumos sa fii pe ulitele satului romanesc in plina capitala :).

   Cine are bunici la tara sau a trait la tara va patrunde cu toata fiinta asa locuri frumoase. Iar cine nu a fost pe la tara prea des, acum are ocazia sa descopere macar cateva dintre minunatiile acestui tinut frumos si binecuvantat , numit Romania.

Va doresc timp cu pace si bucurie sa le faceti pe toate in tihna.

cu drag,

Anca M ^.^