Nu e nevoie decat de un pic de lumina si de doi ochi care sa o vada. Ea va fi mereu acolo, linistita, senina, asteptandu-te mereu...pe marginea drumului, sau intr-un camp cu flori, sau intr-un ghiveci, sau in mana unui trecator, senina, mica sau mare, galbena sau rosie sau violeta, parfumata sau mai delicatata, plina de gratie sau mai semerita, va fi acolo, undeva in calea ta ca sa te incante cu ceeea ce este ea...cu frumusete.
Imi place sa descopar lumea din jurul meu. Asa cum cred eu de cuviinta. Si descoperind-o o impartasesc cu voi. Voi cum o descoperiti? Cum e lumea voastra?
A mea e plina de culoare si de lucruri simple. Va doresc o saptamana plina de pace si bucurie,
cu drag,
Anca M
3 comentarii:
normal, cauti sa descoperi viata...sa o cunosti...ai atat de multe de descoperit! este varsta!...eu caut natura cand plec de la servici: merg pe jos cat mai mult admirand frunzele copacilor, florile si, mai ales, ciripitul pasarilor - care nu se vad, sunt mici si undeva prin copacii inalti... iar pe drumul spre acasa, masina strabate campia plina de ..."n" variatii ale culorii: verde! si norii care sunt ca niste mici cocoloase albe, plutind pe deasupra campiei, zici ca poti sa ii iei cu mana... nici nu iti poti imagina cat de frumos poate fi!!!
E un mare castig orice clipa traita cu bucurie si recunostinta! :)
O saptamina minunata!
Prietena-japoneza, te cred ca e frumos...imi fac asa o vaga idee despre ce spui...si chiar am calatorit si eu cu tine un pic pe campii.
Melly, adevar graiesti draga mea. O saptamana minunata si tie...si voua fetelor.
Trimiteți un comentariu