Tocmai am citit un articol si mi-am dat seama ca multi suntem cei care ne gandim cu resentiment la zilele mohorate. Zilele gri sunt multe (cel putin asa ni se pare cateodata) si deseori ploaia parca nu se mai opreste...si ploaia aduce cu ea si ganduri tot... gri (sau asa zise evenimente triste, desi legatura cred ca exista doar in capul nostru, nu si in realitate). Asa ce m-am regasit in acele cateva randuri scrise si sincer chiar ma gandeam ca zilele gri - alea fara soare si cu ploaie dupa ploaie - parca nu isi au rostul.
Clar, asta face parte dintr-o parte a egoismului, caci ploaia e mereu binevenita si o binecuvantare pentru plante si copaci si animale :). In schimb, noi oamenii ne-am invatat sa fim nerecunoscatori fata de ce se intampla in jurul nostru...ori ca nu se intampla cum vrem noi, ori nu se intampla cand vrem noi. Chiar in seara asta ascultam o poveste despre "ai grija ce iti doresti", stiti doar continuarea... "ca e posibil sa ti se indeplineasca". Nu odata am crezut ca o zi cu ploaie e o zi gri. Si nu odata mi-as fi dorit ca in locul unei zile posomorate si a unei ploi lungi sa fie o zi insorita.Cu parantezele de rigoare bine-nteles ca atunci cand e prea cald, ahhh, ce mi-as dori o zi racoroasa si o ploaie bine venita. Pe de alta parte am vazut si un alt aspect al ploii, uitandu-ma de curand la un film .
Chiar uitasem culoarea ploii, mirosul ploii si bucuria de a vedea picurii jucandu-se pe pervaz si fugarindu-se dupa amintiri de mult uitate..sau sa fie dupa o floare care trebuie sa infloreasca, mhhh, cine stie? (cine stie de ce picurii de ploaie fac atata larma si se joaca intr-o veselie, sa imi spuna si mie... si nu ma refer la explicatiile stiintifice, ca nu isi au rostul acum). Uitasem de stropii de ploaie care raman pe frunze si care stralucesc asemenea unor margaritare in bataia blanda a soarelui. Uitasem bucuria plescaitului de dupa ploaie prin baltoacele in care se reflecta cerul de un albastru senin (nu e asa ca dupa ploaie vine vreme frumoasa?) - uitati-va la cei mici daca cumva si voi ati uitat bucuria pe care o simtiti facand asta.
O zi gri aduce dupa ea una senina. Si o ploaie aduce dupa ea soarele. Si o zi posomorata aduce dupa ea liniste. Va doresc si voua zile senine si pline de liniste.
PS : filmul de care vorbeam este "The garden of words"
E seara si visez cu ochii deschisi, in loc sa merg sa ma odihnesc si sa ma pregatesc pentru o noua zi. Sau poate ca aceasta visare cu ochii deschisi e ceea ce face ca ziua care vine sa fie si mai frumoasa. Cu siguranta maine, recitind acest articol imi voi fi amintit de faptul ca intre primele randuri ale acestei postari si ultimele randuri cu urarile de noapte buna si vise placute s-au adunat deja amintiri placute cu oameni frumosi, cu care nu am mai avut ocazia de multa vreme sa ne vedem (revedem) si cu care am impartasit cateva ore extraordinare pline de un cer albastru de seara, de apa si cantece de greieri si cotofene, cuci si grauri care se cearta pentru o rama pe care tocmai au pierdut-o si cantece de vis la o lumina blanda de seara dintr-un loc minunat (de poveste i-as spune) care ne-a umplut sufletul si plamanii de aer si de viata.
Si pentru ca e seara si e timpul de culcare, un film inainte de somn usor nu strica. E scurt, e simplu si plin de bucurie. Ideea acestui film mi-a venit de la ilustratia de ieri cu avionul de hartie, iar animatia se cheama "Paperman". Pentru cei dintre voi care inca nu cunosc acest scurt metraj, va invit la o vizionare de minune pentru aceasta seara extraordinara.
