Mi-e drag sa impartasesc si voua celor
ce cititi acest blog ce am mai descoperit si ce mi-a mai bucurat
sufletul. Pomenind de bucurie de aceasta data voi vorbi despre un om frumos pe
care unii dintre poate il si cunoasteti, iar daca nu, macar acum e timpul
potrivit sa va incantati sufletele si inimile.
Irina este un om cu totul aparte care are acel ceva, acea bucurie si seninatate de a privi viata si de a
infrunta temerile si fricile si a constientiza frumusetea vietii in toate
aspectele ei. Imi place cum scrie, imi place felul ei de a gandi, asa cat imi
este permis sa o descopar si imi place mult starea pe care o am dupa
ce citesc macar cateva randuri scrise de ea.
Va las sa o descoperiti, farama cu farama,
cuvant cu cuvant, bucurie cu bucurie, asa cum le scrie toate frumos pe
site-ul
ei.
...“O carte este viaţa celui care a scris-o. Şi-a pus în ea sentimentele,
gândurile, munca şi iubirea. Cărţile trebuie tratate cu respect, ele
reprezentând însuși sufletul autorului lor...”, mi-a spus dl.
profesor într-o zi. Iar eu am scris acea frază în jurnalul meu, așa cum mă
învățase tata să scriu tot ceea ce îmi plăcea și nu voiam să uit.
Îmi plăcea atât de mult compania dânsului, încât uneori refuzam ieşirile cu
prietenii de vârsta mea. Îmi amintesc cu drag cum, de fiecare dată când mergeam
să îl iau la plimbare, mă admira şi îmi spunea că sunt frumoasă şi elegantă. “Ai
frumuseţea în ochi şi în zâmbet şi eşti aşa cum ar trebui să fie o femeie.”,
mi-a spus într-o zi cu mândrie în glas.
Era foarte mândru plimbându-se la braţ cu mine, iar eu mă simţeam ca o
prinţesă în compania sa, pentru că îmi arăta respect prin fiecare gest, prin
fiecare vorbă şi prin fiecare privire....
Toata povestea o gasiti in articolul intitulat "
Prietenie".
Tot respectul pentru oamenii frumosi.
cu drag,
^.^Anca M