Pai, copil, e singurul cuvant care imi vine in minte. Am retrait orele petrecute citind "Amintiri din copilarie", am simtit fiori gandindu-ma la paginile pe care le rasfoiam si gandurile care imi treceau prin cap imaginandu-mi cum ar fi sa fii in Humulesti, sa vezi Ozana, casa Mariucai, motoceii cu care se jucau motanii, cuptorul unde se tolaneau lenesi matii....si asa mai departe. Ei, bine, e buna vorba aia (ai grija ce iti doresti ca daca ai indeajunsa rabdare e posibil sa ti se indeplineasca) si e buna o iesire din cotidian in lumea povestilor.
Ce mi-a placut cel mai mult la casa lui Creanga pe care am vizitat-o a fost simplitatea si grija cu care locul e ingrijit. Dintre pozele pe care le-am facut cel mai mult mi-au placut acestea pe care deja vi le-am aratat. Nu stiu altii cum sunt, dar mie chiar mi-au incantat privirea muscatele alea de pe prispa, si chiar mi-a placut cuptorul alb bine lipit si varuit si chiar mi s-au parut comici rau de tot motoceii aia legati.
Daca tot vorbesc de copilarie, va las si o melodie sa va bucure auzul...ia sa vad, va mai aduceti aminte de ea? Sau de ce va aduce aminte asa o melodie?
Va doresc un pic de timp sa puteti sa va bucurati de cate o iesire care sa va umple sufletul.
cu drag,
^.^Anca M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu