Amintire din epoca decoupage-ului

      Imi e dor de stat in casa, de lucrat, de pictat sau pur si simplu de lipit si vopsit ce  gasesc la indemana. Cam nu am mai facut acest lucru de ceva vreme si cred ca se cere o reluare a unei activitati asa de placute. Imi amintesc o zi destul de indepartata cand nu prea aveam altceva de facut decat sa ma leg de una bucata sticla gasita la indemana pe care nu mi-am putut rabda inima sa o las asa simpla cum e ea. Si din una alta am lucrat-o si mi-a iesti asa de frumoasa ca nu imi venea sa o mai dau. Si dupa m-am gandit ca poate nu ar stica sa-mi mai incerc talentul si pe alt tip de suport. Asa am trecut la lemn si m-am apucat iar de infrumusetat. De tehnica nu mai spun nimic, e simpla ca o poezie si usoara ca o joaca. ( bine, sa va aduc aminte macar pe unde sa mai gasiti postari legate de tehnica :), de exemplu, uitati-va la acest cadou).
      Puteti sa faceti si voi acasa aceasta activitate. Iar daca nu aveti talent, fiti fara grija, trebuie doar sa va distrati. In felul acesta manutele voastre vor fi cele care vor fi facut niste minunatii de lucrusoare de care nici nu ati fi crezut ca sunteti in stare. Si ce cadou poate fi mai frumos decat unul care e facut cu propriile maini si cu dragoste multa.
      Ce va arat e o poza mai veche, obiecte lucrate acum de curand nu am, caci mai mult mi-am concentrat atentia catre pictatul paharelor.

      Curaj si haideti la lucru. Cui veti face oare o bucurie?

Va doresc timp cu bucurie, sa va fie totul lin si in suflet doar lumina.Si curaj si mesteriti.

cu drag,

^.^Anca M