Mi-e drag de tinuturile de poveste, incarcate de nameti, cu zapada aia faina de scartaie sub picioare.
Nu am avut parte de nameti prea mult in concediul acesta, desi de cateva zile s-ar zice ca iarna chiar vrea sa isi intre in drepturi.
De fiecare data cand calatoresc ma gandesc ca parte din mine ramane in acele locuri si parte din locurile pe care le strabat devin parte din mine.
In ultima mea calatorie, mergand prin tinuturi moldave am prins (chiar si din masina) cateva peisaje care mi-au mers la suflet.
Mi-a fost greu sa ma decid care fotografii sa le incarc pe blog si care sa le scot asa ca vi le voi arata pe toate care mi-au placut (desi le voi aseza in doua articole deosebite sa va bucurati si sa ma bucur si eu de doua ori cand le voi vedea).
Macar asa, ori de cate ori voi reveni la acest articol imi voi aminti de un concediu care mi-a tihnit din plin si care s-a incheiat ca si cum as fi incheiat o poveste - una cat se poate de adevarata si tihnita.
Va doresc timp sa va bucurati de viata si de multe iesiri alaturi de cei dragi.
cu drag,
^.^ Anca M
3 comentarii:
Locuri minunate si un concediu pe masura din cate vad! :)
cu drag, Ioana
asa este, iti doresc si tie amintiri frumoase care sa iti mangaie sufletul.Multumesc mult ca ai venit pe aici.
cu drag,
Bine ai venit, Luiza. Ai un blog minunat si verde. Chiar ca la tine timpul se masoara in nunatele culorilor si aromele de-acasa. Imi place. Te mai astept cu postari noi si cu vizita :))) O zi frumoasa si linistita iti doresc.
Trimiteți un comentariu