Am avut multe variante de a incepe o poveste. Una peste alta, nici una nu mi s-a parut a fi cea mai buna, toate fiind parte din ceva mai mare, dintr-un tot. Ar fi atat de multe de spus si totusi atat de putine de impartasit. Este ceva ca o comoara de pret, care, odata descoperita, faci orice ca sa o ai si pentru nimic in lume nu ai mai da-o altuia.
Cred ca viata e impartita in momente mici, miiiici de tot, care mai de care mai frumoase. Asa, ceva gen pietrele din mare, de toate culorile, formele, texturile si marimile. Ce le face deosebite este prezenta constanta a apei si stralucirea luminii. Mai departe, frumusetetea se afla in ochii privitorului. La multi ani copilarie, la multi ani fiecaruia dintre cei care cititi aceste randuri si va bucurati de bucuriile simple ale vietii.
Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.
Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.
Uită tot şi tâlcul lor.
Tudor Arghezi
cu drag,
Anca M ^.^
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu