Viata in imagini - Humulesti (8)

      Oare cum ai putea sa te simti in lumea povestilor lui Creanga? Dar in casa in care s-a nascut si a crescut?

      Pai, copil, e singurul cuvant care imi vine in minte. Am retrait orele petrecute citind "Amintiri din copilarie", am simtit fiori gandindu-ma la paginile pe care le rasfoiam si gandurile care imi treceau prin cap imaginandu-mi cum ar fi sa fii in Humulesti, sa vezi Ozana, casa Mariucai, motoceii cu care se jucau motanii, cuptorul unde se tolaneau lenesi matii....si asa mai departe. Ei, bine, e buna vorba aia (ai grija ce iti doresti ca daca ai indeajunsa rabdare e posibil sa ti se indeplineasca) si e buna o iesire din cotidian in lumea povestilor.

      Ce mi-a placut cel mai mult la casa lui Creanga pe care am vizitat-o a fost simplitatea si grija cu care locul e ingrijit. Dintre pozele pe care le-am facut cel mai mult mi-au placut acestea pe care deja vi le-am aratat. Nu stiu altii cum sunt, dar mie chiar mi-au incantat privirea muscatele alea de pe prispa, si chiar mi-a placut cuptorul alb bine lipit si varuit si chiar mi s-au parut comici rau de tot motoceii aia legati.
      Daca tot vorbesc de copilarie, va las si o melodie sa va bucure auzul...ia sa vad, va mai aduceti aminte de ea? Sau de ce va aduce aminte asa o melodie?

       Va doresc un pic de timp sa puteti sa va bucurati de cate o iesire care sa va umple sufletul.

cu drag,

^.^Anca M

Viata in imagini - Nesebar (7)

      Atat de mult ce mi-am dorit o iesire de week-end ca visul mi s-a implinit . Am avut ocazia si onoarea de a fi in compania unor prieteni dragi si de a petrece cum de mult nu am mai facut-o. Asta se intampla inainte de a fi in concediu si face parte din multele mici bucurii ale vietii care iti fac amintirile dulci si de neuitat.
      Nu voi spune prea multe, voi lasa fotografiile sa vorbeasca de la sine. Recunosc ca cele cateva ore petrecute acolo mi-au umplut sufletul de bucurie si de mare...stiti senzatia aia placuta? Adie o briza dinspre faleza, e soare, sunt muuulti pescarusi in zona, pietrele sunt batute usor de valurile marii si tot ce ai vrea sa faci e sa iti afunzi picioarele in nisipul ud si sa te plimbi si sa simti gustul un pic sarat in gura si sa fii doar tu si marea. Ei, asta e un lucru ca mi-a ramas in minte desi cu piciorele desculte nu m-am plimbat pe plaja :) insa si dupa atata timp tot mai retraiesc orele petrecute acolo (PS : acolo inseamna Nesebar).

      Va doresc tuturor sa aveti timp sa culegeti cat mai multe amintiri frumoase pe cararea vietii.

^.^ Anca M