Sezonul bucuriei

      Si ce daca afara e frig si innourat? Sau ploua? Sau bate vantul? Sau e vremea posaca din cand in cand sau chiar mai des? Si ce daca frunzele nu mai coloreaza crengile copacilor si soarele nu ne mai mangaie asa cum o facea odata, acum apusa vreme, in anotimpul acela frumos de se cheama vara? Si ce daca nu mai merge o bere la fel de bine si parca nu iti mai vine sa iesi din casa? Si ce daca nu iti mai vine sa mai faci nimic ca vremea din afara se strecoara in cotloanele inimii noastre infrigurate?

      Toate acestea sunt normale. Toate isi au rostul lor in viata. Iar daca pe noi ne-a apucat melancolia, apoi acesta e semnalul de alarma ca ar fi cazul sa iesim din capacea noastra si sa daruim. Un zambet, o vorba buna, o fapta buna, o imbratisare, orice este frumos si trainic.

      Azi vorbeam cu cineva despre stele (cum am ajuns la aceasta discutie e o alta poveste, dar nu isi are locul aici). Am ramas uimita sa aflu ca sunt oameni (si poate nu putini) care au uitat sa se uite la stele. Care sa se bucure de aerul ala rece de seara si sa ridice ochii sus, spre ceruri, si sa priveasca ... luna. Sa descopere cu bucurie luceafarul de seara, sa se bucure de darul vietii si sa spuna si altora cat de frumoase sunt toate.

 Ilon Wikland

      Oare am uitat ca noi am fost bucurie? Am fost copiii mamelor noastre si ale tatilor nostri, noi cei care stateam cu nasul lipit de geam si asteptam sa vina de la serviciu ( poate de la cine stie ce schimb, sau de la camp, sau de la birou, fiecare pe unde putea sa isi castige painea), sa ii vedem si sa le sarim in brate. Si fata lor se lumina cand ne vedeau. Si ne cuprindeau in brate. Si ne sarutau. Si impreuna povesteam ce aventuri am facut in ziua care a trecut. Ei ne spuneau ca au fost la munca (si cam aici se termina pledoaria lor) si noi le povesteam despre aventuri prin curte, pe maidan, cu prietenii pe care ni i-am facut in parc, la tara, sau in orice loc ne-am fi aflat, despre zmeie, despre casa constuite din frunze sau nisip sau pamant, sau surcele, despre colectiile de scoarte de copac, despre toti gandacii si paianjenii pe care i-am intalnit in ziua care tocmai a trecut sau pur si simplu despre cartile pe care le-am descoperit sau jucariile mai mult sau mai putin imaginare cu care ne-am jucat.

      Oare se merita sa credem ca acel "am fost" e doar o amintire? Unii dintre noi, poate nu am avut o viata prea fericita, sau o copilarie prea luminoasa, sau poate ca cei dragi ai nostri deja au plecat dintre noi, dar cu toate acestea noi suntem aici, vii, plini de lumina si de putere de daruire, traind zi de zi clipa dupa clipa si construindu-ne viata pana cand si noua ne va veni randul sa lasam altora viata aceasta iar noi sa plecam spre alte meleaguri.

      Noi suntem bucurie. Bucurie suntem si viata. Si avem puterea cu orice fapta buna pe care o facem catre cei din jurul nostru sa aducem macar o raza de soare in sufletele celor care au nevoie de ... oare dupa ce tanjeste omul cel mai mult ? ...  daca nu dupa dragoste si comuniune.

      Nu odata am auzit ca singuratatea si lipsa dragostei face mai multe victime decat ne-am putea imagina, victime in trupuri vii, dar moarte pe interior.

      Orice zi e buna sa punem inceput bun. Daca ne apuca melancolia si plangerea de sine, mai bine am pune mana si ne-am uita in jur. Este multa durere si fizica, dar mai ales a sufletului. Orice zi e buna sa punem inceput bun faptelor bune.  Seara aceasta o gasesc un motiv pe cinste pentru a incepe sa ne gandim mai mult la ceilalti, nu la cati bani scoatem din buzunar sa ii cheltuim in mall-uri si supermarket-uri, sa facem ratinguri de prima pagina de editoriale, ci la cum putem aduce o bucurie.

Pace - si - Bucurie

cu drag,

^.^ Anca M

Despre... a fi

      Bine v-am gasit oameni buni.

      A inceput o perioada foarte frumoasa din an care nu se poate sa nu se simta asa in aer. Inca de martea trecuta prima zapada care si-a facut simtita prezenta la noi in Bucuresti anunta ca iarna nu e departe. Nici departe nu este perioada aia frumoasa care aduna oamenii in jurul mesei si a bradului. Parca simt deja mirosul de brad in casa, a vinului cu scortisoara si a bunatatilor facute pentru ziua cea mare de 25 decembrie.

      Timpul parca se scurge altfel. Il simt mai lent, mai din plin, mai pronuntat cu fiecare zi care trece.

Simt si oamenii altfel, unii mai luminosi si bucurosi si unii mai crispati si mai reci decat de obicei. Poate pentru ca unii au suferit mai mult si nu au avut inca sansa sa vada si partea frumoasa a vietii. Si exista si frumos in viata noastra caci frumusetea e mereu in ochiul privitorului.

Alegem in fiecare zi, de muuuulte ori pe zi, in care directie sa ne conducem viata. Cateodata nu mai depinde de noi sa alegem caci viata tavaleste sufletul nostru in toate directiile. Atunci ramane doar sa luptam si sa ne rugam.

      Sau pentru cei care nu suntem incercati (inca) nu ne ramane decat sa dam o mana de ajutor. Sunt atat de multe lucruri in viata asta care nu costa nici macar 1leu. Nu in zadar bine a spus cine a spus ca

« the best things in life are free. » (cele mai bune lucruri ale vietii sunt gratuite).

Si cu adevarat ce ne costa sa fim mai buni ? In afara de mandria noastra (proasta, de altfel). Cat ne costa sa ii zambim unei persoane care ne saluta ? Sau sa facem un compliment unei persoane care ar avea nevoie de o vorba buna ? Cat de greu este sa ajutam o doamna/ un domn in varsta sa traverseze strada, sau sa urce scarile ? Sau sa ii caram macar si pentru 200m traista cu de-ale gurii ? Oare cat de greu e sa intrebam un coleg cum se simte atunci cand il vedem abatut ? Dar intrebarea noastra sa nu fie fatarnica si de vazul lumii, ci tainica si smerita. Cat de greu e sa dam un pahar cu apa unei persoane care nu mai reuseste sa si ridice de pe scaun (ca e tintita in fata unui calculator sau a unei activitati si nu se poate desprinde din ea) ? Cat de greu este sa oferim o vorba buna sau un strop din timpul nostru, caci banii poate nu sunt mereu la indemana sau poate nici noi nu ii avem ? Cat de greu e sa ciocanim la usa unui suflet sau a unei case si sa intrebam de sanatate ?

Cu adevarat, cele mai bune lucruri in viata sunt gratuite. Si cu adevarat este ca 

«  nimic din ce da inima nu se pierde, ci este pastrat in inimile altora ».

Cu drag va scriu si din inima va trimit si desenul de mai jos, lucrat miercurea trecuta intr-un moment de inspiratie si liniste deplina.

      Va doresc timp pentru voi. Sa va cunoasteti mai bine, sa va constientizati propria viata si pe a celor din jurul vostru. Viata voastra alcatuita din cei cativa care sunt aproape de voi, care in fond si la urma urmei sunt lumea voastra.

Cu drag,

^.^ Anca M